Publicul participant la ediţia de anul acesta a Wacken Open Air a trebuit să se împartă între cele şase scene amplasate în apropiere de micuţa localitate din nordul Germaniei. Pe Wackinger Stage, aflată în „Satul viking”, cap de afiş a fost trupa feroeză Tyr. După un concert ce a inclus piese precum „By the Sword in My Hand”, „Trondur i Gotu”, „Olavur Riddararos”, „Regin Smidur”, „Sinklars Visa”, „Hail to the Hammer”, „Hold the Heathen Hammer High”, „Northern Gate”, „Lokka Tattur”, „The Wild Rover” şi „Ramund Hin Unge”, l-am abordat pe Heri Joensen, solistul şi chitaristul formaţiei de viking metal amintite, care a vorbit pentru cotidianul.ro despre cel mai recent album, despre proiectele la care lucrează în prezent, dar şi despre schimbările care au avut loc în viaţa sa odată cu mutarea lui în Germania.
– Aţi revenit la Wacken la trei ani după precedentul concert, din 2007. Cum a fost?
– Minunat, fantastic! Tot spaţiul din faţa scenei a fost plin, nu cred că ar fi încăput mai mulţi.
– Simultan cu recitalul vostru, pe scena mare cânta Cannibal Corpse.
– Or mai fi rămas spectatori şi pentru Cannibal Corpse? (râsete). Eh, cred că au fost doar câteva mii la concertul nostru, deci au mai rămas.
– Acest concert l-ai susţinut destul de aproape de noua ta reşedinţă. Cum de te-ai mutat în Hamburg? Şi ce schimbări a implicat asta?
– M-am mutat cu ceva vreme în urmă pentru că partenera mea e din Germania. Ca schimbări… trăiesc în altă ţară acum. Trupa e obişnuită cu distanţele mari între noi, cred că de prin 2002 nu mai locuim toţi în aceeaşi ţară, aşa că mutarea mea nu a complicat deloc lucrurile. Terji (Skibenaes, chitară – n.r.) e singurul care mai locuieşte în Feroe. Gunnar (Thomsen, bass – n.r.) stă de multă vreme în Danemarca, şi tot acolo s-a mutat şi Kari (Streymoy, tobe – n.r.), acum vreo două săptămâni. Ne trimitem partiturile prin internet, mai ales acum, când lucrăm la un nou material.
– Pe lângă motivele strict personale, a contat şi faptul că aşa eşti mai aproape de epicentrul lumii metal? Mă refer la case de discuri, festivaluri…
– Nu am luat asta în considerare ca motiv al venirii mele în Hamburg, dar am remarcat aceste avantaje acum, după ce m-am stabilit aici.
– În Hamburg – spuneai pe pagina ta de MySpace – vei preda chitara. S-au înscris deja elevi?
– S-au înscris deja câţiva. Sunt de vârste foarte diferite, de la vreo 17 până pe la 25 de ani. Unii dintre ei sunt deja destul de avansaţi. Începători încă nu s-au înscris, deşi nu m-ar fi deranjat acest aspect.
– Tu însuţi eşti un foarte bun chitarist, foarte tehnic. Cu cine ai studiat?
– Mai bun ca Terji, nu-i aşa? (râsete) Glumeam, desigur, e o permanentă rivalitate între noi din punctul acesta de vedere. Am avut profesori foarte buni la universitate, în Copenhaga. Am studiat cu un profesor de chitară clasică, specializat pe flamenco. Cânta un amestec de muzică tradiţională scandinavă şi sounduri spaniole.
Terji Skibenaes
– Unde găseşti textele baladelor feroeze pe care le prelucrezi? Le culegi tu însuţi sau le iei din volumele culegătorilor de folclor?
– Unele le culeg eu însumi, altele le iau din colecţiile publicate, iar altele de pe discuri. Multe le iau de la cei în vârstă.
– La ce lucrezi acum alături de colegii din Tyr?
– Avem deja trei-patru piese gata, poate chiar cinci, nu am apucat să vorbesc prea multe pe această temă cu colegii de trupă.
– Spuneai că, după ce scoţi albumul „Land”, îţi doreşti ca toţi membrii trupei să poată trăi numai din muzică. Între timp, aţi scos „By the Light of the Northern Star”, cât de aproape eşti de împlinirea acestui vis?
– Încă nu am reuşit, dar mai mult din cauză că în ultimul an nu am avut foarte multe concerte. Însă încet-încet ne vom reveni din acest punct de vedere.
– Pe albumul „By the Light of the Northern Star” v-aţi exprimat foarte deschis opinia în ceea ce priveşte religia, şi aţi fost şi mai direcţi prin regia videoclipului de la piesa „Hold the Heathen Hammer High”. Ce-ar mai rămâne de adăugat?
– Nu mă provoca, fiindcă dacă mă pornesc… Ar trebui să i se reziste prin toate mijloacele posibile.
– Ce înseamnă a fi „heathen” în secolul XXI?
– Nu-i dau un sens acestui cuvânt în termeni de religie. Ţine mai mult de cultura scandinavă. Nu aş lega acest termen de ceva spiritual sau supranatural. E ceva care a existat pe acele meleaguri înainte de venirea creştinismului.
– În afară de Tyr, ai înfiinţat recent o altă trupă, Heljareyga. De ce ai simţit nevoia unei trupe-proiect?
– Am compus unele piese care nu se potriveau pentru Tyr, aşa că am vrut să le scot sub o altă titulatură, în consecinţă am creat Heljareyga.
– L-ai ales ca tobar pe Amon Djurhuus în urma perioadei de un an în care l-a înlocuit pe Kari?
– Bineînţeles, a contat şi asta, dar mai ales faptul că Amon e foarte bun.
– Prin ce anume se diferenţiază piesele de pe albumul „Heljareyga” al trupei omonime de cele cântate cu formaţia de bază?
– Sunt mai rapide, sunt mai epice, într-un fel. Versurile sunt numai în feroeză, iar melodiile nu sunt atât de accesibile ca acelea ale Tyr, nu e genul de muzică la care să adere atât de mulţi fani.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.