Il Giro, decis de o căzătură în zăpadă

„Rechinul” a câştigat în extremis Il Giro.

Italia este în delir de sâmbătă seara, de când Vincenzo Nibali a îmbrăcat tricoul roz şi pe care, se ştia, nu îl putea pierde duminică. La Torino, unde a avut loc ultima sosire (cea de protocol), mii şi mii de oameni au sărbătorit victoria lui Nibali până la orele 5 dimineaţa. A fost un entuziasm greu de descris. Nici când Juventus câştiga Serie A (o banalitate în ultimul timp), nu s-a sărbători cu aşa mare fast. O victorie italiană în turul Italiei echivalează cu câştigarea Ligii Campionilor la fotbal. Dar victoria lui Nibali – meritată, trebuie să-i dăm cezarului ce-i al cezarului – s-a datorat nu doar muncii lui şi a colegilor de la Astana, ci şi unui concurs de împrejurări. Să refacem filmul ultimelor 7 etape.

Întâi a „murit” Valverde, a urmat Nibali

Spre finalul etapei a 14-a, pe fondul unei erori strategice a celor de la Movistar, etala este câştigată de Esteban Chavez, urmat de Steven Kruijswijk, aceste devenind şi lider în clasamentul general. Eroarea celor de la Movistar la costat pe Alejandro Valverde, care a venit cu 3 minute întârziere iar în clasamentul general se afla la 3 minute şi 6 secunde de lider. Un timp aproape imposibil de remontat. Toată lumea i-a cântat prohodul spaniolului. Nibali mai rămânea în cursă, el fiind la 41 de secunde de lider. A urmat o etapă de contratimp individual, Kruijswijk a făcut cursa vieţii, venind pe locul 2, Nibali a mers prost, şi acum în raport cu cei doi superfavoriţi, Kruijswijk avea 2 minute şi 51 de secunde faţă de Nibali şi 3 minute şi 29 faţă de Valverde. Numai că între aceştia şi lider mai era şi Chavez, dar şi el la 2:12 de lider. Toată lumea îl plângea acum şi pe Nibali, considerându-se că şi pentru el Il Giro s-a terminat, chiar dacă mai erau 6 etape. Un ecart de aproape 3 minute este de regulă foarte greu de recuperat, mai ales dacă “tricoul roz”, fie el şi un out-sider, merge ceas. Etapa a 16-a, a aruncat Italia în deznădejdie. Etapa a fost câştigată de Valverde, dar clasamentul general arăta astfel: Kruijswijk, la 3 minute Chavez, la 3:23 Valverde şi la 4:43, Nibali. Foarte mulţi se întrebau dacă mai are rost să continue. Etapa a 17-a a fost pentru sprinteri, deci clasamentul general a rămas nemodificat, iar în etapa a 18-a, nu s-a întâmplat nimic deosebit în grupul favoriţilor, ecarturile fiind aceleaşi. În etapa a 19-a se produce însă neprevăzutul. Pe o coborîre, într-o curbă, lui Kruijswijk îi sare lanţul şi cade, lovindu-se de un zid de zăpadă. Maşina tehnică a echipei sale a vent tîrziu, se pierd 3 minute şi Kruijswijk şi cu o coastă ruptă trece linia de sosire la 4 minute 54 după Nibali, câştigătorul etapei. Clasamentul general arăta astfel, după etapa a 19-a: Chavez, Nibali la 44 de secunde, Kruijswijk la 1:05 şi Valverde la 1:48. Turul Italia a fost relansat de o căzătură stupidă, sau mai precis, de întârzierea maşinii tehnice. Etapa 20, ultima de munte, urma să fie decisivă. Orice se putea întâmpla. Şi s-a întâmplat. Pe fix ultima căţărare, când mai erau 14 km, Nibali atacă, Chavez şi Kruijswijk nu-i pot răspunde, singurul care se ţine de al, dar la distanţă de 30 de secunde, fiind Valverde. Nimeni nu mai era intteresat de ce se întâmplă în fruntea cursei, unde nişte evadaţi, deloc periculoşi îşi disputau victoria de etapă. Toată lumea era concentrată pe Nibali, pe primul urmăritor, Valverde şi pe grupul tricoului roz. Italianul trece linia de sosire cu 13 secunde înaintea lui Valverde, şi la mai bine de 1 minut şi jumătate de Kruijswijk şi Chavez. Tricoul roz este îmbrăcat sâmbătă de Nibali, care cu 52 de secunde în faţa lui Chavez, nu mai putea pierde turul, duminica fiind etapa pe plat, cea de protocol, în care se bea şi şampania în timpul cursei. Aşa s-a scris istoria Il Giro 2016. Care a fost aproape să se încheie cu o bombă pentru români. Edi Grosu a condus sprintul final (din nou fără susţinerea echipei) până cu 40 de metri înainte de linia de sosire, când a fost întrecut de un grup de 8 rutieri. Poate dacă ar fi declanşat sprintul la 250 de metri şi nu la 350 de metri, ar fi fost primul român care câştigă o etapă în turul Italiei.

„Tricoul roz” – clasamentul general

1. Vincenzo Nibali (Astana Pro Team) – 86:32:49
2. Esteban Chavez (Orica GreenEDGE) + 0:52
3. Alejandro Valverde (Movistar Team) + 1:17
4. Steven Kruijswijk (LottoNL-Jumbo) + 1:50
5. Rafal Majka (Tinkoff) + 4:37
6. Bob Jungels (Etixx-Quick Step) + 8:31
7. Rigoberto Uran (Cannondale) + 11:47
8. Andrey Amador (Movistar Team) + 13:21
9. Darwin Atapuma (BMC Racing Team) + 14:09
10. Kanstantsin Siutsou (Dimension Data) + 16:20

„Tricoul roşu” – Clasamentul pe puncte

1. Giacomo Nizzolo (Trek-Segafredo) – 209 puncte
2. Matteo Trentin (Etixx-Quick Step) – 184 puncte
3. Sacha Modolo (Lampre-Merida) – 163 puncte
4. Diego Ulissi (Lampre-Merida) – 156 puncte
5. Daniel Oss (BMC Racing Team) – 133 puncte

„Tricoul albstru” – Clasamentul căţărătorilor

1. Mikel Nieve (Team Sky) – 152 puncte
2. Damiano Cunego (Nippo-Vini Fantini) – 134 puncte
3. Darwin Atapuma (BMC Racing Team) – 118 puncte
4. Stefan Denifl (IAM Cycling) – 109 puncte
5. Giovanni Visconti (Movistar Team) – 77 puncte

„Tricoul alb” – Clasamentul rutierilor tineri

1. Bob Jungels (Etixx-Quick Step) – 86:41:20
2. Sebastian Henao (Team Sky) + 29:38
3. Valerio Conti (Lampre-Merida) + 1:10:07
4. Davide Formolo (Cannondale) + 1:18:48
5. Joe Dombrowski (Cannondale) + 1:24:25

Clasamentul pe echipe

1. Astana Pro Team – 260:02:35
2. Cannondale + 6:57
3. Movistar Team + 21:00
4. AG2R La Mondiale + 53:52
5. Team Sky + 1:04:21

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.