Într-o scrisoare adresată redacţiei cotidianul.ro, Vali Constantinescu, bibliotecară timp de 42 de ani la Biblioteca Naţională a României, trage un semnal de alarmă în ce priveşte soarta bibliotecilor din România, cu accent pe situaţia Bibliotecii Pedagogice.
„Citesc cu mâhnire ceea ce se întâmplă prin bibliotecile României.
Referindu-mă acum la veştile rele care vin dinspre Biblioteca Pedagogică, recent desfiinţată.
Am scris şi nu am fost de acord cu desfiinţarea instituţiei, Biblioteca Naţională Pedagogică.
Dar când citesc acum despre dispariţia atâtor volume, nu pot înţelege CUM diversele controale, periodice, obligatorii, ani de-a rândul, nu au observat aceste lipsuri.
Sigur au vină cei din BNP, dar şefii lor superiori, ierarhic?
Cei din Ministerul Educaţiei nu sunt la fel de vinovaţi?
Aceasta îmi aminteşte despre situaţia de la Biblioteca Naţională a României, la fel de tragică, dacă nu şi mai rău.
După multe memorii şi sesizări pe care le-am făcut către superiorii mei din Biblioteca Naţională care au rămas întotdeauna fără răspuns, ba, mai mult, eram sfătuită să tac şi să-mi văd de munca mea, de clasificator/indexator, pentru că are cine să se ocupe de problemele sesizate de mine, m-am adresat şi diverselor foruri superioare BNaR, precum Ministerul Culturii, Guvernului României, Preşedinţiei României, SRI (pentru că această indiferenţă şi neimplicare în problema BNaR am luat-o ca pe o sabotare a unei instituţii de importanţă naţională).
Şi… tăcere din partea tuturor sau răspunsuri de formă. Nu, un răspuns concret la ce expuneam cu date, fapte. SRI nu a constatat din situaţia relatată de mine că ar fi vorba de o sabotare, chiar dacă de zeci de ani publicaţiile BNaR zac stivuite şi neprelucrate, luând şi foc.
Am publicat acum un an de zile un interviu amplu, abordând multe din problemele BNaR, solicitând, aşadar, în scris, în văzul tuturor, din moment ce era vorba de un interviu, că “trebuie să fie foarte clar că, dacă se doreşte o schimbare în şi pentru Biblioteca Naţională a României, instituţie neglijată în zeci de ani, este necesar un control serios, total: oameni, funcţii, activităţi, proiecte prezente şi viitoare. Control care nu s-a făcut niciodată, nici înainte, nici după 1989”.
Nici o verificare la Biblioteca Naţională, timp de un an de zile.
Repet acum, pentru că dacă acum atâtea ziare, televiziuni vorbesc despre BNP şi dispariţia unor publicaţii, acordare de premii, funcţii pe “ochi frumoşi”, pentru că tot nu controla nimeni, poate, o veni cuiva şi un gând bun de verificare a situaţiei dintr-o altă bibliotecă, ba chiar fiind vorba de chiar Biblioteca Naţională a României, unde cred că situaţia este şi mai gravă.
La Biblioteca Naţională nu este vorba de câteva zeci/sute de mii de cărţi dispărute, ci este vorba de peste 8.000.000 de publicaţii care nu au nici un fel de acte finanaciar-contabile.
CUM şi CINE răspunde de această situaţie, cunoscută de zeci de ani?
Încă din anul 2002 tot scriu, anunţ, sesizez.
Încă din anul 2005 am dat câte o dischetă în care explicam situaţia gravă în care se află Biblioteca Naţională a României, cărţi, sediu, viaţă profesională, funcţii… tuturor cotidienelor din Bucureşti, câtorva posturi TV. Nici un răspuns, nici un control la BNaR şi fără să mi se răspundă.
Mai mult, în anul 2010 am făcut mai multe sesizări scrise, semnate şi înregistrate la Ministerul Culturii, arătând situaţia intolerabilă din Biblioteca Naţională.
Era acelaşi ministru al Culturii de astăzi, domnul Kelemen Hunor.
Memoriile mele nu au fost luate în seamă, mass-media româneasca mă privea cu suspiciune, doar o variantă scurtă a apărut în “Ziua” – 16 august 2006.
Ministrul Culturii, domnul Kelemen Hunor, îi acorda nota 9,50 actualului director BNaR, Elena Tîrziman, în urma evaluării activităţii anului 2010 – Biblioteca Naţională!
În acelaşi an în care eu descriam o situaţie de neconceput la BNaR, o situaţie care trebuia verificată, dar, fără nici un control, i se acordă “diplomă de bună purtare” directorului instituţiei şi peste câţiva ani ne mirăm ca şi cum nu am fi ştiut.
Se pare chiar că directorul BNaR şi-a continuat activitatea ani buni fără a fi titularizată pe post.
Nu ştiau superiorii din MCPN de situaţie? Mandatul ar fi expirat la 3 ani, după concursul din mai 2007, adică în anul 2010 trebuia un nou concurs pentru BNaR.
Până când astfel de situaţii şi după aceea ne văităm?
Ca o concluzie implicită a acestei situaţii incredibile şi scandaloase în care sunt Biblioteca Naţională a României şi Biblioteca Naţională Pedagogică, mă întreb:
- CINE conduce, cu adevărat, România?
- CINE controlează şi păzeşte CE se întâmplă în România, în general?
- CINE are în grijă Cultura Naţională?
Legat de anunţurile apărute cu cărţile dispărute de la Biblioteca Pedagogică, ar trebui o mai corectă relatare a situaţiei printr-o accentuare clară că NU este vorba de BCU – Carol I Bucureşti.
Se spune de un control la BCU – Carol I Bucureşti, chiar dacă, mai apoi, înţelegem că este vorba de Biblioteca Pedagogică.
Nici nu ar trebui să apară numele BCU – Carol I Bucureşti, care, deocamdată, găzduieşte o parte din publicaţiile BNP.”
Vali Constantinescu
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.