Exasperaţi de lipsa de reacţie a autorităţilor statului român în problema UDMR şi a „Ţinutului Secuiesc”, ofiţeri ale căror rapoarte de ani de zile sunt practic aruncate la coşul de gunoi au început să posteze pe forumul WikiLeaks. Iată una dintre postări:
Disoluţia autorităţii statului român (şi probabil a statului în sine) poate fi observată cu certitidine în poziţia oficialităţilor vis-a-vis de problema Ţinutului Secuiesc.
Îndrăznesc a o numi problemă, întrucât chiar de la începutul anilor ’90, SRI şi SIE avertizează constant factorul politic (şi uneori organele de urmărire penală competente a aborda problema din punct de vedere juridic) de pericolul reprezentat de iredentismul maghiar şi acţiunile ilegale întreprinse de UDMR, organizaţiile paramilitare maghiare, cetăţenii români de etnie maghiară şi cetăţenii maghiari aflaţi pe teritoriul României.
Trebuie să fim conştienţi de resursele financiare, materiale şi umane relativ consistente alocate de serviciile de informaţii româneşti pentru această chestiune, resurse care provin din buzunarul nostru, al tuturor. Rezultatele muncii ofiţerilor de informaţii în această chestiune sunt considerabile şi deloc de neglijat. Acestea sunt comunicate constant factorilor responsabili, şi mai ales factorului politic care… tace!
Motivele pentru care, din anii ’90, partidele politice au ignorat toate avertizările serviciilor de informaţii pe această chestiune, sunt pe cât de clare, pe atât de josnice: păstrarea puterii politice, dată fiind alianţa cu UDMR. Alianţa cu o organizaţie culturală al cărei statut de partid politic este în cel mai bun caz incert. Dacă privim problema din punct de vedere strict legal, UDMR nu este (încă?) un partid politic aşa cum o cer legile româneşti. Şi asta în timp ce altor partide româneşti li se resping cererile de înfiinţare… Oricând, oricine poate invoca această situaţie în faţa legii. Nu o face nimeni! Există instituţii care chiar au această obligaţie. Aceeaşi indolenţă vinovată!
Şantajul politic constant şi scenetele regizate de UDMR (recunosc, cu multă abilitate politică) la adresa tuturor guvernelor la care a fost parte, se pare că sunt destul de eficiente. Politicienii români cedează uşor, pentru a-şi păstra locul la putere.
Lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc trebuie sprijinită material de Ungaria – susţine chiar vicepreşedintele Parlamentului maghiar. Afirmaţia a fost facută la o serbare secuiască desfăşurată în judeţul Mureş.
Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan, din partea formaţiunii de extremă dreaptă Jobbik, a declarat că Guvernul Ungariei ar trebui convins să sprijine lupta pentru autonomie, nu numai moral, ci şi material. Vicepreşedintele Parlamentului Ungariei Balczo Zoltan a făcut aceste declaraţii în faţa câtorva sute de persoane participante la „serbarea secuiască” de la Ghindari, judeţul Mureş. Balczo Zoltan a spus că în timpul actualului Guvern FIDESZ s-a declarat zi de doliu data de 4 iunie – când, în 1920, a fost semnat Tratatul de la Trianon, care a consfinţit destrămarea Imperiului Austro-Ungar – aceasta fiind declarată şi „ziua reunirii maghiarilor de pretutindeni”. „Noi, după ce am depus jurământul, am depus proiectul ca 4 iunie sa fie ziua reunirii maghiarilor de pretutindeni.
După aceea, Guvernul Orban a depus un proiect de hotărâre şi mai amplu în ceea ce priveşte cultura şi posibilităţile de studiu al maghiarilor de pretutindeni. Sloganul nostru este că nu ne oprim la jumătatea drumului, trebuie să le dăm drepturile cuvenite celor din afara graniţelor Ungariei”, a spus Balczo, adăugând că „lupta pentru autonomie” este şi „o provocare şi un proiect greu”. El a subliniat că Guvernul şi Parlamentul Ungariei trebuie convinse să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc, arătând că, apoi, Executivul ţării vecine ar trebui să sprijine acest proiect „nu numai moral, ci şi material”.
„Ştim foarte bine că UE nu este prea deschisă asupra acestor lucruri”
„Trebuie sa convingem Guvernul şi Parlamentul Ungariei să sprijine lupta pentru autonomia Ţinutului Secuiesc. Ştim foarte bine că UE nu este prea deschisă asupra acestor lucruri, dar trebuie să facem să înţeleagă Europa asta mare că sunt regiuni unde sunt unele naţionalităţi cu pondere mare şi formele de autonomie pot fi viabile şi chiar bune pentru Europa. Trebuie să facem UE să înţeleagă că pentru aceste lucruri trebuie luptat. Şi dacă Guvernul Ungariei este de acord cu aceste lucruri, atunci nu numai din punct de vedere moral trebuie să sprijine această luptă ci şi din punct de vedere material trebuie să fie un aliat la fel de important. Noi, partidul Jobbik, trebuie să tratăm fiecare persoană la fel, să le dăm aceeaşi importanţă tuturor. Trebuie să votăm pozitiv în orice for unde suntem, pentru ca naţiunea maghiară să nu dispară, aceasta ar trebui să fie cea mai mare obligaţie a fiecărui partid din Ungaria”, a spus Balczo. El a remarcat faptul că, în afara graniţelor Ungariei, există două organizaţii care luptă în acelaşi sens pentru atingerea obiectivului autonomiei Ţinutului Secuiesc – „una civică, Consiliul Naţional Secuiesc, şi una politică, Partidul Civic Maghiar”. „Nu trebuie să vă lăsaţi, ci să luptaţi în continuare, să nu vă opriţi la jumătatea drumului”, a afirmat Balczo.
În opinia mea, acestea sunt acţiunile legale care se impun a fi demarate de către autorităţile române competente:
– reprezentanţii Parchetului ar trebui să se sesizeze din oficiu (au această obligaţie legală, sesizarea din oficiu nefiind o alegere, ci o obligaţie de serviciu!) de săvârşirea infracţiunilor prevăzute de Codul Penal şi legile speciale în vigoare (Codul penal, partea specială, titlul I – Infracţiuni contra siguranţei statului şi Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României).
Competenţa materială şi teritorială o au Parchetele din judeţele în care sunt savârşite faptele penale amintite mai sus. Niciun procuror din cadrul acestor Parchete nu s-a sesizat niciodată din oficiu cu privire la aceste fapte, încălcându-şi grav obligaţiile de serviciu.
Aceeaşi indolenţă profesională se manifestă şi la nivelul Parchetului General, care nu înţelege a trage la raspundere procurorii care aveau obligaţia legală de a întocmi sesizări din oficiu cu privire la faptele penale despre care vorbim.
De asemenea, reprezentanţii Parchetului sunt obligaţi a proceda la efectuarea de acte premergătoare sau la începerea urmăririi penale (după caz) în toate cazurile în care SRI a trimis informări cu privire la aceste fapte. Niciodată nu s-a întâmplat acest lucru. De ce?
– Ministerul Afacerilor Externe trebuie să îşi exprime poziţia oficială cu privire la acest subiect şi să acţioneze în consecinţă. Inerţia acestui minister este monumentală.
– Aleşii noştri din Parlamentul European ar trebui să îşi exprime poziţia în legatură cu Ţinutul Secuiesc. Nu o fac, deşi toţi ştiu că au susţinerea colegilor din acest for. Şi nu o fac în virtutea unor înţelegeri politice meschine care vizează… aţi ghicit, menţinerea puterii, machiată ca menţinere a alianţei politice.
Orice cetăţean român şi orice persoană juridică română se poate adresa instanţei de judecată pentru constatarea neconformităţii UDMR cu Legea partidelor politice. Dezbaterile pe această temă sunt ample, însă rezolvarea este simplă şi la îndemână instanţelor de judecată.
Legislaţia română ne oferă suficiente pârghii pentru demararea tuturor acestor acţiuni, iar ignorarea lor cu bună ştiinţă de către organele competente reprezintă infracţiuni cu privire la îndeplinirea sarcinilor de serviciu.
Nu în ultimul rând vă rog să vă imaginaţi frustrarea la care sunt supuşi de ani buni ofiţerii de informaţii care documentează cazurile de subminare a securităţii naţionale prin faptele luate în discuţie. Majoritatea covârşitoare a informărilor acestora sunt ignorate de factorii competenţi. Absurdul acestei situaţii sper să înceteze cât mai curând.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.