În această iarnă au fost doborâte recorduri energetice ale României postrevoluţionare. Am înregistrat un consum-record zilnic de gaze, o producţie şi un consum-record de energie electrică şi un export de electricitate la cele mai mari valori din istorie. Aceste valori au fost atinse în condiţiile îndeplinirii mai multor factori: un val de frig polar, care s-a abătut asupra României, un sistem de termoficare centralizat, la nivelul ţării, „la pământ“ – care a făcut ca cetăţenii din oraşe fără un CET funcţional să se încălzească cu reşou, aragaz lăsat deschis sau calorifer electric –, un nivel extrem de scăzut al debitului Dunării şi un preţ mic al gazelor ruseşti – care a făcut ca importurile să explodeze.
Sistemul Energetic Naţional a avut sincope, însă a reuşit să depăşească problemele cauzate de această iarnă. Nu fără consecinţe serioase însă. Dacă valul de frig din perioada 6-14 ianuarie, cu temperaturi medii zilnice de sub -15º C, s-ar fi prelungit cu încă o săptămână, SEN ar fi putut ajunge în „blackout“. Potrivit prognozelor meteorologice, restul iernii nu va mai aduce temperaturi extreme precum cele pe care le-am întâlnit în prima parte a acestei luni, iar autorităţile sunt acum în alertă şi, presupunem, şi pregătite pentru ce este mai rău, aşa că nu ar trebui să mai avem probleme cu SEN.
Pentru a fi foarte clari, redăm valorile-record înregistrate de sistemul energetic:
9.730 MW – consum de energie electrică înregistrat pe 10 ianuarie. Media multianuală a acestei perioade fiind de 8.000-8.500 de MW.
11.227 MW – producţie de energie, pe 16 decembrie 2016, ora 17.28. Media multianuală a perioadei este de 10.000 de MW.
74,1 milioane de metri cubi – consum de gaze naţional, pe 11 ianuarie. Media ultimilor cinci ani a perioadei a fost de 40 de milioane de mc.
1.866 MW – export de electricitate, pe 16 ianuarie, ora 18.10. Media multianuală a perioadei este de 1.000-1.500 de MW.
Să explicăm situaţia, pe scurt. Peste România a venit un val de frig care s-a manifestat începând cu primele zile ale lunii decembrie 2016, dar care a avut punctul culminant în perioada 6-14 ianuarie 2017. Dar şi în alţi ani au fost ierni foarte geroase şi este suficient să ne amintim doar de 2011-2012, iar Sistemul Energetic Naţional a rezistat bine. Nu a fost cazul şi în acest an, pentru că, pe lângă ger, a apărut un factor nou: cvasi-falimentul sistemului centralizat de termoficare. CET-urile locale sunt în faliment, unele chiar nu mai există. „A fost un record de cerere venită din consum. Nu au fost toate localităţile pregătite să alimenteze cu energie termică“, a explicat Octavian Lohan, director adjunct al Transelectrica, om cu o experienţă de trei decenii în energie. Acesta a dat ca exemplu recent cazul Turnu Severin, care nu are surse de termoficare. De asemenea, şi centrala de la Paroşeni, care alimentează termic toată Valea Jiului, funcţionează doar la jumătate de capacitate. Şi la Galaţi este aceeaşi problemă, ca şi la Alba Iulia, Bistriţa, Târgu-Jiu, Zalău sau Hunedoara.
În România mai sunt doar 1,2 milioane de gospodării racordate la sistemul centralizat de încălzire, de la peste 3 milioane înainte de Revoluţie. Cei care s-au debranşat fie şi-au montat centrală termică individuală, fie au ales un alt sistem de încălzire, de obicei, pe bază de curent. Dar şi dintre cei branşaţi, mulţi sunt doar la nivel teoretic. Din moment ce CET-ul local este în faliment, degeaba mai au ei în casă vechiul calorifer de fontă, dacă pe acolo nu circulă agent termic. Prin urmare, şi aceştia au fost nevoiţi să improvizeze, ceea ce a adus un vârf de sarcină în sistem, caracterizat prin consumuri şi producţie-record. Aici, „greul“ l-au dus termocentralele din ţară, cu precădere cele pe cărbune din Oltenia şi Valea Jiului, care, în perioada cu cele mai scăzute temperaturi, asigurau 30% din producţia locală. La un moment dat, au apărut zvonuri că nu mai există stocuri de cărbune, iar Guvernul Grindeanu, prin vocea ministrului Energiei, Toma Petcu, a acuzat fosta putere că nu a pregătit bine iarna. Până la urmă, s-a dovedit că stocurile erau de trei ori mai mari decât ceea ce clamase Energia.
Ca un făcut, şi Dunărea a ajuns la debite extrem de mici, 1.800 de mc pe oră, care caracterizează mai degrabă o perioadă de vară extrem de secetoasă.
Astfel, probleme au existat: la Turceni, termocentrală din CEO, două grupuri au fost oprite pentru două zile chiar în perioada cea mai geroasă. Motivul: reparaţii. Cele două unităţi ale termocentralei însă aduc în mod normal undeva la 7% din consumul de electricitate al ţării. Centrala nucleară de la Cernavodă a mers la doar 90% din capacitatea maximă, iar, pentru o zi, Reactorul 1 a fost scos din funcţiune. Termocentrala de la Brazi, a Petrom, a mers şi ea, zile în şir, la doar jumătate din capacitate, iar vremea a dat peste cap şi producţia hidrocentralei de la Porţile de Fier, unde a fost nevoie să se facă reparaţii la una dintre turbine. Cu debitul Dunării de patru ori mai mic decât media anuală, hibele din sistem au fost exacerbate. În aceste condiţii, Hidroelectrica a fost nevoită să se bazeze mai mult pe apa din lacuri, consumând până la 46% din apa stocată, de la 60% la începutul sezonului rece. Cum Dunărea rămâne la niveluri extrem de mici, Hidroelectrica este „pusă la colţ“, pentru că, deşi putea să folosească şi mai multă apă din lacuri, îi interzice o lege dată anul trecut, care o limitează să treacă de 45% până în luna februarie.
Ca şi cum toate acestea nu ar fi fost suficiente, România a mai şi exportat energie din plin. Cu tot consumul intern la un nivel-record, peste 1.000 de MWh au plecat peste graniţă, pentru că traderii români au beneficiat de preţuri mult mai bune la vecini. A plecat în general energia ieftină, eoliană şi hidro, pentru că este cea mai competitivă. Aceasta, în condiţiile în care România a refuzat un ajutor energetic de urgenţă al Bulgariei, pe motivul că are ea însăşi un necesar uriaş.
La gaze, lucrurile au stat mai bine, din punctul de vedere al asigurării necesarului de consum. Şi aici au mai apărut voci care au anunţat spectrul golirii depozitelor înainte de terminarea sezonului rece. Cu Romgaz şi Petrom la producţie maximă, am rămâne la mâna ruşilor, ca să nu îngheţăm. Totuşi, cantitatea rămasă acum în depozite, de 1,3 miliarde de metri cubi, este „suficientă“, spune Niculae Havrileţ, preşedintele ANRE (la 1 noiembrie, la începerea ciclului de extracţie, erau 2,36 miliarde de metri cubi), şi prognozele favorabile pentru februarie şi martie ne fac să credem că gazele vor fi de ajuns. Aici însă am putut remarca o revenire puternică în piaţă a ruşilor de la Gazprom. Ieftinind gazul până la niveluri chiar mai mici decât cele ale producătorilor locali, ruşii au recucerit o bună parte din piaţa românească.
Cu ce rămânem după această iarnă
Alarmat de dimensiunea exporturilor de energie chiar în perioada în care România avea mai multă nevoie aceasta, Guvernul a dat o OUG prin care, dacă situaţia o va impune, exporturile pot fi limitate sau chiar sistate, după modelul Ungariei, pentru ca energia ieftină să rămână în ţară şi să scadă presiunea pe grupurile termo. Un fel de activare a clauzei de forţă majoră, care însă se poate întoarce chiar asupra termocentralelor, pentru că energia lor, fiind scumpă, nu s-ar mai vinde deloc în piaţă.
În al doilea rând, cărbunele scump şi poluant s-a dovedit că încă e indispensabil, pentru că termocentralele se pornesc imediat şi merg în bandă atât timp cât au ce arde. Rămâne de văzut dacă autorităţile vor lua în considerare capacitatea unică a CEO şi a Complexului Hunedoara de a interveni decisiv pentru echilibrarea SEN sau dacă minerii, în nota ultimilor ani, au soarta pecetluită, iar termocentralele pe cărbune sunt sortite falimentului.
În al treilea rând, lunile următoare vor aduce facturi mai mari la energie pentru români. În această perioadă, deficitul de energie ieftină din piaţă, care s-a dus la export, a făcut ca furnizorii să cumpere ce a mai rămas – energia termo scumpă. La sfârşitul primului trimestru, aceştia se vor duce la ANRE pentru a le recunoaşte costurile suplimentare de achiziţie. Cum 80% din coşul reglementat reprezintă energie din piaţa liberă, ANRE nu va avea ce face şi le va acorda o majorare de tarife pe preţ final. Cuantumul încă nu poate fi estimat.
În al patrulea rând, energia „verde“ îşi arată limitele. Avem peste 5.000 de MWh instalaţi în eolian şi fotovoltaic, dar, când avem mai multă nevoie de ei, ca în această perioadă, fie nu bate vântul şi nu e soare, fie se strică moriştile, fie energia pleacă la export. Mai mult, această energie nepoluantă este şi subvenţionată masiv de consumatorii români. O analiză serioasă a schemei de ajutor pentru „regenerabili“ se impune, la rândul ei.
În prezent şi în general, România are o structură echilibrată a mixului energetic de producţie. 30% sunt acoperite de termocentralele pe cărbune şi Hidroelectrica, 15% de Nuclearelectrica, alte 15% de producătorii de energie din surse eoliene, restul fiind producţie termo din hidrocarburi, energie fotovoltaică şi pe biomasă. România are circa 9,5 milioane de consumatori de energie electrică şi circa 3 milioane de consumatori de gaze. Pieţele de energie şi de gaze pentru firme sunt deja liberalizate, iar la consumatorii casnici vor fi liberalizate total începând cu anul 2018.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.