În exclusivitate cu Maria Pagés şi Sidi Larbi Cherkaoui

Un nou regal, din partea “Întâlnirilor JTI” oferit cu o mare artă şi nobleţe de Gilda Lazăr. Inaugurate în anul 2000, de celebra companie de balet “Béjart Ballet Lausanne”, “Întâlnirile JTI” au găzduit dansatori, coregrafi şi companii de balet celebre în toată lumea: Nacho Duato şi “Compania Nacional De Danza”, “Cullberg Ballet”, Joaquin Cortes, “Alvin Ailey American Dance Theater”, “Tango Pasion”, “Les Ballets de Monte-Carlo”, Sylvie Guillem si Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu şi “Baletul Naţional din Chile”, “Alonzo King Lines Ballet” din San Francisco şi “Vortice Dance Company”.

Două lumi separate, una învolburată de pasiunile străvechi ale flamenco-ului, cealaltă venită din vântul uscat al deşertului. ”Dunas”, care va avea loc sâmbătă, 10 mai, la ora 20.00, va aduce pe scena Operei Naţionale din Bucureşti un virtuoz al flamenco, Maria Pagés, şi un maestru al dansului contemporan, Sidi Larbi Cherkaoui.

O fuziune între două universuri coregrafice

Fiecare pleacă în cucerirea celuilalt prin expresivitate pentru a-şi descoperi răsăcinile şi sufletul. “Dunas” este o acceptare fluidă a transformării vieţii şi relaţiilor care o marchează în toate momentele existenţiale.

Am stat de vorbă cu cei doi artişti, despre “Dunas”, despre ce înseamnă să alegi să devii dansator şi cum, în cele din urmă, întâlnirile sunt cele care aduc dansului acel ”ceva”, transformâdu-l în artă.

Contorsiuni coregrafice şi flamenco

Aşa cum declară Sidi Larbi Cherkaoui, dansul i-a adus de-a lungul timpului, ”întâlniri artistice extraordinare, ca, de exemplu, cea cu María Pagés; aceste întâlniri m-au condus într-un cu totul altă sferă, dar, în acelaşi timp, am avut impresia şi că începem să creăm propria noastră lume împreună”.

Pentru Maria Pagés, a fi un foarte bun dansator înseamnă ”să ştii foarte bine cine eşti şi ce eşti, să faci alegeri bune şi, nu în ultimul rând, să munceşti din greu”. ”A deveni dansator înseamnă să alegi în fiecare moment calea pe care vrei să mergi, de asemenea, modul în care trebuie să lucrezi, modul în care trebuie să te antrenezi, să te pregăteşti şi să trăieşti sănătos, să fii puternic, să crezi în tine. Este o decizie foarte importantă aceea de a deveni dansator. Este o decizie foarte serioasă, poţi să faci acest lucru, însă trebuie să fii foarte hotărât. Aşa se întâmplă de fapt în cazul oricărei alegeri importante în viaţă, dar atunci când decizi să devii dansator şi să faci din dans viaţa ta reprezintă de fapt un mare compromis cu dansul şi cu ceea ce eşti”, mărturiseşte artista.

Un joc al umbrelor dedublate care îi permite dansatorului de a dansa cu el însuşi

Există încă modele, ca în baletul clasic? Pentru Sidi Larbi Cherkaoui, dansul nu este o competiţie, ci o comuniune, “ceva în care este materializată o energie comună”. Coregraful îşi aminteşte cum, în urmă cu doi ani, a primit în Anglia premiul „Critics’s Choice Dance Award”, pentru cel mai bun dansator. ”De fapt, dansez aşa pentru că María e alături de mine şi datorită ei pot dansa astfel. Aşadar prin corpurile noastre trece o energie aproape divină. De fapt, această energie este comună tuturor acestor dansatori incredibili, care muncesc din greu. Aş spune însă că graţia şi frumuseţea mişcării, se află în noi toţi, trec prin noi şi ne unesc pentru câtva timp. Am mai degrabă tendinţa de a aprecia această energie, decât de a glorifica persoanele”.  Cu toate acestea, Cherkaoui trece în revistă câteva calităţi esenţiale care fac dintr-un dansator un dansator valoros: ”mă gândesc mai ales la muzicalitate într-un sens foarte larg, la capacitatea de a crea ritm şi mişcări mai ample şi mai restrânse, lucruri care transmit un sentiment sau, în special, coordonarea cu timpul – într-un moment faci ceva, iar apoi, brusc, altceva, iar apoi altceva. Este foarte importantă această capacitate de a surprinde oamenii cu mişcarea coordonată în timp. Apoi, un control al corpului sau o eliberare a corpului, pentru că există anumiţi dansatori care îşi controlează corpul într-un mod foarte profund, iar alţii îl controlează tocmai lăsându-l să se exprime. Cred că acest lucru mă impresionează în special la un dansator şi îi conferă acestuia o anumită valoare”.

Referindu-se la flamenco, raportat la baletul clasic, Maria Pagés explică: ”baletul clasic depinde mai mult de tehnică şi de repertoriu, este dans academic. Dansul contemporan este mai liber, este ca flamenco. Flamenco este mai apropiat de dansul contemporan, pentru că este mai liber. Aceasta este de fapt marea diferenţă. Vorbeşte despre spirit, prioritatea noastră. Bineînţeles că pentru dans, prioritatea este mişcarea, dar există moduri diferite de a ajunge la mişcare. Baletul clasic o face prin anumite modalităţi, iar dansul contemporan prin cu totul altele. Aşadar există modalităţi diferite şi priorităţi diferite. Poate că baletul clasic ţine mai mult de tehnică şi repertoriu, istorie, dans academic, iar dansul contemporan ţine mai mult de concept şi libertate. Face parte din tehnica noastră, dar ulterior poţi distruge tehnica în alt mod, şi aceasta reprezintă una dintre diferenţe”.

Vorbind despre oamenii care i-au marcat destinul, Maria Pagés aminteşte de Antonio Gades: „a fost un profesor foarte bun pentru mine, eram tânără în compania lui şi îl admiram şi lucram tot timpul.

Dar acum, în acest moment, este soţul meu, care este alături de mine şi poate înţelege ce sunt şi mă susţine. Este tovarăşul meu, viaţa mea. Este important să ai pe cineva alături de tine, să meargă cu tine pe această cale ce reprezintă viaţa”.

„Dunas este inspirat, desigur, de dune – nisipul şi metamorfoza acestuia. Un spectacol unic, cu muzică originală de Szymon Brzoska şi Rubén Lebaniegos– incluzând ecouri de flamenco, dar şi tonuri joase, clasice şi arabe. Cu un decor care ne transpune în magia exotică a deşertului, “Dunas” trece dincolo de diferenţele culturale şi – servindu-se de limbajul universal al dansului – construieşte punţi solide de dialog”, declara Sidi Larbi Cherkaoui despre spectacolul care va fi prezentat la Bucureşti.

O întâlnire a două universuri coregrafice

Recunoscută pe plan internaţional pentru conceptul personal asupra esteticii artei flamenco, Maria Pagés a primit numeroase premii şi distincţii, printre care: “Premiul Național pentru Dans”, 2002 (pentru Creație); “Medalia de Aur” a Comunității din Andaluzia; 1996 Premiul Național de Coregrafie “ADE”; Șapte premii “Giraldillo”, “Bienala de artă flamenco” (edițiile XIII, XV, XVI, și XVII); “Premiul Criticilor” pentru cea mai bună interpretare la Bienala de artă flamenco ediția a XV-a; 2004- Premiul “Leonide Massine” (Italia); Șapte premii “Flamenco Hoy”, 2005; (pentru cea mai bună interpretare și cel mai bun spectacol); Premiul “Cultura Viva”, 2006; “Premiul pentru Cultură” în 2007, decernat de Comunitatea din Madrid; în 2009, “Premiul Publicului” la Festivalul de la Jerez; în 2011 Premiul Internațional “Terenci Moix”; Premiul “Butaca” 2011, pentru Cea mai bună producție teatrală spaniolă; “Premiul Publicului” la Festivalul de la Jerez în 2012; Premiul “Actua”, AISGE 2012.

Povestea unei întâlniri

Maria Pagés s-a născut la Sevilla. Este recunoscută pe plan internațional pentru conceptul ei personal asupra esteticii artei flamenco.

În anul 2002, a primit Premiul Național al Dansului (pentru Creație), iar în 1996 Premiul de coregrafie ADE. Și-a început cariera în flamenco cu Compania de Dans “Antonio Gades”. Printre incursiunile în filme – participarea în “Carmen”, “El Amor Brujo” şi “Flamenco”, regizate de Carlos Saura.

În 1990, creează Compania de Dans Maria Pagés și de atunci a produs următoarele coregrafii: “Sol y Sombra” (1990), “De la luna al viento” (1994), “El Perro Andaluz, Bulerias” (1996), “La Tirana” (1998), “Flamenco Republic” (2001), “Canciones antes de una Guerra” (2004), “Sevilla” (2006), “Autorretrato” (2008), “Flamenco y Poesia” (2008), “Mirada” (2010) și “Utopia” (2011).

În 2002, a creat o coregrafie pentru Compania Națională de Balet din Spania, “Ilusiones FM”.

De-a lungul acestor ani, Compania a fost prezentă pe cele mai bune și mai prestigioase scene ale lumii și a susținut si turnee cu obiective sociale în țări precum India, Mozambic, Mexic și Honduras.

În octombrie 2005, Compania a fost onorată să fie aleasă să susțină un spectacol la inaugurarea Summitului Ibero-American organizat la Salamanca. Actul inaugural a inclus premiera coregrafiei create pentru a ilustra poemul lui José Saramago: “Ergo uma rosa”.

Mihail Barîșnikov a invitat-o pe Maria Pagés să danseze la BAC (Centrul de Artă Barîșnikov) din New York, în 2007; un proiect care s-a finalizat cu o creație coregrafică realizată de Maria în timp ce se afla în rezidență la BAC.

În 2008, spectacolul “Autorretrato” a avut premiera la Forumul Internațional de la Tokyo. Această piesă prezintă un moment de justificare și plenitudine artistică exprimat cu complicitatea laureatului Premiului Nobel José Saramago care și-a împrumutat vocea pentru citirea poemul său “Ergo uma rosa”.

În octombrie 2009, “Teatro Real din Madrid” (Teatru Regal din Madrid) a inclus Compania Maria Pagés în stagiunea sa dedicată Dansului.

Compania a lucrat și în colaborare cu Placido Domingo în spectacolul “Placido y la copla”. În același an a avut premiera spectacolul “Dunas”, creat împreună cu coregraful Sidi Larbi Cherkaoui, în care cei doi artiști aduc împreună flamenco și dansul modern.

O dună n-are niciodată aceeasi formă

În ianuarie 2010, este responsabilă de conceperea și regizarea Galei care a marcat începutul Președinției spaniole a Uniunii Europene, organizată la “Teatro Real” din Madrid. La această Gală, Maria a împărțit scena cu Tamara Rojo și a creat o coregrafie specială pe care au interpretat-o amândouă, acompaniate de Corul Național al Spaniei. În același an a avut loc și premiera reușită, “Solea pas de deux”, la “New York City Center”, o coregrafie scrisă în mod special de Maria Pagés pentru Angel Corella.

În iunie 2010, avea loc la Sevilla premiera spectacolului “Mirada”, în închiderea stagiunii la “Teatro de la Maestranza”, fiind aclamată în mod unanim atât de public cât și de critică.

“Utopia”, care a avut premiera la “Centrul Niemeyer” din Aviles, Spania, în octombrie 2011, este o declarație de principii sub formă de dans flamenco, născută din admirația coregrafei față de arhitectul și umanistul Oscar Niemeyer (1907-2012), care i-a transmis lui Pagés mesajul său de integritate, angajament și solidaritate.

Prima activitate coregrafică a lui Sidi Larbi Cherkaoui a fost în musicalul contemporan “Annonymous Society”, un tribut adus de regizorul Andrew Wale muzicii lui Jacques Brel. Cherkaoui a și dansat în această piesă, fiind distins cu diferite premii inclusiv Premiul Întâi “Fringe” și Premiul “Total Theater”, ambele la Edinburgh, precum și Premiul “Barclay Theater”, la Londra.

“Rien de rien” a fost în turneu în Europa în 2000, câștigând Premiul Special la Festivalul BITEF de la Belgrad. În această producție a lucrat cu cântărețul și dansatorul Damien Jalet, care l-a introdus în lumea cântecelor tradiționale italienești, care au avut o influență enormă asupra creațiilor sale ulterioare.

Un flamenco modern

În iulie 2002, a participat în calitate de dansator la secțiunea “Le Vif du Sujet” la Festivalul de la Avignon, cu piesa “It”, produsă de Wim Vendekeybus. “It” este un dans individual, inspirat de o scurtă povestire scrisă de Paul Bowles în care sunt fuzionate limbajele specifice ale mișcării fiecărui coregraf. În toamna anului 2002, Cherkaoui și Damien Jalet, împreună cu o serie de dansatori de la compania “Sasha Waltz”, au creat piesa  “D’avant” pentru “Schaubuhne am Lehniner Platz” de la Berlin, în care cântecele medievale din secolul al 13-lea sunt combinate cu dansul modern.

În decembrie 2004, Cherkaoui a dus “In Memoriam” la Baletul din Monte Carlo și a creat o coregrafie intitulată “Loin” pentru “Grand Theatre” de la Geneva, care a avut premiera în aprilie 2005. În acel an a colaborat pentru prima dată și cu Akram Khan. Împreună au creat și interpretat o producție intitulată “Zero Degrees”, care a sondat efectul produs de amestecul culturilor lor originale. “Zero Degrees” a fost nominalizată la Premiul “Lawrence Olivier” în 2006, câștigând ulterior două Premii “Helpman” în Australia în 2007.

Sidi Larbi Cherkaoui a lucrat cu Damien Jalet pentru “Belgie Danst” într-o ediție specială a “Bal Moderne”, cu spectacole prezentate simultan pe scene în aer liber în douăsprezece orașe belgiene pe data de 16 iulie 2005, cu ideea de a crea o nouă coregrafie – “Ik Hou Van Jou”/ ”je t’aime la teva sais” – cu muzica lui Noordkaap și Marie Daulne.

În primăvara lui 2006, această creație a fost urmată de “Corpus Bach” în care Cherkaoui și Nicholas Vladyslav au explorat efectul teatral al suitelor pentru violoncel de Bach. În aceeași perioadă, Larbi a revenit la Monte Carlo unde a creat un nou balet pentru Baletul din Monte Carlo, intitulat “Mea Culpa”, care a avut premiera în aprilie 2006. 

În august 2006, noua sa creație, “End”, realizată pentru “Baletul Culberg”, a avut premiera la Festivalul de Dans și teatru de la Goteborg. Această piesă, concepută în timpul luptelor dintre Israel și Hezbollah în Liban, conține urme clare ale realității geo-politice paralele care era în desfășurare.

O dună se transformă fără încetare, nu are o definiţie

În 2006, Larbi a revenit la Anvers, orașul său natal. Guy Cassiers, numit director al prestigiosului teatru “Het Toneelhuis”, l-a invitat să facă parte din teatru ca artist asociat. Aproape imediat, Larbi a început repetițiile pentru “Myth”, prima sa producție pentru “Toneelhuis” și cea mai enciclopedică coregrafie din repertoriul său. “Myth” a avut premiera în iunie 207, dar înainte de aceasta, în mai 2007, publicul noii și impresionantei Opere din Copenhaga a descoperit  “L’Homme de Bois”, un balet dansat de optsprezece dansatori ai “Baletului Regal Danez”, pe muzica de Stravinski. Pe lângă aceasta, Larbi și fotograful și cineastul Giles Delmas au creat “La Zon Mai”, o instalație video tridimensională extraordinară care ia forma unei case, cu dansatori care se arată pe ei prin dans ca și cum ar fi în intimitatea caselor lor.

În septembrie 2007, a văzut lumina zilei “Apocrifu”, la solicitarea Teatrului “La Monnaie” din Bruxelles. “Apocrifu” este o întâlnire muzicală cu un sunet polifonic a capella de Córcega, cântat de grupul “A Filetta”. Muzica acestui grup oferă contextul pentru noua creație a lui Larbi în care acesta și dansează. Una din scenele concise, dar esențiale din “Apocrifu” (în care trei dansatori alternează pentru a deveni un monstru cu trei capete, citind fragmente din Talmud, Coran și Biblie), arată clar că diferența între apocrif și canonic este aproape o chestiune de perspectivă sau de autoritate, mai degrabă decât de conținut sau de valoare. În acest fel, Larbi abordează o temă mai profundă (asupra căreia el a cugetat o vreme), într-un mod mai relaxat: egalitatea intrinsecă în culturi și puncte de vedere religioase diferite. Această temă poate fi remarcată din nou în “Origini”, cea de-a doua piesă a lui Larbi pentru “Toneelhuis”.

Milonga, un dans logic şi extrem de matematic şi senzual

“Sutra” a devenit noul proiect al lui Larbi, în colaborare cu Anthony Gormley, Szymon Broska și călugării de la Templul Shaolin din China. Acest proiect a fost produs de “Sadler’s Wells” unde a avut loc premiera mondială în mai 2008, înainte de a merge în turneu prin Europa în stagiunea 2008-2009. Această producție a fost nominalizată pentru Cea mai bună coregrafie modernă la Premiile Naționale ale Dansului 2009, în Marea Britanie.

“BABEL”, în care el a revenit la studierea noțiunii (sau a confuziei) pe care Umanitatea o are despre Dumnezeu, despre căutarea Divinului de către Om – a finalizat trilogia începută cu “Foi” și “Myth”.

În august 2008, Sidi Larbi Cherkaoui a fost răsplătit cu titlul de “Coregraful de Excepție al Anului”, premiu decernat de “Baletul Tanz” și de un comitet format din patruzeci de critici din domeniul dansului din întreaga Europă pentru munca sa din 2007 și 2008. În februarie 2009, a primit Premiul Cultural European “Kairos”, acordat de “Alfred Toepfer Stiftung”, și a fost apreciat de juriu pentru „faptul de a înfățișa întrebări despre existența Umană, exprimate prin mișcare și pentru legăturile create între elemente diferite din culturi diferite”.  

Sidi Larbi Cherkaoui a creat coregrafii pentru companiile de dans „Sasha Waltz”, “Les Ballets de Monte-Carlo”, “Culberg Ballet”. A primit titlul de “Coregraful de Excepţie al Anului”, premiu decernat de Baletul “Tanz” şi de un comitet format din patruzeci de critici din domeniul dansului din întreaga Europă, pentru munca sa din 2007 şi 2008. In 2009, a primit Premiul Cultural European Kairos si a fost apreciat de juriu pentru ca a intrupat “intrebari despre existenta umana, exprimate prin miscare si pentru legaturile create intre elemente diferite din culturi diferite”.

Evenimentul Întâlnirile JTI este organizat şi în acest an de Fundaţia “Art Production”.

Scena din „Babel„

Un tango al pasiunilor

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.