Impozitul pe cifra de afaceri

Discuția despre impozitul pe cifra de afaceri se duce pe o pantă greșită.

Companiile, străine, multinaționale sau românesti, care funcționează pe „pierderi” timp de 5-7 ani, dar continuă să facă afaceri de anvergură, vizibile, „branduite”, nu numai că, în mod normal, ar trebui lichidate (eventual prin faliment), dar ar trebui sancționate cu amenzi pe cifra de afaceri, pentru concurență neloială făcută companiilor cu pierderi reale și, mai ales, companiilor cu profit (care plătesc impozite și, în plus, sunt covârșite de controale fiscale și executări silite).

Statul, în plus, ar trebui să instituie o supra-taxă aplicabilă tuturor celor care nu reușesc să probeze că au avut pierderi reale, și nu „pierderi” care camuflează, de fapt, exportul de profit, de resurse și de capital. Nu numai că o asemenea supra-taxă adăugată amenzii raportată la cifra de afaceri (pe care Consiliul Concurenței o aplică și acum, când instrumentează anchete pentru fapte anti-concurențiale) ar respecta principiul OECD conform căruia profitul se impozitează acolo unde se produce, dar ar face efectivă și realizabilă sarcina Statului român de a proteja concurența loială și legitimă, afirmată atât în Constituție, cât și în Legea concurenței.

Or, nu e nimic loial și nici legitim față de concurență să funcționezi 10-15 ani în „pierdere”, evitând plata taxelor și a impozitelor pe care concurenții tăi, inclusiv celelalte corporații multinationale, nu o pot face. Nu știu, de exemplu, cum se „simt” băncile europene fără subsidiare în România când văd că băncile care acționează în Romania fac profituri de două miliarde euro în 2015-2016, fără să plătească impozit pe acest profit (întrucât și-au marcat pierderile din 2011-2012 și le-au trecut pe cheltuieli deductibile).

Și nu știu cum ar putea ICSID să premieze cu 5,7 mld euro o fantomă ca Gabriel Resources (care deține negativ celebra Roșia Montană Gold Corporation) pentru că a reușit cumva să dea impresia că funcționează vreo 15 ani (în timp ce se adâncea progresiv în pierderi care ar fi trebuit să ducă de mult la lichidare) și să ne polueze spațiul vizual și auditiv cu reclamele lor deceptive (singura lor „producție”, de altfel).

Deci, discuția nu e despre o nouă taxă, ci despre voința de a sancționa practici patologice, anticoncurențiale, ale aparenților zombies ai economiei. Are Statul român această voință? Asta este, de fapt, întrebarea de 115,3 puncte.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.