În lumea artei lui Ştefan Luchian

La “Muzeul Naţional Cotroceni” este deschisă, până la 31 august, expoziţia “Ştefan Luchian – univers artistic”, organizată la împlinirea a 145 de ani de la naşterea pictorului.

Peste 100 de lucrări – uleiuri pe pânză şi carton, pasteluri, acuarele, cărbune, tuş şi creion – provenind din 15 muzee din Bucureşti şi din ţară şi de la Biblioteca Academiei Române, oferă o imagine de ansamblu atât din punctul de vedere al tematicii, cât şi din acela al evoluţiei creatoare a pictorului.

Flori, peisaje, portrete, naturi statice, nuduri, scene mondene, compoziţii cu caracter social descoperă pasiunea pentru artă şi căutarea continuă a artistului, de la inevitabila influenţă grigoresciană la tentaţia curentului Art Nouveau şi la sinteza cromatică, născătoare de formă.

Păstoriţa

Cu studii de specialitate la “Şcoala Naţională de Arte Frumoase” din Bucureşti şi apoi la “Akademie der Bildenden Künste” din München şi la “Academia Julian”, din Paris, unde a lucrat cu W. Bouguereau şi Tony Robert-Fleury, Ştefan Luchian este contemporan cu perioada de maturitate artistică a lui Nicolae Grigorescu, cu impresionismul şi post-impresionismul şi cu curentele Art Nouveau.

Sedus de peisajul rural de tip grigorescian şi de aerul bucolic al portretelor de ţărănci, ca în “Boi dejugaţi”, “Car cu boi dejugaţi” sau “Ţărăncuţă cu buchet de flori”, Luchian va recurge la pocedeele impresioniste la început, cu tuşe scurte, vizibile. Este tentat şi de albul “Carelor cu boi”, căruia îi conferă însă o nuanţă mai dramatică, alegând ceasurile de amurg, sau, în “O noapte cu lună la ţară”, modelând formele într-o paletă întunecată, într-o atmosferă unificatoare.

Prichindeii

Atât contactul cu arta occidentală, dar şi latura sa de dandy îl fac sensibil la decorativismul Art Nouveau, nu numai în compoziţii ca “Femeie în peisaj”, o frumoasă lucrare din colecţiile Muzeului Naţional de Artă, dar şi în scene de hipodrom sau, în expoziţie, în scene mondene, ca “Plimbare pe şoseaua Kiseleff (Bătaia cu flori)”. Aerul Belle Epoque se degajă şi dintr-o suită de portrete de femei, cele mai multe elegane, accesoriile servind în egală măsură atmosferei. Aparenţa aproape austeră a personajelor, izvorâtă din privire, din ţinuta capului, este relativizată de fondul modelat decorativ sau de elemente ale vestimentaţiei.

În fundul curţii

Profunzimea artei lui Luchian vine însă odată cu abordarea peisajului urban, care-l diferenţiază de Grigorescu, şi cu tendinţa de a concepe o formă sintetică, vizibilă în primul rând în pastel. “Peisaj cu plopi”, “Margine de crâng”, “Crângul verde” transpun peisajul în mase mari de culoare, cu treceri fine de la un ton la altul, uneori abia perceptibile. Este începutul drumului către construirea aproape abstractă a formei în culoare, atât de vizibilă mai ales în compoziţiile cu flori. Decorativismul subiectului şi în mare măsură vulgarizarea lucrărilor prin tipărirea lor pe cutiile de bomboane, pentru a da numai un exemplu, fac să treacă pe locul al doilea, pentru pubicul mai puţin avizat, ştiinţa de a construi în culoare, savanta alternare de tentă plată şi de reliefări ale stratului pe supafaţa pânzei, capacitatea lui, atât de des citată, de a reconstrui realitatea cu mijloacele pictorului. Contemplarea “Garoafelor”, “Anemonelor”, “Liliacului” sau oricărei alte compoziţii cu flori devine o aventură pasionantă pentru privitorul care vrea să găsească de la doi paşi de pânză petalele inexistente de fapt ale florilor. Refacerea lor, la distanţă, din savanta construcţie picturală dezvăluie munca de pasionat cercetător a pictorului şi situarea lui, din acest punct de vedere, în concordanţă cu tendinţele estetice occidentale.

Crângul verde

Dar, dincolo de fascinaţia pentru ştiinţa picturală a lui Luchian, se află emoţia încărcată nu o dată de dramatism pe care artistul o pune în operă şi care se transmite cu forţa specifică doar marilor maeştri privitorului.

Poate nu toate operele din expoziţia de la Palatul Cotroceni au aceeaşi excelenţă. Dar ceea ce contează cu adevărat este capacitatea ansamblului de a oferi o imagine completă a creaţiei lui Luchian. Şi, de asemenea, prilejul oferit publicului bucureştean de a descoperi lucrări din celelalte muzee din ţară şi din Colecţiile Academiei, mai rar sau niciodată văzute.

Garoafe

Organizatorii au dorit şi o evocare a omului prin etalarea câtorva obiecte care i-au aparţinut: şevalet, penel, cutia de culori, un scaun, o bască, alături de un bust semnat de sculptorul Dimitrie Paciurea.

În timpul vieţii, Ştefan Luchian a fost un personaj prezent în viaţa Capitalei, artistică şi nu numai. Prezent în expoziţiile Societăţii “Ileana”, membru fondator al “Tinerimii Artistice”, elogiat de critică încă din 1900, a impresionat apoi prin boala ce l-a măcinat şi prin forţa cu care a suportat-o.

Anemone

Expoziţia de la Muzeul Naţional Cotroceni este însoţită de un bine gândit catalog, în care, în afara reproducerilor numeroase şi de calitate, merită menţionat nu numai studiul introductiv al Corinei Teacă, ce se referă la receptarea operei artistului de către critică, dar şi la relaţia lui cu una dintre cele mai pitoreşti şi controversate personalităţi a căror viaţă s-a intersectat cu cea a artiştilor, colecţionarul şi mecena Bogdan-Piteşti.

Se adaugă o schiţă de biografie, semnată de nepoata artistului, Laura Cocea, şi o selecţie din corespondenţa sa amoroasă cu Cecilia Vasilescu, fiica primarului din Alexandria, intitulată “O dragoste epistolară şi o biografie sentimentală”, datorată lui Marian Constantin.

Dimensiunea estetică este dublată în felul acesta de povestea omului, fie ea şi secvenţială.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.