Poziţionarea ambasadorului SUA la Bucureşti, ES Hans Klemm, arată sfârşitul unei epoci, ruşinoase, în politica americană. Cum va arăta aceasta după apropiatele alegeri de la Washington e foarte greu de anticipat. SUA au nevoie de o recentrare în planul acţiunilor externe, ştiut fiind că asistăm la o criză pe care vechile reguli şi democraţia tradiţională nu le mai pot gestiona. Solidarizându-se cu gafa colegului de la ambasada de la Chişinău, ES Hans Klemm înteţeşte vâlvătaia, şi… bine face!
Problema românească intră în vizorul altora mai mult decât este cazul, pentru a fi folosită în cauze total diferite, însă cu efecte grave pentru România. În loc să fie preocupat de chestiunile reale care îi interesează pe români în raportul SUA-România, şi nu sunt puţine, ES Hans Klemm amplifică aberaţiile, semn că ordinea mondială începe să semene ameninţare pentru democraţie. Atmosfera electorală în care ne aflăm toţi, şi americanii, şi românii, şi moldovenii, nu ar trebui să anuleze diplomaţia până la nivelul unor contracte între două tarabe. Întărirea independenţei Republicii Moldova a fost o cauză a SUA, şi a fostelor preşedinţii dubioase moral din România, iar despre finalitatea acesteia în planul realităţii regionale nu se întrevede nimic după un sfert de secol. Revenirea Moldovei de peste Prut la România nu mai are nevoie de girul cuiva, în măsura în care ştim cum a decurs separarea.
Unul dintre minusurile României este de-a fi lăsat pe mâna activiştilor rusificaţi şi versificatorilor pretins naţionalişti chestiunea naţională. Exceptând litigiul legat de Insula Șerpilor, şi a zonei maritime, merituos rezolvat de Bogdan Aurescu, nu s-a mişcat aproape nimic. Oamenii politici români aşteaptă proiecte de ţară de la toţi funcţionarii ambasadelor care se perindă pe aici cu speranţa prinderii unor posturi mai bune şi coabitarea cu protipendada locală. Revenirea României între graniţele ei nu înseamnă revizionism, ci un firesc al dreptului şi legitimităţii, situaţia de acum fiind consecinţa ultimei conflagraţii mondiale. Pentru Balcic şi Bucovina de Nord a fost plătit un preţ al tăcerii, însă cei care l-au negociat ar trebui să explice cum a fost posibil. Moldova, a cărei independenţă îi place ES domnului ambasador Hans Klemm, este unul dintre punctele nevralgice ale Europei, epicentru al multor experimente posibile pe care le permite fragilitatea sa statală. Implicarea Rusiei prea mult astăzi în acest subiect nu are nicio bază cât nu s-a declanşat discuţia realipirii, Moldova rămânând un simplu rezervor electoral pentru politicianismul de la Bucureşti. Rusia are problemele sale, însă alţii îi calcă pe urme, probabil în nume personal.
America vrea multe, şi este foarte bine, pentru că democraţia, chiar dacă nu primează întotdeauna în relaţiile bilaterale, ea nu este eliminată din aplicarea strategiilor. România ar trebui să se trezească din asistenţa la care speră prin delirul propagandistic. Avem nevoie de un nou set de probleme în spaţiul public, discutate pe ascuns, reîntregirea ţării fiind una dintre ele. Enclavizarea pe care indirect o promovează ES Hans Klemm îi poate asigura un post mai bun între cele patru vânturi, însă va trebui respectuos să i se reamintească faptul că în aceste chestiuni nu se pot exprima decât românii, nimeni altcineva.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.