Hoitarul de pe Wall Street a mai făcut un pas spre lichidarea Fondului Proprietatea

Fondul Proprietatea, unul dintre cei mai tranzacționați emitenți de pe piața autohtonă de capital, a surprins pe toată lumea la finele săptămânii trecute cu un anunț cum că scoate la vânzare prin intermediul unei oferte publice o parte din participația sa de 19% la compania petrolieră OMV Petrom, cu scopul declarat de a mări numărul acțiunilor libere la tranzacționare. De fapt, este o nouă mișcare a acționarului principal, americanul Paul Singer, numit hoitarul de pe Wall Street, de a deturna sensul înființării FP. În ultimii ani, Fondul a lichidat dețineri de 540 de milioane de euro de la companii de stat precum Romgaz, Transelectrica sau Transgaz. Ce înseamnă asta? Că administratorul FP, Franklin Templeton, s-a angajat, la ordinul acţionarului cel mai puternic, Paul Singer, să transfere valoarea din conturile şi portofoliile Fondului spre cele ale acţionarilor prin aşa numita operaţiune „vânzare pe bucăţi”. Practic, FP vinde cele mai bune acţiuni din portofoliu şi cu banii încasaţi îşi răscumpără acţiunile, le anulează apoi, reduce capitalul şi distribuie diferenţa de bani acţionarilor. Şi în felul aceasta Paul Singer şi celelalte fonduri de investiţii care populează acţionariatul FP pun mâna pe hălci din ce în ce mai mari din capital. Astfel că FP, creat pentru a despăgubi persoanele care au fost deposedate de proprietăţi de către regimul comunist, a ajuns să transfere bani altor personaje. Sunt voci pe piaţa de capital care spun că acţiunea aceasta de răscumpărare urmăreşte de fapt desfiinţarea FP. “Spuneam la începutul anului 2016 că Fondul Proprietatea s-a aşezat cu faţă la apus. De fapt, am sesizat intenţia de lichidare a Fondului încă de acum trei ani când, în urmarea acumulării în „mâinile” unor fonduri americane de hedging (în special, Elliot şi Cartesian) a peste 62% din acţiuni. Noii deţinători ai controlului fondului au impus în AGA un mandat precis administratorului Franklin Templeton : lichidarea treptată a afacerii. Ba chiar i-au fixat şi un onorariu de succes pentru asta. Şi s-a trecut la treabă. S-a început cu participaţiile în societăţi din domeniul energiei. Vânzările de acţiuni din acest domeniu s-au făcut în pachete mari, ceea ce a dus, inevitabil, la mari discounturi – la Romgaz, Transgaz şi Transelectrica au fost vânzări de circa 500 milioane euro, la discounturi de cca 12% (organele de anchetă penale ar face bine să urmărească aceste acţiuni, pentru a vedea cine a beneficiat de informaţiile privilegiate necesare pentru a face această uriaşă afacere). Acum se vinde participaţia la OMV Petrom – în jur de 19% din acţiuni, cu o valoare de piaţă de peste 600 de milioane de euro. Probabil că şi aici vor fi discounturi. Se spune că deja acţiunile OMV Petrom (şi aşa slăbite de scăderea preţului barilului de petrol, de la 110 dolari în 2012, la 45 de dolari în prezent) au scăzut, într-o săptămână, cu peste 6%. Şi asta nu e tot. Se face o AGA la Fondul Proprietatea, în 31 octombrie a.c., pentru a se constata pierderi din exploatare care vor cauza o reducere a capitalului social. Reamintesc că în ianuarie 2016 Fondul Proprietatea a mai efectuat o reducere de capital social, în vederea restituirii către acţionari a unei părţi din aporturi, rezultând o sumă de restituit de cca. 100 de milioane de euro, sumă care, conform Codului Fiscal român, este scutită total de impozite şi taxe (cu condiţia să fie vorba de o reducere de capital ne-determinată de pierderi). Cum 62% din acţiuni sunt deţinute de cele două fonduri, peste 60 de milioane de euro au ieşit din ţară, fără plata vreunui cent că impozit sau taxa către Statul român. Cei ce nu ştiu asta, să ia aminte: o restituire parţială a aportului la capitalul social nu este permise dacă societatea are pierderi. DIICOT tace asurzitor”, a scris avocatul Gheorghe Piperea pe pagina sa de Facebook.

Păpușarul

Paul Singer, omul din spatele mişcărilor de la FP dar şi de la Roşia Montană, este supranumit „hoitarul de pe Wall Street” pentru modul cum ştie să facă bani de pe urma unor aşa zise hoituri, companii şi naţiuni falimentare. Financial Times a spua despre el că a ieşit în evidenţă prin creativitatea şi tenacitatea strategiilor puse în aplicare la nivel internaţional de fondurile sale folosindu-se de studiile juridice.

Singer a pus pe picioare Elliott Management, unul dintre cele mai mari fonduri speculative din lume, care administrează active de circa 25 de miliarde de dolari. Interesul său converge către achiziţia de datorii cu risc mare de rambursare.

Singer este absolvent de psihologie şi ştiinţe juridice. A plecat la drum cu Elliott, după ce a strâns 1,3 milioane de dolari de la rude şi prieteni în 1977. De numele său se leagă restructurările de la Chrysler şi Lehman Brothers dar şi de al doilea faliment al Argentinei. În 2008, Elliott a cumpărat obligaţiuni de stat emise de Argentina pentru 48,7 milioane de dolari. Compania a cerut plata integrală, incuzând dobânzi şi penalităţi, echivalent al unei sume care se ridică la 1,44 miliarde de dolari, potrivit Huffington Post. Adică un câştig de 30 de ori mai mare decât investiţia făcută de Singer. Difernedul cu autorităţile de la Buenos Aires se dispută acum la curţile internaţionale.

Mai înainte de Argentina, Singer a scos bani din Peru şi Congo. În 1996 a recuperat o datorie de 58 de milioane de dolari ,pe care a cumpărat-0 mai înainte cu 11,4 milioane de dolari. De la guvernul din Congo primit 90 de milioane de dolari, pentru datorii pe care le-a cumpărat cu mai puţin de 20 de milioane de dolari.

Samsarii

După această incursiune în povestea lui Singer, să revenim la avocatul Piperea: “Poate că nu ştiţi ce este Fondul Proprietatea. La origine, a fost un fond de despăgubire a foştilor proprietari de imobile naţionalizate; a fost conceput ca atare, printre alţii, de un anume fost vice la BNR, aflat acum în păstrare la domiciliu (Bogdan Olteanu, n.r.); prin acest fond s-au dat „despăgubiri” de peste 3 miliarde de euro, prin celebra formulă care implică şi ANRP; banii s-au dus în buzunarele samsarilor de dosare, ăia care se plimbă neîncetat pe la DNA, de vreo doi ani, şi nu mai intră odată la puşcărie; acţiunile au fost acumulate de fonduri de hedging; când totul a fost gata (septembrie 2010), Fondul nu a mai fost menţinut ca atare, ci s-a transformat într-un fond de investiţii listat la Londra (de fapt, chestia asta a fost un bla-bla penibil, pentru că, în realitate, nu s-au listat acţiunile, ci nişte instrumente financiare complexe, denumite certificate globale de depozit, un fel de obligaţiuni convertibile în acţiuni); justiţia română a încercat să emită nişte soluţii care să blocheze această mutaţie, doar că s-au opus aceleaşi firme de avocatură care au chinuit, ani de zile, pe multe milioane de euro, şi consumatorii români de credite bancare; şi au reuşit, pe alte multe milioane de euro, că aşa-i în tenis. Vreau să mai spun un lucru: postacii cei mai idioţi, troll-ii bancari care de regulă se bagă ca musca în lapte în aceste subiecte pe care nu vor să le înţeleagă, hater-ii, analiştii pieţei de capital, blogger-ii BNR, toţi anonimii care nu au ce face la serviciu, au criticat vehement ceea ce am spus eu de-a lungul timpului despre această instituţie, care ar fi trebuit să susţină piaţa de capital românească, dar acum, iată, îi dă ultima lovitură de moarte. Sper că acum aceşti indivizi blocaţi în proiect şi ascunşi după cortina unui nick-name să îşi ia lecţia. Şi să le dea banii înapoi stăpânilor lor, căci nu şi-au făcut treaba bine.”

Începutul sfârșitului

Jurnalistul Mihai Antonescu scrie în cotidianul Bursa că scoaterea la vânzare a acțiunilor OMV Petrom reprezintă “începutul sfârşitului BVB”. “Fondul Proprietatea este o întreprindere perdantă din construcţie, un titlu nesigur şi supraevaluat, chiar şi la o fracţie din valoarea nominală (care n-a fost atinsă nici măcar o secundă, nici măcar în ziua listării!). FP e alcătuit din participaţii la societăţi nu tocmai transparente, 13 listate (28%), 32 nelistate (61%), nerentabile, cu perspective de a deveni nerentabile sau imprevizibile, administrate dubios, căpuşate de grupurile care le-au luat în arendă, în unele cazuri. Acţionarii au dobândit, în semnificativă proporţie, părţile deţinute, prin trafic pe o piaţă haotică de drepturi litigioase, evaluate după criterii obscure, achiziţionate la valori profund discrepante. Principalele deţineri ale FP sunt la companii şubrede, fără producţie competitivă, fără planuri viabile, fără cercetare şi proiectare care să promită articole revoluţionare destinate unei pieţe determinate. Companii care depind de reglementări de preţ, de politica acţionarilor majoritari, de resurse naturale. Reducerea capitalului şi a valorii titlurilor nu e nici o surpriză, nici o nenorocire, în sine. Nici distribuirea a jumătate de milliard de lei, în compensaţii de 5 bani, nu e un lucru total greşit”, a scris Antonescu în Bursa.

Conform acestuia, înstrăinarea acţiunilor Petrom nu e ceva prostesc. “ O companie deţinută de un investitor strategic major nu are interesul să distribuie dividende şi va merge spre delistare. OMV e condusă de nişte austrieci, dar banii vin din Rusia, din China, din alte părţi. OMV Petrom va plăti dividende la Viena şi nu la Bucureşti, prin compania care o patronează. Societatea a mers strună, aşa cum ne-a tot explicat, pe bani, PR-ul petrolist, datorită politicii nemţeşti şi managementului superperformant prestat de doamna Mariana Gheorghe, eroina civilizatoare care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată. Un succes, ce mai! – deşi ar fi de remarcat că austriecii continuă să opereze în România şi sub brandul „OMV” (Logan nu se vinde la noi şi ca Dacia şi ca Renault, valoarea locală a mărcii e clară!). Când a început să cadă preţul petrolului, calificarea incontestabilă a Marianei Gheorghe n-a mai fost în stare să performeze într-atât de sublim încât să compenseze deprecierea preţului hidrocarburilor. Tendinţa preţului ţiţeiului e să scadă. De ce oare? Că nouă ni se spunea că rezervele sunt limitate critic. Că, cică, să cumpărăm petrol, aur şi pamânt, că Dumnezeu nu mai face altele! De ce n-o mai face, oare, săracul? Nu poate pentru că a făcut deja prea mult, că sunt stocuri inerte pe care nu le vrea nimeni? Dacă demiurgul a scos nişte produse din fabricaţie, o şti el ce ştie, e mai vechi în funcţie decât Gherghina (Gheorghe Gherghina, membru în Consiliul de Administrație al BNR, n.r.), chiar şi decât Isărescu… Proprietatea va lichidiza ceea ce eu aş îndrăzni să numesc un activ toxic. Ce va face, însă, cu banii? Ce perspective de plasamente sunt? Bursa românească vehiculează o lichiditate derizorie, listări private n-au mai fost de 8-9 ani, mai apare câte un IPO, trâmbiţat triumfalist, la câte o năzdrăvănie de stat…”, scrie Antonescu.

Conform acestuia, mai e o problemă: “FP a încercat să vândă pachetul Petrom când titul era 0,4 lei/acţiune. Va vinde la 0,2 lei/acţiune, poate mai ieftin. Dacă va fi dispus cineva să facă un deal… Petrom a scăzut cu 4% imediat, în ziua în care FP a făcut publică intenţia de vânzare. Cu cât va scădea dacă vânzarea nu va fi efectuată? Cu cât va scădea dacă aceasta se va face la un preţ foarte jos? Cât de mare va fi panica pe o piaţă minusculă, cu lichiditate de 2 milioane pe zi? Cât de emoţional vor reacţiona investitorii privaţi, fără pregătire financiară, dar cu deţineri oarecum importante, nu numai la Petrom sau FP, ci şi la SIF-uri, şi la companiile din energie? SIF-urile, la rândul lor, au deţineri atât la FP cât şi la Petrom.”

Antonescu susține că administratorul Franklin Templeton a făcut mare caz cu listarea Fondului la Londra, petrecută pe 29 aprilie 2015, “ listare necesară pentru atragerea unor volume enorme de bani, proporţionale cu noua anvergură, de titlu tranzacţionat în UK”. “De-aia nu creşteau acţiunile FP la Bucureşti, că era piaţa prea mică pentru un titlu atât de mare! 32% din acţiunile FP merg în Anglia, să se tranzacţioneze ca GDR. Prima zi – echivalentul a 150 milioane de lei! A doua zi – 7,6 milioane, a treia – 3,2… 16.000.000 pe 5 mai… Apoi 1,7… 2,3… Apoi, la nivelul unei zile mediocre la BVB. Maxime de volum lunar, de la listare: 49 milioane USD (octombrie 2015), 29 milioane (iunie 2016)… Septembrie 2016 – 8 milioane, până acum. 0,92 milioane de lei pe zi, la Londra, faţă de 2,12 milioane de la Bucureşti… Între timp, companiile energetice la care are FP deţineri au pierdut din profitabilitate din cauza scăderii tarifelor la energie… Nava amiral a Armadei de capital a Tigrului Europei riscă să devină o bărcuţă din Herăstrău… Un titlu constant subevaluat nu mai e subevaluat, atâta valorează! Şi are unde să mai scadă! Bursa de valori românească va muri. Dar nu glorios… Nu în urma unui crah răsunător. Ea va scădea, va slăbi, se va mişca din ce în ce mai anemic, până într-o zi când, venit la serviciu să-şi încaseze gratificaţiile de succes, Sobolewski (Ludwik Sobolewski, CEO BVB, n.r.) o va găsi ţeapănă, cu ochi sticloşi, cu un BET scurgându-i-se din gură, sub un birou…”, a conchis Antonescu.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Cosmin Pam Matei 4532 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.