Spectacol care ocupă îndeobşte în jurul Crăciunului şi Anului Nou toate scenele de balet, „Spărgătorul de nuci!", pe muzica lui Ceaikovski, care a devenit un adevărat simbol muzical, a avut parte de coregrafii diverse, de la Marius Petipa, care l-a conceput, şi de la Lev Ivanov, care a creat dansurile originale, practic pierdute astăzi, în 1892, la Sankt Petersburg, până la versiunile contemporane.

Libretul semnat de Ivan Vsevolojski şi Marius Petipa este inspirat de versiunea lui Alexandre Dumas la o poveste a lui Ernst Theodor Amadeus Hoffmann, „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor". Muzica pentru balet i-a fost încredinţată lui Ceaikovski şi a devenit una dintre cele mai populare astăzi, deşi, după prima reprezentaţie, compozitorul a declarat: „Nici eu nu credeam în succesul acestui balet".

The Nutcracker pe scena Royal Ballet din Londra

Adevărată fabulă privind trecerea de la copilărie la adolescenţă, „Spărgătorul de nuci" se bazează pe nemuritoarea temă a dragostei şi a forţelor răului. Intriga este centrată pe fetiţa Clara, care în unele versiuni se numeşte Maria, şi pe misteriosul unchi Drosselmeyer, care aduce un sac cu jucării, cu păpuşi şi soldaţi, care invocaţi de Drosselmeyer dansează rând pe rând. Cadoul pentru Clara este un spărgător de nuci, în formă de soldat în costum de paradă. De aici, o seamă de aventuri, de călătorii în Regatul deliciilor, visate de Clara.

Toate companiile importante au în repertoriu acest titlu, pe care îl prezintă de regulă în lunile decembrie şi ianuarie. În această stagiune, spectatorii din Rusia au avut parte de mai multe versiuni. La Sankt Petersburg, Teatrul „Mariinski" a reluat coregrafia istorică, semnată în 1934 de renumitul Vassili Vainonen, poate cea mai importantă operă a sa, din care s-au inspirat şi alţi coregrafi, printre care, Baryshnikov, alternând-o cu cea din 2001 a lui Kiril Simonov, concepută, de fapt, de plasticianul Mikhail Tchermiakine, într-un stil suprarealist extravagant. În versiunea lui, eroina Maşa şi Spărgătorul de nuci, căsătoriţi, proabil ucişi, sunt transformaţi în păpuşi. Baletul Teatrului „Mihailovski" din Sankt Petersburg a optat pentru creaţia lui Nikolai Boyartchikov, în timp ce, la Moscova, compania Teatrului „Balşoi" a ales versiunea semnată în 1966 de coregraful care împlineşte astăzi 85 de ani, Iuri Grigorovici.

The Nutcracker, imaginat de Matthew Bourne

Trecând în Scandinavia, în Finlanda, la Hesinki, „Spărgătorul de nuci şi regele şoarecilor" beneficiază de fantezia coregrafilor Toer van Schayk, posesor al prestigiosului Premiu „Benois de la Danse", considerat „Oscarul baletului", şi Wayne Eagling din Olanda, care plasează acţiunea pe canalele îngheţate ale Amsterdamului. Creată pentru „Het Nationale Ballet", piesa este reluată şi de compania olandeză, dar şi de „Baletul Naţional Polonez", la Varşovia, unde acţiunea se desfăşoară în primii ani ai secolului al XIX-lea.

Versiunea lui Pär Isberg, inspirată nu numai din nuvela lui E.T.A. Hoffmann, dar şi din poveştile pentru copii ale scriitoarei suedeze Elsa Beskow, a fost preferată de „Baletul Regal al Suediei". Coregrafia lui Pär Isberg combină baletul clasic cu un stil mai liber.

Spărgătorul de nuci în versiunea lui Mikhail Chemiakin, la Teatrul Mariinski

Puţin mai departe, la Oslo, coregrafa daneză Dinna Bjorn a creat pentru compania naţională norvegiană, al cărei director artistic este, o viziune nouă a acestui balet, în timp ce „Baletul Regal Danez" şi directorul lui, Nikolaj Hubbe, fostul prim balerin de la „New York City Ballet", au importat creaţia celebrului Balanchine, foarte populară în Statele Unite, mai puţin cunoscută în Europa.

În Marea Britanie, „Royal Ballet" din Londra şi „Birmingham Royal Ballet" dansează producţia tradiţională englezească a lui Peter Wright, chiar dacă între spectacolele celor două trupe există mici diferenţe. „English National Ballet" propune la Teatrul „Coliseum" din Londra versiunea din 1996 a lui Wayne Eagling. Spectacolul cel mai bizar poate fi văzut însă la „Sadeler's Wells Theatre", unde Matthew Bourne, cel mai popular coregraf al momentului în Anglia, câştigător de cinci ori al Premiului „Olivier", mută acţiunea într-un ciudat orfelinat.

Versiunea semnată de Par Isberg

Revenind pe continent, în Germania, compania „Semperoper", din Dresda, oferă montarea propriului ei director, canadianul Aaron Watkins, cel care a fost şi asistentul principal al lui William Forsythe. În schimb, la München, poate fi admirat un „Spărgător de nuci" semnat de John Neumeier, desfăşurat în lumea baletului, cu Marie, care aspiră să devină dansatoare. La Opera din Zürich, o propunere fantezistă, dar clasică, a lui Heinz Spoerli. Franţa propune şi ea două viziuni diferite. La Opera din Bordeaux, coregrafia i se datorează lui Charles Jude, iar la Teatrul „Capitole" din Toulouse, lui Michel Rahn.

Un Spărgător de nuci cu dansatori chinezi

Italienii pot alege între spectacolul de la Roma, semnat de coregraful rus Slava Muhamedov, fost balerin la Opera din Perm, şi noua creaţie a lui Luciano Cannito pentru „Teatro Massimo" din Palermo. Iar la Milano, Şcoala de dans de la Teatro alla Scala se produce într-un spectacol remontat de directorul ei, Frederic Olivieri.

În sfârşit, pentru amatorii de coregrafii mai exotice, Stephen Jefferies a semnat un „Spărgător de nuci" pentru Hong Kong Ballet.