În paşi de dans

Ritualurile Companiei “Kolben” din Israel

După ce a fost prezentat şi în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia 2013, Teatrul Odeon vă aşteaptă joi, 20 iunie, la ora 19.00, la spectacolul Companiei de Dans “Kolben” din Israel, cu “Kmehin” (Trufe).

Cu ajutorul dansului şi al teatrului, “Kmehin” explorează tema hranei, o temă care face conexiunea directă dintre cultural şi biologic, dintre satisfacerea unei dorinţe şi condiţionarea socială, dintre exces şi lipsă.

Cuvântul „kmehin” înseamnă „trufă” în ebraică. Şi totuşi, pentru vorbitorii de ebraică, cuvântul evocă un altul, “kmi’ha”, care se traduce prin poftă sau dorinţă.

“Kmehin” te invită să iei parte la o cină unde un grup de oameni cu relaţii incerte se reunesc în jurul unei mese. Pe durata spectacolului se rememorează poveşti care au un singur lucru în comun, mâncatul. Diversitatea poveştilor expune schimbările sociale şi prezintă ritualuri culturale. Khad-Gadia, povestirea spusă la sfârşitul mesei de Paştele evreiesc, este un exemplu perfect de ierarhie brutală care începe cu ruinarea copilului inocent într-o societate unde doar cei puternici vor supravieţui, iar cei slabi vor fi mâncaţi.

Kmehin explorează tema hranei. Foto Kfir Bolotin

Spectacolul se bucură de aprecierea criticilor şi de reacţia entuziastă a publicului: “Aparţine categoriei de spectacole care nu trebuie ratate. Spectacolul este plin de nuanţe care compun o poveste neobişnuit de profundă printr-un dans cald, pasional şi emoţionant”, scria Tal Levin, de la “City mouse”, Tel Aviv.

“Suprarealist, executat impecabil şi adesea fermecător de provocator”, aprecia Gili Karev, de la “Midnight East”.

Coregrafia şi decorul: Amir Kolben.

Costumele: Hagar Vital.

Light-design: Shay Yehudai.

Muzica: Balmorhea, Diamanda Galas, Dimitri Şostakovici, Table Ballet.

Cu: Irit Amichai, Stav Dror, Sela Fried, Harel Grazutis, Delphine Jungman, Alissa Shugar-Mickelberg, Sergey Shamota, Erin Shand.

Iubitorii dansului se vor întâlni cu “Lacul lebedelor” în coregrafia lui Gheorghe Iancu

Celebrul balerin Gheorghe Iancu

Mii de spectacole. Sute de interpretări memorabile. Zeci de puneri în scenă. Toate acestea prin „Lacul lebedelor”, izvorul fascinaţiei lui Gheorghe Iancu. Lumea de vis a lebedelor albe se dezvăluie la Opera Naţională Bucureşti în 21, 23, 26, 29 iunie (ora 19.00).

„De la vârsta de nouă ani am văzut toate reprezentaţiile spectacolului «Lacul lebedelor», am crescut şi am visat cu acest spectacol. Nu ştiu ce mă fascina… poate măiestria coregrafului Oleg Danovski, dansatorii sau toate împreună”, afirma Gheorghe Iancu

Marele dansator şi coregraf Gheorghe Iancu aduce în faţa publicului bucureştean un spectacol de balet ce şi-a lăsat puternic amprenta în sufletul, dar şi în cariera sa artistică – “Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski. La o distanţă de cinci ani de la naşterea spectacolului, Gheorghe Iancu îşi continuă visul la Opera Naţională Bucureşti, prin punerea în scenă a acestuia, cu o nouă companie de balet a teatrului liric.

„La o reluare, după atâta timp, a spectacolului «Lacul lebedelor» aş spune că avem o premieră. Compania de balet nu mai este aceeaşi ca la premiera din 2008, am luat-o aproape de la capăt. Bineînţeles, simt acea nervozitate cu privire la reacţia publicului, dar în acelaşi timp am pace, fiindcă ştiu cum a reacţionat data trecută . În momentul în care mi s-a cerut să reiau spectacolul în coregrafia mea, m-am gândit mult la ideea care să-l diferenţieze de versiunea maestrului Danovski, care era una splendidă. Deci pentru mine a fost un examen foarte greu. Cheia am găsit-o în Vis. Am ales să fac o introspecţie psihologică a personajului principal, un tânăr care nu şi-a definit personalitatea în totalitate”, mărturisea Gheorghe Iancu.

Imediat după absolvirea liceului, Gheorghe Iancu a debutat la Opera Naţională Bucureşti (în stagiunea 1976 – 1977), în spectacole de balet clasic precum “Lacul lebedelor” de Piotr Ilici Ceaikovski, “Giselle” de Adolphe Charles Adam şi “Don Quijote” de Ludwig Minkus. Debutul la vârsta majoratului în rolul principal Siegfrid din “Lacul lebedelor” a însemnat pentru Gheorghe Iancu primul pas spre împlinirea visului.

Lacul lebedelor în coregrafia lui Gheorghe Iancu

Au urmat sute de interpretări memorabile, urmând ca la vârsta maturităţii să îşi lase amprenta asupra spectacolului vieţii lui.

În activitatea sa coregrafică, Gheorghe Iancu a colaborat cu mari regizori de teatru şi de operă ai lumii, precum Georgio Strehler şi Beppe Menegatti. O altă legătura profesională extraordinară, menţinută de mulţi ani, este cea cu regizorul Pier Luigi Pizzi, alături de care a creat numeroase spectacole de operă.

La “Teatro alla Scala”, pe scena căruia a susţinut peste 20 de stagiuni, a interpretat numeroase roluri în coregrafii semnate de creatori de la August Bournonville, Mihail Fokin, Vaclav Nijinski la Rudolf Nureev, John Cranko, Heinz Spoerli, Chrissie Hynde, Birgit Cullberg, John Butler, Amedeo Amodio, Micha van Hoecke.

Consacrarea lui Gheorghe Iancu s-a produs însă ca urmare a legăturii artistice de durată cu marea balerină Carla Fracci, alături de care a dansat în majoritatea teatrelor de renume din lume: “Teatro alla Scala” din Milano, “Royal Opera House Covent Garden” din Londra, “Balşoi Teatr” din Moscova, “Staatsoper” din Berlin. La acestea se adaugă colaborări cu unele dintre cele mai cunoscute şi apreciate companii de balet, cu “Hamburg Ballett” a lui John Neumeier, “Stuttgart Ballet”, Baletul din Berlin şi cel din München, şi cu artişti ca Eva Evdokimova, Patrick Dupond, Vladimir Vasiliev, Fernando Bujones, Marin Boeru, Alicia Alonso Martínez.

Libretul, regia şi coregrafia: Gheorghe Iancu, după Marius Petipa şi Lev Ivanov.

Dirijor: Iurie Florea. Scenografia: Luisa Spinatelli. Lighting design: Cornel Vladu.

Vortice Dance Company, la Întâlnirile JTI

Vortice Dans cu spectacolul Dracula

Prima ediţie a “Întâlnirilor JTI” a fost inaugurată în anul 2000 cu celebra companie de balet “Béjart Ballet Lausanne”, urmată de “Nacho Duato” şi “Compania Nacional De Danza”, “Cullberg Ballet”, Joaquin Cortes, “Alvin Ailey American Dance Theatre”, “Tango Pasion”, “Les Ballets de Monte-Carlo”, Sylvie Guillem şi Russell Maliphant, Gigi Căciuleanu şi “Baletul Naţional” din Chile, “Alonzo King Lines Ballet” din San Francisco.

Compania de dans “Vortice” a fost creată în 2001 de coregrafii Cláudia Martins şi Rafael Carriço. Absolvenţi ai “Escola Superior de Dança” în domeniul reprezentaţiei scenice şi bursieri în cadrul programului „Erasmus”, la “Hoggenschool Dansacademie” din Tilburg, în Olanda, cei doi artişti şi-au dezvoltat activitatea în sfera dansului contemporan. De-a lungul anilor, “Vortice Dance Company” a devenit una dintre cele mai prestigioase trupe de balet din Portugalia, cu numeroase premii pe plan internaţional. Activitatea companiei a fost recunoscută de public şi de critici din Japonia, Spania, Finlanda, Danemarca, Elveţia, Brazilia, Letonia, Ungaria, Italia, Maroc, Portugalia, Macedonia, SUA.

Soliloqui

Pentru “Dracula”, primul spectacol prezentat, cei doi coregrafi au folosit mai multe surse de inspiraţie, de la celebrul volum semnat de Bram Stoker până la legende sau mituri din diverse culturi. „Suntem cu toţii, femei sau bărbaţi, făcuţi din carne şi sânge, amestecaţi în jocuri de dominare şi supunere. Substanţa din care suntem creaţi reprezintă natura noastră, dar şi cea mai mare slăbiciune. Şi, sub imperiul slăbiciunii, cedăm, adesea mult prea uşor, tentaţiei…”, declarau Cláudia Martins şi Rafael Carriço.

“Soliloqui- About Wonderland” e un spectacol de cu totul altă factură şi prezentare. Aşa cum declară cei doi artişti, „Soliloqui” vorbeşte despre situaţii din viaţa de zi cu zi, în faţa cărora reacţionăm cu toţii într-un mod intuitiv şi asemănător… Inevitabila moarte, singurătatea, sentimentele, toate acestea nu ar deveni fatale dacă am şti să ascultăm pur şi simplu…”.

Spectacolele vor avea loc în 16 şi 19 septembrie, la Opera Naţională din Bucureşti.

Proiectul “Jardin d’Europe”

Sonja Pregrad & Willy Prager

“Am început să lucrăm în Bucureşti la proiectul „A dance in 2044”, pornind de la întrebarea: care va fi statutul dansului, ca artă performativă în anul 2044 şi cum se va practica acesta?

Vom continua să abordăm anumite concepte care ne-au preocupat în ultimele săptămâni, cum ar fi cele de science fiction, paraziţi şi patos, ficţiune şi fracţiune, poveşti individuale ca paradigme, contemporaneitatea ca realitate istorică, noul sistem geo-politic şi estetic de tip cyber, precum şi problematica corpurilor îmbătrânite.

Pentru a dezvolta conţinutul lucrării noastre, în loc să pornim de la o cercetare pe teoriile geo-politice, politice şi estetice şi adaptarea lor în dans, am ales un artist foarte activ în prezent, cu vârsta de aproximativ 30 de ani, şi unul care a fost foarte activ în anii 80’, şi i-am întrebat cum/de ce şi-au desfăşurat activitatea în arta contemporană între anii 1984 şi 2013 şi cum îşi imaginează scena de dans în anul 2044”. Proiectul este susţinut de Sonja Pregrad (HR) şi Willy Prager (BG).

În Bucureşti au început interviurile cu Raluca Ianegic şi Eduard Gabia.

În prezentarea finală vor fi arătate o parte din metodele, instrumentele şi materialele folosite în proiect, care vor fi dezbătute într-o conversaţie liberă cu publicul.

Sonja Pregrad este coregraf şi performer. Are un master în Solo/Dance/Authorship la Univesitatea “Künste Berlin” şi o specializare în ArtEZ, ex – “European Dance Development Centre” în Arnhem, Olanda. Printre lucrările ei se numără „Transformability”, împreună cu Willy Prager şi Tian Roteweel, „Already made theatre” împreună cu Nina Kurtela şi Igor Koruga, „Dishevelled”, împreună cu Johanna Chemnitz şi solo-uri: „Carnival tent rusts in the evening breeze”, „Oh my body, if only you were here with me”.

Sonja Pregrad, Tian Rotteveel şi Willy Prager in Transformability, o căutare a interferenţei dintre filosofie şi dans

A lucrat cu Isabelle Schad, Frederic Gies, Willi Dorner, Monica Gomis, Katie Duck (Magpie Cie), Keren Levi, Bad Company, Marjana Krajac, Aleksandra Janeva. Din 2009 lucrează împreună cu artistul vizual Sanja Ivekovic la lucrarea „Practice makes a Master” prezentată la “MoMA” din New York, “AdK”, Berlin, “BAK”,Utrecht, “PSI International”, Zagreb şi “ZKM”, Karlsruhe.

Willy Prager este artist independent. Este absolvent al Teatrului-Studio „4XC” din Sofia şi a realizat lucrarea „Synthetic Stage Arts“, la Universitatea din Plovdiv, Bulgaria în 1999. În 2013, Willy a absolvit programul de master SODA, la “UdK- HZT” Berlin.

A lucrat împreună cu regizori şi coregrafi precum: Galina Borissova, Nikolai Georgiev, David Zambrano, Ivo Dimchev, deufert&plischke, Xavier le Roy, Thomas Lehmen, Dalija Acin, Matej Kejzar, Maren Strack. A realizat lucrările „Prager Strasse”, „Game-à-porter”, „Transformability”, „Egyptina spring”, „The Victory Day”.

A fost bursier “danceWeb” Viena în 2001 şi al Teatrului “Treffen”, Berlin 2000, co-fondator al proiectului “Brain Store Project” – Sofia. Împreună cu echipa proiectului el a realizat lucrări ca autor şi co-autor, precum: „Watch your back”, „Cliché”, „Dona Clara”, „Migratory restlessness”, „359 Topology”, „Hygiene Museum”, „The Victory Day”. De asemenea, este co-fondator al proiectului “Nomad Dance Academy” şi al festivalului “Antistatic” – Sofia.

Prezentarea informală „A dance in 2044”, susţinută de artiştii Sonja Pregrad (HR) & Willy Prager (BG), face parte din proiectul european “Jardin d’Europe”, proiect dedicat creării unei infrastructuri europene care să susţină profesionalizarea dansatorilor, coregrafilor, coordonatorilor şi criticilor de dans emergenţi.

Rezidenţa este oferită de către “Asociaţia 4 Culture” şi “WASP – Working Art Space and Production”, în cadrul “Jardin d’Europe Wild Cards”.

Evenimentul se desfăşoară marţi, 18 iunie, ora 19.00, la “WASP – Working Art Space and Production”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.