Îmbulzeala „jumătăților de măsură“ în problematica UE

uniunea-europeana-ue

Problematica UE și a apartenenței României la aceasta este terenul poate cel mai dramatic al manevrării „jumătăților de măsură“ pentru ascunderea adevărului și promovarea minciunii, în care se disting comanda externă și concursul nu doar trădător, dar și aproape idiot, al forțelor politice interne. Ecuația apartenenței României la UE este prezentată a avea numai părți minunate; pe cele rele nu le discutăm, deci nici nu există! De fapt, dacă stăm bine să analizăm lucrurile, este o ecuație a „sferturilor de măsură“, pentru că nici părțile bune nu sunt cumva prezentate; sunt doar presupuse și asumate, fără a se ști de fapt care sunt acestea! Despre terifiantele fals numite negocieri de aderare nu se spune nimic în legătură cu miza, derularea și rezultatele lor, căci s-au desfășurat după formula „vreți aderarea, dați economia“, și că, în consecință, România a intrat în UE fără economie, neavând cum, în mod obiectiv, să tragă vreun avantaj din participarea la piața deschisă a celor peste jumătate de miliard de consumatori. Și că deci, în confruntare cu cei nu doar mai puternici, dar și deja în piață pe poziții forte, era inevitabil să ajungă rapid o biată anexă de tip bananier (nici măcar un atelier), o colonie în sistemul centru-periferie pe care-l constituie UE. Cea mai sinistră fațetă a jumătăților de măsură folosite în prezentarea și analizarea apartenenței României la UE și a rezultatelor ei concrete o reprezintă bilanțurile oficiale ale respectivei apartenențe: la activ, fondurile zise europene puse la dispoziția României; la pasiv, cota financiară de contribuție a României pentru participarea la UE. Reiese că activul este mai mare decât pasivul și deci bilanțul ar fi pozitiv, umbrele fiind doar acelea legate de incapacitatea României de a utiliza integral și corespunzător fondurile europene ce-i sunt puse cu generozitate la îndemână. Prostul proștilor de-ai fi, îți dai seama că activul nu se poate rezuma la niște fonduri pe care le poți folosi sau nu, ci ar trebui, dacă activul realmente există, să includă modificări structurale în economie, schimbări în calitatea educației și ocrotirii sănătății, modernizări în infrastructură și, nu în ultimul rând, repoziționări în ierarhiile europene și mondiale. Știe însă și Grivei că la toate aceste capitole se stă rău, chiar rău de tot, oricum, mai rău decât la intrarea în UE, și că prezumtivele realizări de la activ ar avea loc mai degrabă în talgerul de pasiv, ca, de pildă, prăbușirea educației, situația dramatică a infrastructurii rutiere și feroviare sau consolidarea poziției codașe a țării în Europa. „Suprema“ jumătate de măsură este absența totală – de-a dreptul ridicolă – a vreunui pasiv în legătură cu apartenența României la UE în bilanțurile oficiale! În timp ce acest pasiv este în practică aproape halucinant (vezi Cotidianul, 27 dec. 2016): 1) Dispariția economiei naționale și înlocuirea ei cu o combinație bizară între o economie străină, ce deține controlul, și o economie subalternă derulată de capitalul românesc, care dă de la an la an înapoi; 2) Pierderea proprietății românești asupra țării, românii devenind chiriași pe pământurile strămoșești; 3) Transformarea României într-o colonie în sistemul centru-periferie pe care îl constituie UE; 4) Lichidarea deciziei naționale în plan politic; 5) Efect maxim al alinierii prețurilor și disjuncției salariilor din UE, cel mai important mecanism de extracție de sevă economică din țările periferice de către țările din centru; 6) De la rezonabil la odios în împărțirea PIB-ului între muncă și capital; salariile cele mai mici din UE; 7) Deposedarea „administrativă“ mai împovărătoare decât cea economică (răpirea dreptului de a beneficia de resursele proprii, falsele liberalizări fără temei economic și fără condiții concurențiale, impuneri de creșteri de tarife în utilitățile publice); 8) Punct final impus agriculturii și șanselor oferite de aceasta României; 9) Marea expropriere istorică a românilor de pământurile lor; 10) Îndatorare externă pentru nimic; amanetarea statului pentru finanțarea băncilor străine; 11) Depopularea țării, tragedia bejeniei naționale; 12) Sărăcirea țării, declasarea socială și tratamentul dezonorant al românilor în UE; 13) Minciuna în staniol a fondurilor europene; 14) Anularea perspectivelor de ieșire din subdezvoltare și consolidarea poziției codașe în Europa; 15) Agresiunea asupra identității naționale. Despre toate acestea, nici un cuvânt în bilanțurile oficiale! Cu toate că fiecare dintre acestea rezultă strict din apartenența României la UE!

Și nu cred că, din arealul atât de vast al problematicii UE, există vreun alt aspect decât cel al fondurilor europene care să se „bucure“ de o tratare mai cu jumătăți de măsură pentru mascarea adevărului și promovarea minciunii interesate. Cică fondurile europene sunt nerambursabile. Cine a mai auzit în istorie de resurse gratis?!  Resursele se alocă mereu și mereu cu un scop! Și cu un preț! Să nu fim idioți: cele circa 4 miliarde euro repartizate anual României de UE sunt un biet mărunțiș din cele peste 40 miliarde euro pe care anual firmele vest-europene le extrag din România prin externalizare fără fiscalizare. Structura fondurilor europene este stabilită de pretinsul „donator“ și este neschimbabilă: destinațiile corespund nu nevoilor de dezvoltare ale României, ci nevoilor specifice ale expansiunii companiilor din centru în periferia România. Și 80% din alocații trebuie să se întoarcă la „donator“ prin comenzi ale beneficiarului în țările donatorului. Să ținem cont, de asemenea, că fondurile europene nu se avansează, ci se decontează: în consecință, fericitul căruia i se aprobă un proiect finanțat din fondurile europene trebuie să se împrumute la o bancă în regim comercial, ca să-și realizeze proiectul, pentru ca în final să primească fondurile vizate (ale cui sunt băncile de la care se contractează împrumuturile, nu tot ale donatorului, și cu cât se iau aceste împrumuturi, că din beneficiar ajungi tu donator?!). Și apoi, chiar fără costuri sunt aceste fonduri? Probabil se procedează ca și în celelalte cazuri care nu convin: nevorbind despre costuri, înseamnă că nu există! O adevărată armată de birocrați se ocupă de normare, reglementare, programare, selectare, prelucrare, accesare, supraveghere, controlare, decontare. Doar cu miile de oameni implicați în toate aceste proceduri, mult mai bine plătiți decât restul birocraților, se cheltuieşte mai mult decât fondurile europene alocate! Punct.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 7
Ilie Serbanescu 111 Articole
Author

9 Comentarii

  1. Revin cu problema mea. Chiar nu este nimeni dispus să mi se alăture la înființarea unui partid eurosceptic care să militeze pentru ieșirea cât mai urgentă din mizeria numită UE? Să începem măcar cu o fundație, un ONG, o platformă, cava, dar să demarăm într-un cadru legal. Gata cu joaca! Lucrurile trebuie privite cât mai serios posibil.

    • Ba da! Eu, unul, vreau sigur! Dar cum trebuie procedat? Cum pot fi atrași cât mai mulți dornici de…independența și suveranitatea țării (nu sunt termeni “ceaușiști”, fiindcă există ȋn vorbirea curentă dintotdeauna pentru totdeauna, pe când oamenii se nasc și mor), dar și de…răscumpărarea pământurilor românești ajunse pe mâinile “investitorilor” străini? Și vă mai propun ceva: haideți să nu mai folosim sintagma “Uniunea Europeană” (chiar dacă este oficială), ci să subliniem adevărul pur: este doar “Sfântul” Imperiu Roman de Națiune Germană Renăscut.

    • si cini sa li dei slujbi ssau macar agiutor social la uamini?
      li dai tu?

      sau ista, Ilii Serbanescu?

      voi atz apucat perioada dintyri 90 si 2004 in ROmania?

      sau vorbitz ca sa va aflatz in treaba?

  2. Dumneata spui si ei se fac ca aud! Dar adevarurile astea ne vor costa scump: chiar existenta Romaniei in fruntariile de azi! Sa nu uitam asta! Dl Serbanescu si cu mine, peste 30 de ani nu vom mai fi, dar Romania?

  3. Sunt convins că pt curajul de a spune adevărul în legătură cu UE securiștii deja lucrează la un dosar penal pe numele dumneavoastră. Felicitări pt articol!

    • Acum câțiva ani se bătea presa ca să-l aibă colaborator pe profesorul Șerbănescu. Ușor, ușor, toți au încetat colaborarea, adevărurile spuse deranjând pe noii stăpâni ai coloniei. Ultimul post de televiziune care nu l-a mai invitat pe domnul profesor să-și spună părerea a fost Antena 3, cu toate că profesorul Șerbănescu a fost singura voce care le-a luat apărarea când a descins ANAF-ul să-i evacueze din sediul din Băneasa. N-au ce dosar să-i facă, onestitatea profesorului Șerbănescu este pusă la îndoială doar de slugile trădătoare de neam. Oricum, tot ce publică domnul profesor în Cotidianul, spre lauda acestuia că încă o face, sunt extrase din cartea publicată în 2016: România, o colonie la periferia Europei.
      OK, ești alături de mine. Doar gândul nu cred să ajute la mare lucru. Doresc să inițiez un cadru legal prin intermediul căruia să se audă și vocea celor care nu mai cred că apartenența la UE a fost un lucru benefic pentru acest popor. Momentan, profesorul Șerbănescu este o voce singulară, nu prezintă nici-un pericol pentru stăpânii actuali ai coloniei deci nu vor ordona noii securități să-l deranjeze cu ceva. Ar fi și o greșeală din partea lor să facă din profesorul Șerbănescu un martir, acel moment ar însemna începutul luptei de eliberare de sub jugul colonial (mă scuzi, n-am găsit altă rimă!).

  4. Exista deja partide anti UE la noi! Unul din ele este Noua Dreapta! Nu are rost sa se tot faramiteze fortele national crestine! Mai bine sa vedem ce exista deja si sa aderam acolo! Un astfel de partid daca ajunge in parlament deja e un pas important inainte!

Comentariile sunt închise.

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.