Recent, la Centrul Spiritual şi Cultural Român din Bruxelles, a fost sărbătorită „Ziua Moștenirii Românești” (Romanian Heritage Day), inițiată de Asociația „Heritage” – Partener UNESCO, împreună cu Platforma Europeană de Dezvoltare (www.edp-org.com) – prima dintr-o serie de acțiuni similare pe care această asociație doreşte să le desfăşoare în mai multe capitale europene, cu scopul de a promova valorile de patrimoniu UNESCO existente pe teritoriul României, valorile de arhitectură şi arheologie, precum şi patrimoniul imaterial al ţării noastre. Evenimentul a avut ca parteneri Uniunea Arhitecților din România (UAR), Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” și asociația „Pachamama” România (organizație de mediu inițiată în America Latină). Fără nici un sprijin din partea statului, asociația „Heritage” a reușit imposibilul, organizând și o lansare de carte, o expoziție de arhitectură și de fotografii din munții Carpați, precum și o proiecție de filme documentare românești. A fost modalitatea prin care soții Peter și Silvia Oostveen, fondatorii „Heritage”, au marcat împlinirea a 20 de ani de la începutul activității lor. Două decenii de luptă „în câmp deschis”, în care un grup de intelectuali entuziaști, sfidând crizele de tot felul, s-au încăpățânat să pună pe hartă valori de patrimoniu, salvate de la distrugerile programate după 1989. Când Ministerul Culturii a fost lăsat și fără bani de salarii, de toate guvernările, organizații precum „Heritage” au preluat, pe baze private, o obligație a statului: protejarea patrimoniului.
„Mereu am făcut câte ceva, ca să schimb atitudinea de spectator.Până ce statul se dezmeticește, până când se aprobă noi bugete, nu se poate sta”
– Cine v-a lăsat ca moștenire pasiunea pentru conservarea tezaurului cultural românesc?
– Mi-a fost insuflată, încă din copilărie, de bunicii din satul Mânăstirea Humorului și de bunicul din Secășel, județul Alba, fost mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Sebastian Rusan. În afara faptului că a făcut posibilă salvarea, repararea, consolidarea și înfrumusețarea a numeroase biserici, într-o perioadă în care regimul aflat la putere nu știa cum să le închidă sau să le demoleze, Înaltpreasfințitul Rusan a reușit salvarea de la demolare a clădirii primei mitropolii a Moldovei. Acesta este și motivul pentru care mormântul său se află lângă zidul lăcașului.
– Asociația „Heritage” și-a propus să aibă grijă de cât mai multă moștenire românească. Este patrimoniul național un subiect atractiv pentru un ONG? De ce să facă privații treaba statului?
– Chiar dacă inițiem proiecte care ar trebui să fie “treaba statului”, nu încetez să sper că, la un moment dat, ne vom bucura de atenția cuvenită demersurilor noastre. Interesul autorităților există, dar posibilitățile de finalizare, în sensul accesării unor fonduri, sunt anulate de răspunsul limpede: nu există bani! Vom continua să depunem proiecte, continuând să susținem că altul ar fi impactul, mai ales în afara țării, dacă, alături de sigla noastră, s-ar afla și siglele ministerelor și ale altor autorități (primăriile) care ar trebui să se implice în promovarea națiunii pe care o reprezintă. Știu multe despre “îndelunga răbdare”, dar niciodată nu am putut aștepta în speranța că lucrurile se rezolvă de la sine. Mereu am făcut câte ceva ca să schimb atitudinea de spectator. Secretul a fost că, în tot acest timp, firmele noastre de arhitectură, „Arhitectural” și „Architectural Group”, s-au identificat cu ONG-ul, adică noi am fost de fapt “sponsorii” asociației „Heritage”, prin munca și atașamentul tuturor colaboratorilor noștri. Până ce statul se dezmeticește, până când se aprobă noi bugete, nu se poate sta. Atunci când inițiativele asociațiilor și fundațiilor vizează scopuri înalte, cum ar fi patrimoniul național material și imaterial, iar toată activitatea este “la vedere”, nu cred că ar trebui să ai nici o problemă în a primi chiar și protecția UNESCO, în calitate de partener.
„Educația și caracterul înseamnă foarte mult în profesia de arhitect. Rar le găsești împreună”
– Holul Băncii Române de Dezvoltare, Ambasada Emiratelor Arabe Unite, Consulatul Marelui Ducat de Luxemburg, Muzeul Mânăstirii Cetățuia din Iași, Muzeul Mânăstirii Humor, Muzeul Stork – sunt doar câteva obiective restaurate de dumneavoastră. Cât de importantă este restaurarea pentru patrimoniul românesc?
– Restaurările m-au atras după ce am avut șansa să lucrez ca arhitect, împreună cu colegii specializați în domeniu. Cred că, dacă ar fi fost înțeleasă, încă din anii 1990, importanța restaurărilor și a atragerii și alocării de resurse financiare și umane pentru păstrarea valorilor moștenirii noastre greu încercate, acum ne-am fi aflat pe harta lumii – mai ales pe cea turistică – pe una din pozițiile excepționale. Exact aceste valori au fost, în toți acești ani, subminate, disprețuite, batjocorite. Nu trebuie să căutăm prea mult pentru a da un exemplu la nivelul Bucureștiului: Centrul Vechi. Ce este mai cumplit este că această situație o întâlnim la nivelul întregii țări.
– Unde se află România, la capitolul restaurări de patrimoniu, în context european?
– Dacă la noi contribuția pe care ar aduce-o lucrările pentru conservarea patrimoniului este realmente subestimată, în Uniunea Europeană ocupă un loc important; conform raportărilor organizației EUROPA NOSTRA, începând cu anul 2007 au fost alocate fonduri de miliarde de euro prin programe de cofinanțare (Cultura, Fondul European de Dezvoltare Regională, Programe pentru Dezvoltarea Infrastructurii Culturale etc.). Din aceste programe, o parte se referă la patrimoniul cultural, ca fiind cea mai importantă resursă în folosul dezvoltării durabile și a coeziunii sociale. În Europa, protecția patrimoniului crează multe locuri de muncă (circa 8,5 milioane de persoane lucrează în acest sector, contribuind cu 4,5% la PIB-ul Europei!). Tot la nivel european, organismele publice și private investesc anual peste 5 miliarde de euro în cultură. De fapt, nu mai puțin de 40 % din turismul mondial conține o componentă culturală! În același timp, Comisia UNESCO a României nu are nici un fel de fonduri. Acesta este un motiv puternic pentru ca Parlamentul să sprijine finanțarea. Dacă nici la cel mai înalt nivel, de conducere a țării, nu avem preocupări care să vizeze și acest organism, ce pretenție să avem când vine vorba de alte obiective sau de patrimoniul de arhitectură modernă de secol XX (Bucureștiul interbelic) – care trebuie de urgență clasat și protejat?
– Destui colegi de-ai dv., arhitecți, se întrec în ridicarea de zgârie-nori de sticlă în inima Bucureștiului interbelic. Ei par niște mercenari ignoranți și lipsiți de gust. Care este poziția asociației „Heritage”?
– Asociația „Heritage”, ca partener UNESCO, apără în primul rând valorile tradiționale și de patrimoniu. Ele sunt cele care dau identitate României pe harta culturală a lumii, și nu nenumăratele mall-uri și clădiri impersonale. Identitatea noastră, ca a oricărui popor, este regăsită numai în istorie. Nu o putem rememora fără a privi o fațadă, fără a vizita un interior (Ateneul Român, Palatul Știrbei, Carul cu Bere etc.). În acest context, profesia de arhitect trebuie abordată cu mai multă modestie. Investitorii imobiliari, aici ca și aiurea, nu vor să investească decât dacă vor avea profit. Sigur că trebuie să existe și profitul pentru dezvolarea unei societăți, dar ceea ce mă străduiesc să înțeleg și acum, după atâția ani, este de ce nu se dorește ca orașul vechi să rămână așa cum l-am putea iubi și cum ar putea fi apreciat și de turiști? Până la urmă, educatia este totul. Unii din cei care fac parte din generația mea vin cu mai puțin respect pentru valorile de patrimoniu. Educația și caracterul înseamnă foarte mult în meseria de arhitect. Rar le găsești împreună.
„Roșia Montană este parte a ființei noastre naționale, este parte din România mea”
– Roșia Montană este un patrimoniu european. Care este poziția asociației față de tezaurele antice din Apuseni?
– Roșia Montană este parte a ființei noastre naționale, este parte din România mea. Este moștenirea primită de mine și este în egală măsură moștenirea pe care eu o voi lăsa copiilor și nepoților mei. Salvarea Roșiei Montane reprezintă una dintre datoriile noastre de onoare. E ridicol că, în acest moment, se dorește începerea unui proiect de exploatare atât de primitiv, undeva, în inima Europei, și aproape nici o persoană, nici un demnitar al statului, nici un organism din cele în măsură să-l oprească nu fac nimic. Cetățenii României trebuie să afle despre nenumăratele inițiative ale ONG-urilor care se opun acestui proiect, despre imensa bucurie pe care o produc zilele Fân Festului și despre entuziasmul și energiile celor care credem că puterea banului este inferioară puterii prieteniei, sănătății și iubirii. Din fericire, nu este totul pierdut, atâta timp cât o mulțime de tineri vin și se adaugă în fiecare an susținătorilor celor din zonă.
– Cum credeți că vor evolua lucrurile la Roșia Montană, ținând seama de declarațiile diverșilor miniștri din ultima vreme?
– Lăsând la o parte declarațiile cateodată voit confuze ale autorităților, o veste bună tot există: la Roșia Montană, dezvoltarea comunității nu se poate face decât respectand principiile dezvoltării durabile, și nu prin distrugeri, decopertări și spălări cu cianură. Apa a devenit o rezervă de neprețuit a pământului și nu poate fi irosită prin depozitare și infestare cu cianuri. Suntem în plin proces de integrare, care presupune aderarea la principiile generale ale prezervării biodiversității la nivel mondial. La Rosia Montană, să punem accentul pe dezvoltarea agriculturii montane și pe restaurarea patrimoniului – singura sursă a dezvoltării turismului în zonă. În același timp, asociaţia noastră are ca obiectiv sprijinirea înscrierii Roşiei Montane, inclusiv a patrimoniului său imaterial, în lista UNESCO. De asemenea, vom realiza un studiu sociologic care să releve dimensiunile impactului pe care îl are strămutarea populaţiei locale de către RMGC.
– Zilele acestea, demolatorul primar general al Bucureștiului a vorbit de mutarea Halei Matache, pe bucăți, deși organizațiile „Salvați Bucureștiul” și „Pro Patrimonio” i-au demonstrat că viitorul bulevard nu se împiedică de hală. Ministerul Culturii este încă neutru. Ce spune „Heritage”?
– Primarul Sorin Oprescu trebuie să-și respecte cuvântul dat în fața cetățenilor, în campania electorală. Existența clădirilor cu valoare de patrimoniu nu este negociabilă, dacă respectăm legile Uniunii Europene și ale României. Hala Matache poate foarte bine să rămână pe fundația originală, cu condiția să fie grabnic restaurată. Pare că a fost lăsată special, vreme de un an, să se prăbușească. În ceea ce privește poziția Ministerului Culturii, credem că, în momentul de față, acolo activează o echipă de profesioniști bine intentionați și interesați de patrimoniu. Ei au legaturi strânse cu UNESCO și ICOMOS (Consiliul Mondial al Monumentelor), ceea ce ne dă speranța acordării unui sprijin cel puțin moral organizațiilor societății civile.
‘>
‘>
‘>
‘>
‘>
‘>
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.