„În ordinea dispariţiei”: aventură şi umor negru

“Kraftidioten”, pelicula intrată pe ecranele româneşti în 18 iulie, distribuită de „Independenţa Film”, care a preluat în traducere titlul englezesc „In Order of Disappereance”/ „În ordinea dispariţiei”, este a patra colaborare cinematografică dintre regizorul norvegian Hans Petter Moland şi cunoscutul actor suedez Stellan Skarsgård, devenit în ultimii ani chiar vedetă la Hollywood. Până acum cei doi au făcut împreună “Zero Kelvin” (1995), “Aberdeen” (2000), “A Somewhat Gentle Man” (2010). Beneficiind de un scenariu foarte bine articulat, semnat de Kim Fupz Aakeson, pelicula “În ordinea dispariţiei”, realizată în 2013, are deja un traseu la festivaluri internaţionale de gen: “Festivalul filmului poliţist” din Beaune, unde a obţinut “Marele Premiu” şi “Premiul Special al Juriului” prezidat de Cédric Klapisch, şi “Horror & Fantasy Film Festival” 2014 de la Haapsalu din Estonia, unde a primit Premiul Publicului, dar şi la Festivalul de film de la Tribeca şi în selecţia oficială a Berlinalei din acest an. De succes de public s-a bucurat şi la TIFF.

Stellan Skarsgård în rolul lui Nils

Combinaţie de policier nordic şi comedie neagră, filmul mizează în primul rând pe calităţile actoriceşti deosebite ale lui Stellan Skarsgård, un actor care şi-a dezvăluit disponibilităţile comice în “Mamma Mia” şi pe cele de inspirat actor de dramă în “Cazul Furtwängler” al lui Istvan Szabo, ca să nu amintim decât două reuşite contrapunctice din bogata sa filmografie. Lui i-a fost rezervat rolul principal, ale cărui date sunt edificatoare pentru amestecul de noir şi de umor în răspăr ce caracterizează “În ordinea dispariţiei”: un bărbat matur şi masiv, de o interiorizare nordică, aparent lipsit de imaginaţie, împăcat cu viaţa şi cu meseria pe care o face. Prenumele său este Nils, ceea ce, la prima vedere, poate duce cu gândul la cunoscutul personaj al Selmei Lagerlöf într-o proiecţie atipică pentru portretul celui ce, de dimineaţă până seara, deszăpezeşte kilometrii drumului care leagă un orăşel de civilizaţie. O neaşteptată proiecţie în imaginar, căci, după cum mărturiseşte personajul, a avut şi el visuri în copilărie, când era un pasionat de aventurile indienilor. Şi ei deschizători, e adevărat, de altfel de drumuri.

Bruno Ganz, pentru prima oară în rol de gangster

Tată, soţ şi cetăţean model, emigrant în Norvegia “bine integrat”, Nils e ales Omul Anului în comunitatea pe care munca lui o serveşte exemplar. Un eveniment dramatic îi spulberă însă viaţa tihnită şi îl face să iasă din rutină. Tânărul său fiu moare în urma unei supradoze, după cum afirmă poliţia şi medicul care face necropsia. Numai că tatăl ştie că tânărul nu era dependent de droguri. Cu aceeaşi tenacitate cu care îşi conduce zilnic autoplugul cu siflantă pentru zăpadă, Nils vrea să afle adevărul şi să-i pedepsească pe cei care i-au ucis fiul şi i-au distrus viaţa de familie.

Contele, mafiotul psihopat şi vegan

Regizorul Hans Petter Moland reuşeşte să-şi împlinească visul de a face o comedie ieşită din tiparele genului, care porneşte tocmai în acest punct nevralgic: ce se întâmplă cu un individ cu viaţă obişnuită, marcată de o surdină pusă afectelor, atunci când totul se schimbă şi pământul îi fuge de sub picioare. Trebuie să recunoaştem că, măcar la prima vedere, un asemenea declic nu pare ofertant pentru o comedie. Tema centrală a peliculei, aceea a justiţiarului, a răzbunătorului singuratic se întretaie însă cu precizie de metronom cu efecte comice colaterale, care îmbină spectaculos comicul de situaţie cu acela de limbaj şi cu citate din filme de mare audienţă, precum “Dirty Harry” sau “Top Gun”. Scenariul nu ocoleşte nici problemele la zi privind emigraţia, criza din Uniunea Europeană ori tradiţionalele înţepături între nordici, precum acelea dintre afişata superioritate suedezo-norvegiană în faţa danezilor. Dar nici tentaculele întinse de mafiile est-europene sau asiatice spre nordul văzut ca un veritabil paradis pentru afaceri oneroase cu stupefiante, trafic de arme şi prostituţie. Totul, fireşte, cu un debordant umor negru, puţin specific literaturii şi cinematografiei zonei, care însă în ultima vreme se deschide şi asupra acestei paradoxale surse de inspiraţie.

Nils şi Chinezul, justiţiarul şi killerul

În amestecul de sarcasm şi de morbid, Nils rămâne până la final un ins dedicat misiunii de răzbunător, iar atunci când râde, o singură dată, râsul e al unei măşti şi reprezintă o descărcare a tensiunii la mare distanţă de orice filon comic. Ca în orice comedie neagră care se respectă, neadecvarea la situaţie şi tot ceea ce înconjoară personajul central e sursă de haz pentru spectatori. De la numele de familie al lui Nils, Wingman, aluzie directă la o masculinitate exacerbată, până la faptul că personajul pleacă în cruciada împotriva mafioţilor fără să ştie în ce se bagă şi cu cine va avea de-a face. Ca la un veritabil răzbunător singuratic, faptele sale se adună nu pe răboj, ci în savuroase anunţuri mortuare, marcate şi ele cu sobre cruci protestante sau cu înflorite cruci ortodoxe. O listă care creşte spectaculos până la finalul filmului.

Bruno Ganz. Tătuca, asistând la urcarea sicriului fiului său într-un camion

În contrapartidă, răufăcătorii au toate metehnele personajelor negative în filmele de gen. Sunt psihopaţi precum The Count/ Contele (Pal Sverre Hagen), cu fizic de playboy şi comportament infantil ţâfnos, care îi confundă pe mafioţii sârbi cu cei albanezi, admiratori extaziaţi ai bunăstării norvegiene, cu închisori în care gardienii sunt amabili, iar deţinuţii beneficiază de tratament dentar calificat, dar şi ai staţiunilor montane în care hotelurile sunt pline de trofee de vânătoare, iar schiul şi zborul cu parapanta sunt distracţii de lux (mafioţii sârbi) sau se consideră asimilaţi perfect în ţara de emigraţie, precum asasinul chinez, care e de fapt japonez, dar se consideră danez, sau cumnata thailandeză a lui Nils, dedulcită la trai bun într-o casă mobilată de la Ikea în care a devenit dependentă de serialele TV.

Poliţiştii de patrulă împietriţi în faţa unuia dintre cadavre

Când nu te aştepţi, umorul în răspăr iese la iveală din ţesătura sobră a acţiunii, chiar în cazul personajelor apăsat pozitive: biletul de adio pe care îl lasă Gudrun, soţia lui Nils, când părăseşte domiciliul conjugal, în fapt, o hârtie pe care nu scrie nimic, sau aluzia la sindromul Stockholm făcută de fiul elev al Contelui, Rune, când adoarme pe braţul răpitorului său, Nils. Umorul negru în cascadă e potenţat şi de succesiunea rapidă a cadrelor, un vârtej sclipitor de imagini, fie că e vorba de superbe peisaje de iarnă asupra cărora însă obiectivul nu adastă îndelung, de scene violente de tortură, de sângele care ţâşneşte şiroaie sau de opulenţa din hangarul transformat în reşedinţă pasageră a mafioţilor sârbi, conduşi de Papa (Tătuca), personaj pandant al lui Nils.

Reglarea finală de conturi

Între cruzime şi disperare, cu o hâtroşenie marcată de şiretenie, când copilărindu-se, când autoritar fără scrupule, acest personaj e interpretat spectaculos de Bruno Ganz, căruia echipa de filmare a trebuit să-i facă un serios instructaj asupra modului în care se folosesc armele de foc. De pe ecran răzbate plăcerea cu care cunoscutul actor a intrat în pielea personajului, rol singular în bogata sa filmografie. Un personaj mai puţin fantoşă, mai puţin caricaturizat decât celelalte personaje negative, ales să-l însoţească pe Nils în finalul deschis al filmului.

Policier în care îndeobşte poliţia nu se vede, dacă exceptăm cuplul de persoane în uniformă supuse rutinei de patrulare şi de acordare a amenzilor de circulaţie, speriate până la lacrimi în faţa cadavrelor al căror număr creşte îngrijorător până la final, comedie de acţiune cu ritm trepidant şi ping pong de replici savuroase, peliculă cu excelentă distribuţie până la rolurile episodice, “În ordinea dispariţiei” nu e doar un film pe care spectatorii îl agreează şi la care râd fără rezerve, ci este şi unul în care regizorul, scenaristul şi maestrul de imagine fac o reuşită echipă, cum se vede mai rar pe ecrane în ultima vreme.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Victoria Anghelescu 1046 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.