Înscrieri noi pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO: istorie, arhitectură, poveşti de viaţă

Cea de a 39-a sesiune a Comitetului Patrimoniului Mondial, care s-a desfăşurat între 28 iunie şi 8 iulie la Bonn, a decis înscrierea în patrimoniul UNESCO a încă 24 de noi situri.

De la obiective arhitecturale din Iran, datând din preistorie, la construcţii industriale din Japonia, unele încă active, din Orientul Mijlociu în Africa de Sud şi America Latină, de la vestigii ale culturilor extrem-orientale la rezervaţii naţionale, monumentele sunt de o mare diversitate, incluzând nu numai arhitectură, dar şi peisaje speciale sau sacre, de exemplu.

De asemenea, trebuie semnalată şi o extindere a limitelor unui sit înscris deja pe lista UNESCO, în cazul Spaniei.

Complexul Rjukan-Notodden din Norvegia

Cinci Misiuni din San Antonio, din Statele Unite, au fost fondate de misionarii franciscani în secolul al XVIII-lea, de o parte şi de alta a râului San Antonio, din sudul Texasului. Li se adaugă un ranch. Acestea au fost incluse pentru că “ilustrează eforturile desfăşurate de Coroana spaniolă pentru a coloniza, evangheliza şi apăra frontiera de nord a Noii Spanii”, fiind “un exemplu de confluenţă a culturilor spaniolă şi coahuiltecă”, confluenţă ilustrată printre altele de elementele decorative ale bisericilor care asociază simbolurile catolice cu estetica naturalistă autohtonă.

Locul cuprinde structuri arhitecturale şi arheologice, terenuri agricole, locuinţe, biserici şi hambare, dar şi un sistem de distribuire a apei.

Cartierul Kontorhaus

Situl industrial Rjukan-Notodden din Norvegia este cuibărit între munţi şi căderi de apă, şi regrupează centrale hidraulice, linii electrice pentru uzine, reţele de transport şi oraşe. Proprietate a societăţii Norsk Hydro, producătoare de îngrăşăminte chimice pe baza azotului din aer, situl, martor al unei supraputeri industriale, a fost centrul nevralgic al oraşelor muncitoreşti Rjukan şi Notodden şietalează locuinţe şi instituţii sociale legate între ele printr-o cale ferată şi prin feriboturi. Complexul, care demonstrează o legătură excepţională a echipamentelor industriale cu peisajul, este un exemplu al noii industrii mondiale de la începutul secolului al XX-lea.

Uriaşul antrepozit al oraşului portuar Hamburg, Speicherstadt, s-a dezvoltat între sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor. În apropierea lui, alăturat imobilului modernist Chilehaus, cartierul Kontorhaus a profitat de dinamismul acestui centru comercial internaţional, construind, pe o suprafaţă de peste5 hectare, şase clădiri de birouri portuare cu un mare număr de funcţionari.

Burkhan Khaldun şi peisajul sacru

Speicherstadt s-a dezvoltat iniţial ca un grup de insule înguste ale Elbei, între 1885 şi 1927. Este unul ditnre cele mai complexe antrepozite portuare istorice din lume, cuprinzând 15 depozite foarte mari şi şase clădiri anexe, construite pe o reţea de canale.

Ansamblul acestui bun cultural ilustrează perfect consecinţele creşterii rapide a comerţului internaţional în perioada respectivă.

Necropola Bet She’arim din Israel cuprinde mai multe catacombe. Situl, aflat în apropiere de Haifa, a fost, începând din secolul al II-lea, unul dintre principalele locuri de înmormântare evreieşti, mai ales după eşecul celei de a doua revolte a evreilor împotriva dominaţiei romane. Se regăsesc aici urme ale iudaismului de la începutul erei noastre, dar şi insripţii greceşti şi aramaice.

Este vorba despre o mărturie unică asupra vechiului iudaism sub conducerea Rabinului Juda Patriarhul, căruia îi este atribuită reînnoirea religiei evreieşti.

Apeductul Padre Tembleque, Mexic

Podul Forth, la vest de Edinburgh, construit între 1882 şi 1890, peste estuarul fluviului Forth, este cel mai lung pod de tip cantilever, pe travee multiple. Cu o lungime de 2 kilometri, el este şi astăzi o verigă esenţială a transportului feroviar de călători şi mărfuri din zonă. Estetica lui industrială caracteristică este dată de prezentarea clară, nedismulată a elementelor strcturale. Operă inovatoare ca stil, materiale şi anvergură, el marchează un jalon în conceperea şi construcţia podurilor într-o perioadă în care calea ferată s-a impus în călătoriile pe distanţe lungi.

Siturile Tusi – centru din sud-vestul Chinei, regrupează mai multe vestigii din epocile Yuan şi Ming.

Situat în regiunile muntoase, el conţine vestigii ale domeniilor tribale, ai căror şefi erau numiţi guvernatori ai regiunilor respective de către guvernul central, între secolele XIII şi XX. Sistemul Tusi s-a născut din sistemele de guvernare dinastică ale minorităţilor etnice, care îşi are rădăcinile încă din secolul al III-lea î.Ch. Siturile Laosicheng, Tangya şi fortăreaţa Hailongtun reprezintă o mărturie excepţională prin încercarea de a unifica administraţia naţională, permiţând minorităţilor etnice să-şi păstreze obiceiurile şi modul de viaţă.

Cramele din Champagne

În apropiere de muntele Zagros, în sud-vestul Iranului, se află Susa, un sit arheologic de mare importanţă, pe malul estic al râului Chaour şi palatul Ardeshir, pe malul opus. Monumentele arhitecturale dezvelite de săpături cuprind mai ales structuri administrative, religioase, rezidenţiale. Susa prezintă mai multe straturi suprapuse de formaţiuni urbane, într-o succesiune din mileniul al V-lea î. Ch. până în secolul al XIII-lea d.Ch.

Este un martor unic al vieţii cotidiene, religioase şi administrative, al tradiţiilor culturale elamite, persane şi ale parţilor.

Necropola Bet She’arim

Compus din două palate, o catedrală, un pod şi trei biserici, Palermo arabo-normand dialoghează cu catedralele din Cefalu şi Moreale din nordul Siciliei, toate datând din epoca Regatului Normand (1130-1194). La intersecţia între culturile musulmană, evreiască, lombardă şi chiar franceză, aceste monumente marchează o conjugare a vocabularelor arhitecturale specifice. Ele mărturisesc un sincretism între culturile occidentale, cea islamică şi cea bizantină, care a dat naştere unor noi concepţii asupra spaţiului, a modalităţilor de construcţie şi decoraţie.

Dealurile, casele şi pivniţele martore ale tradiţiei vinicole din Champagne şi Bourgogne au intrat şi ele pe lista Monumentelor UNESCO. Aici a fost elaborată tehnica fabricării vinurilor efervescente, de la începutul secolului al XVII-lea până la industrializarea ei timpurie din secolul al XIX-lea.

Au fost listate trei ansambluri distincte: viile istorice de la Hautvilliers, Aÿ şi Mareuil-sur-Aÿ, colina Saint-Nicaise de la Reims şi Fort Chabrol la Epernay.

Cetatea bizantină Efes

Înscrierea pe lista UNESCO a 23 de locuri reprezentative pentru revoluţia industrială a Japoniei sub Împăratul Meiji (1868-1910) în domeniile siderurgiei, construcţiilor navale şi extragerii petroliere, repartizate în 11 situri, a fost contestată de China şi de Corea de Sud, care au relevat faptul că şapte dintre locurile propuse au fost locuri de deportare şi de muncă forţată pentru prizonieri în timpul ocupaţiei japoneze, între 1910 şi 1945 în Coreea, şi între 1932 şi 1945 în China.

Ansamblul exemplifică dezvoltarea industrială rapidă a ţării şi felul în care Japonia feudală a încercat să adopte tehnologie din Europa şi America, începând de la mijlocul secolului al XIX-lea, şi efortul de a adapta această tehnologie la nevoile şi tradiţiile sociale ale ţării. Acest proces este considerat primul transfer de industrializare reuşit din Occident de către o naţiune neoccidentală.

Unele instalaţii, cum ar fi cele ale şantierelor navale Mitsubishi Heavy Industries din Nagasaki, sunt încă, parţial, în activitate. Este pentru prima dată când obiective încă operaţionale au fost înscrise în Patrimoniul Mondial.

Drumul Saint Jacques din nordul Spaniei

În inima regiunii muntoase a Coreei de Sud, zonele istorice de la Baekje regrupează 8 situri arheologice, care retrasează istoria locului între 475 şi 660. Pot fi admirate acolo fortăreaţa Gongsanseong şi mormintele regale sau palatul regal Wanggung-ri şi templul Mireuksa de la Iksan, toate simboluri ale regatului Baekje, unul dintre cele trei regate din peninsula Coreea, în care au existat schimburi tehnologice, religioase, culturale şi artistice cu vechile regate ale Asiei de Est .

Între statele Mexico şi Hidalgo se înalţă Apeductul Padre Tembleque, care îşi trage numele de la preotul franciscan Tembleque, care a iniţiat construirea lui, între 1553 şi 1570, cu ajutorul ansamblului comunităţii de acolo. Complexul cuprinde o zonă de captare a apelor, izvoare, canale, rezervoare şi apeductul propriu-zis, un pod construit pe arcade. Şi acest sistem hidraulic ilustrează interinfluenţe între tradiţia europeană, mai ales în cunoaşterea apeductelor romane, şi cultura mezoamericană, reprezentată de folosirea metodelor locale de construcţie în adobe.

Palermo arabo-normand

Marele Munte Burkhan Khaldun din Mongolia şi peisajul sacru din jurul lui este un loc unic de interferenţă a budismului cu şamanismul. Aflat în lanţul muntos Khentii, la graniţa dintre păduri şi stepe, monumentul este rezultatul unui cult autohton al locuitorilor muntelui.

Burkhan Khaldun este asociat cu cultul munţilor, al râurilor, ale cărui ceremonii s-au format prin fuziunea practicilor şamanice cu vechiul budism. De asemenea, aici se află şi mormântul lui Gengis Han.

Drumul Saint-Jacques din nordul Spaniei nu este un sit nou introdus în patrimoniul UNESCO, ci o extindere a drumului de pelerinaj la Sfântul Jacques de Compostela, care figura încă din 1993 în lista Patrimoniului Mondial. Extensia înglobează 4 itinerarii de pelerinaj creştin, însumând aproape 1.500 de kilometri: Drumul de coastă, Drumul din interiorul Ţării Bascilor – La Rioja, Drumul de la Liebana şi Drumul primitiv, ivite după descoperirea, în secolul al IX-lea, a unui mormânt atribuit apostolului Jacques cel Mare. Există acolo un ansamblu patrimonial construit, mai ales catedrale, biserici, spitale, hoteluri şi chiar poduri destinate nevoilor pelerinilor.

Site-ul revoluţiei industriale din Meiji, Japonia

Cetatea grecească Efes, din Asia Mică, astăzi pe teritoriul Turciei, adăpostea marele templu dedicat zeiţei Artemis, considerat una dintre cele 7 minuni ale lumii. Astăzi n-a mai rămas aproape nimic din el. Totuşi Efes rămâne “un exemplu excepţional de cetate portuară cu un canal maritim şi un bazin portuar”, potrivit UNESCO.

Situată în vechiul estuar al râului Caystros, Efes cuprinde etape succesive formate din 9 locuri pe măsură ce coasta se deplasa către vest. Intervenţiile elenistice şi romane au urmat această deplasare. Săpăturile au dat la iveală mari monumente ale perioadei Imperiului Roman, cum ar fi Biblioteca lui Celsus şi Marele Teatru. Începând din secolul al V-lea, Masa Sfintei Fecioare, o capelă cu plan în formă de cruce, surmontată de cupole, situată la 7 kilometri de Efes a devenit un important loc de pelerinaj creştin.

Două situri cu peisaj deşertic din Arabia Saudită, colina Umm Sinman la Jubbah şi al-Manjor şi Raat la Shuwaymis, au păstrat urmele unor numeroase panouri cu scriere petroglifică şi numeroase inscripţii.

Lanţul colinar Umm Sinman se afla deasupra unui lac cu apă dulce, astăzi dispărut. Dealurile al-Manjor şi Raa formează un ansamblu, acoperit astăzi de nisip, unde au fost descoperite numeroase reprezentări umane şi animaliere realizate de-a lungul a 10.000 de ani de istorie umană.

Susa

Fondat în 1773 în Iutlanda de Sud, Christianfeld, în Danemarca, este un exemplu de colonizare a unui spaţiu, planificat de Biserica moravă, o congregaţie liberă luterană cu sediul la Herrnhut, în Saxonia.

Conceput ca un model ideal de urbanism protestant, oraşul, dezvoltat în jurul unei biserici centrale şi a pieţei ei, este format din case cu parter sau un etaj, cu faţade din cărămidă galbenă, uniforme, fără ornamente şi cu acoperişuri de ţiglă roşie. Cu planul ei deschis spre terenurile agricole, cu edificiile importante pentru binele comun, cum ar fi casele colective pentru văduve şi celibatari, localitatea este locuită şi acum de o influentă comunitate a Bisericii morave.

Selecţia operată în acest articol are în vedere în special înscrierile importante din punctul de vedere al arhitecturii. Nu înseamnă însă că celelalte bunuri culturale înscrise recent în Patrimoniul UNESCO au o mai mică importanţă, mai ales că ele vizează, în cele mai multe cazuri, zone geografice de mare puritate naturală, în care intervenţia omului, atunci când s-a produs, a dovedit o grijă specială din punct de vedere ecologic.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.