Încă un mare actor a părăsit scena vieţii

Teatrul Naţional Bucureşti anunţă cu tristeţe despărţirea de George Motoi (1936-2015), unul dintre cei mai apreciaţi actori ai teatrului şi filmului românesc.

Cunoscut deopotrivă pentru rolurile interpretate la radio şi televiziune, George Motoi a montat cu succes numeroase texte dramatice în calitate de regizor. A scris despre scenă, a pregătit, ca profesor şi decan, tineri pentru cariera de actor şi a condus Teatrul Maria Filotti din Brăila între anii 1991 şi 1995.

Actorul care a creat roluri memorabile în teatru şi film

Cu studii, între 1954 şi 1958, făcute la IATC, la clasa profesoarei Irina Răchiţeanu, alt nume prestigios al Naţionalului bucureştean, George Motoi va juca pe această scenă abia după ce devine un nume consacrat. A debutat în Poveste de iubire de Konstantin Simonov, regia Cristian Munteanu, la Piatra Neamţ, unde promoţia lui a pus bazele unui nou teatru. A jucat apoi pe scenele Teatrului din Bacău şi la Naţionalul din Cluj, unde, sub îndrumarea regizorală a lui Vlad Mugur, face din Caligula lui Camus un rol de referinţă, ce-l propulsează printre actorii de prim rang ai teatrului românesc.

În Noiembrie, alături de Olga Tudorache

Între Mircea Albulescu şi Constantin Dinulescu în Numele trandafirului

Se deschide în urma acestui succes un drum nou, pe care-l începe la Naţionalul bucureştean, la invitaţia maestrului Radu Beligan. Din 1970 aputut fi admirat în piese importante ale dramaturgiei româneşti şi universale, peste 30 de roluri vreme de peste patru decenii, sub îndrumarea unor regizori marcanţi. Între creaţiile mai importante realizate pe această scenă amintim: Herault de Sechelles – Danton de Camil Petrescu, regia Horea Popescu, 1974, Clarence – Richard al III-lea de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976, Turgheniev –Elegie de P. Pavlovski, regia Mihai Berechet, 1978, Vlaicu Vodă -„Vlaicu Vodă” de Alexandru Davila, regia Mihai Berechet, 1982, Alexandru Lăpuşneanu – Despot Vodă de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez-Doroşenco şi Dale Harding – Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman, regia Horea Popescu (1983), Seterino – Numele trandafirului după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa, 1998, Bănescu – Generaţia de sacrificiu de I. Valjan, regia Dinu Cernescu, 1999, Duncan – Macbett de Eugène Ionesco, regia Beatrice Bleonţ, 2000, Eminescu – Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit, adaptare şi regie proprie, 2002, Ştefan – Noiembrie de Ana Maria Bamberger, regia Alice Barb, 2003, până la ultimul rol, Raffaelo, din piesa lui Eduardo De Filippo, Sâmbătă, duminică, luni în regia lui Dinu Cernescu, piesă pe care-a jucat-o din 2006 până în 2013.

În Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit

Printre cele mai importante interpretări din cariera sa rămân cea a domnitorului Alexandru Lăpuşneanu din filmul Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, de Malvina Urşianu, dar şi cele din Serata, Trecătoarele iubiri, toate în aceeaşi regie.

În Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu

Portret din tinereţe

Debutul în cinematografie a avut loc în 1962, cu filmul Lupeni ’29, în regia lui Mircea Drăgan. Au urmat roluri în filme importante precum: Întoarcerea lui Magellan (regie, Cristiana Nicolae), Lumină de iulie (r. Gh. Naghi), Fraţii Jderi (r. Mircea Drăgan), Pentru patrie (r. Sergiu Nicolaescu), Ancheta (r. Constantin Vaeni), Liniştea din adâncuri (r. Malvina Urşianu), Masca de argint (r. Gh. Vitanidis), Colierul de turcoaze (r. Gh.Vitanidis), Furtună în Pacific (r. Nicu Stan), Totul se plăteşte (r. Mircea Moldovan).

În Dulcea mea doamnă, Eminul meu iubit, cu Giliola Motoi

În 1985 realizează un rol de excepţie în producţia regizată de Mircea Veroiu, Adela, pentru care a fost recompensat cu Marele Premiu la Festivalul de la San Remo.

Dar una dintre cele mai importante interpretări din cariera sa rămâne cea a domnitorului Alexandru Lăpuşneanu din filmul Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu, de Malvina Urşianu. Filmul surprinde a doua domnie a domnitorului, revenit în 1564 pe tronul Moldovei după un exil provocat de alungarea sa de către boierii influenţi ai ţării. „Lăpuşneanu este rolul cel mai important pe care l-am avut în cinematografie. Roluri ca acestea apar în cariera unui actor de maximum două-trei ori, privilegiate doar de şansa, ciclică aş spune, a apariţiei unor opere de excepţie”, a declarat Motoi în cartea sa de eseuri intitulată Sub masca actorului, publicată în 1989.

Cu Gavril Pătru în Generaţia de sacrificiu

Un rol deosebit de apreciat a fost şi cel din serialul de televziune Lumini şi umbre, în regia lui Andrei Blaier.

Fiica sa scria pe pagina de Facebook: „Tatăl meu şi-a trăit viaţa cu discreţie şi demnitate, preţuind fiecare clipă frumoasă şi învăţând din greşeli, cu bucurie şi fără regrete. La fel a ales să părăsească această lume, discret şi demn. M-a rugat să-i promit că voi păstra discreţia asupra bolii şi asupra trecerii lui în nefiinţă. Am de gând să-mi respect această promisiune şi vă rog şi pe voi să mă ajutaţi să fac acest lucru. Drum bun, tată, spre ceruri! Drum bun, George Motoi, spre ceruri! Raluca”.

Rafaello din Sâmbătă, duminică, luni

George Motoi va fi depus la capela Cimitirului Sfânta Vineri, joi, 5 martie. Înmormântarea va avea loc vineri, 6 martie.

Dincolo de această dispariţie rămâne un spirit. Unul dintre cele care au avut curajul discreţiei.

Cortina s-a lăsat pentru George Motoi.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.