Întâlniri de neuitat cu Clive Owen şi Richard Gere

Serialul The Knick al lui Steven Soderbergh, ce cuprinde 10 episoade, o poveste despre viaţă şi moarte, care va fi proiectat la sfârşitul acestei stagiuni în Statele Unite, dar şi în Europa pe Sky Atlantic HD, a fost prezentat în premieră absolută la Roma. Noua producţie a marelui cineast american, recompensat cu Premiul Oscar pentru Traffic, cu Palme d’Or la Cannes pentru Sex, minciuni şi video, urmează numeroaselor succese cinematografice din ultimii ani, printre care trilogia Ocean, filmul Erin Brockovich.

Primul lungmetraj al lui Soderbergh, Sex, minciuni şi video, s-a bucurat de un succes financiar mondial. În 1989, când i-a fost decernat Palme d’Or la Cannes, era cel mai tânăr regizor care primea acest premiu.

În 2001 a cucerit Oscarul pentru cel mai bun regizor cu Traffic, în timp ce Julia Roberts câştiga statueta pentru cea mai bună actriţă într-un alt film al său, Erin Brockovich. Era anul în care Ocean’s Eleven, cu George Clooney, se bucura de un mare succes la public.

Clive Owen pe covorul roşu

În 2004, cu episodul Equilibrium, participă la filmul colectiv Eros, prezentat la Festivalul de la Veneţia, alături de Wong Kar Wai şi Michelangelo Antonioni.

O altă peliculă de succes, Guevara, vorbeşte despre lupta lui Guevara împotriva dictaturii din Bolivia. Filmul a fost recompensat cu Premiul Goya în 2009 pentru cea mai bună scenografie.

În 2011 a produs pelicula Contagion, după care şi-a anunţat retragerea pentru a se dedica picturii. În 2013 realizează Side Effects, cât şi producţia de televiziune ce s-a bucurat de un imens succes, Behind the Candelabra.

Chirurgul John Thackery, un strălucit pionier în domeniul chirurgiei, ascunde o dependenţă de cocaină, tocmai într-o epocă caracterizată printr-o mare mortalitate în spitale şi prin absenţa antibioticelor, la începutul anilor 1900, în spitalul Knickerbocker.

Alături de Clive Owen în distribuţie figurează şi Andrè Holland, actor de cinema, teatru şi televiziune, Jeremy Bobb, cunoscutul interpret din serialele TV Boardwalk Empire, House Of Cards, Hostages, Eve Hewson, protagonista din This Must Be the Place alături de Sean Penn, şi Juliet Rylance, actriţa principală din thrillerul Sinister, alături de Ethan Hawke.

George împreună cu prietenul său, fostul muzician

Potrivit publicaţiei Indiewire, ”The Knick este o lecţie magistrală de ficţiune istorică… o operă răscolitoare care redefineşte potenţialităţile estetice ale dramei istorice”.

Directorul Festivalului de Film de la Roma, Marco Müller, comenta: ”De câte ori s-a întâmplat ca migraţia formelor şi conţinutului cinema-ului să facă o rotație completă? De puţine ori şi totdeauna în ultimele timpuri, foarte recente (aşa cum a fost spendidul Mildred Pierce, realizat de Todd Haynes pentru HBO), în cea de a doua eră de aur a televiziunii, serialele au reluat din cinema aprofundarea personajelor prin noile moduri de montaj şi ale fotografiei. Aceasta le-a servit pentru a reconcepe modelele narative ale serialelor, propunând o nouă serie cu linii narative verticale, care la sfârşit ar putea conclude într-un singur episod, şi linii orizontale pentru întreaga stagiune, de cele mai multe ori pentru serii succesive. Asistăm azi la o altă transformare. Autori şi producători de cinema se specializează în serii de televiziune care se reinventează încă odată în mini serii antologice sub bagheta unui singur regizor. Cineaştii sunt adesea nume cunoscute, care, în loc de a semna numai filmul-pilot, au în sfârşit posibilitatea de a povesti în timp destul de lung întreaga naraţiune. Şi aceasta este o nouă manieră de a re-propune un roman. Cu siguranţă nu există niciun dubiu că marele cinema contemporan vine din televiziune. Şi acesta se cheamă The Knick, regizat de Steven Soderbergh pentru Cinemax de la HBO”.

Viaţa homeless-ilor în Time Out of Mind

În zorii secolului XX, în spitalul Knickerbocker, din New York, rasismul era la ordinea zilei, anestezia nu era realizată cu o mare siguranţă, antibioticele nu existau, se putea muri uşor pentru că experienţele nu erau făcute aşa cum ar fi trebuit. Între sânge, bisturie, halate albe şi zeci de înfrângeri în fiecare zi, se mişca un chirurg strălucitor, John Thackery, interpretat de Clive Owen, care are o viaţă obscură, făcută din droguri, frecventarea bordelurilor şi fumatul opiului. Steven Soderbergh, regizorul premiat cu Oscar, traversează în acest serial-fluviu o amplă gamă de genuri cinematografice, în care se încrucişează conflicte între medici, în căutarea celor mai moderne şi eficace instrumente chirurgicale.

Oaspete de onoare al Festivalului de la Roma, Clive Owen a strâns la conferinţa de presă un mare număr de jurnalişti. El a răspuns întrebărilor, afirmând că a fost o muncă uriaşă pentru a reconstrui cu grijă acea epocă, bazându-se pe felul cum funcţionau în acel timp spitalele. „Pentru mine, Thackery nu este un monstru, l-am considerat doar un om dificil, inteligent, dar în acelaşi timp complexat şi arogant. Acest medic a fost un pionier în domeniul chirurgiei şi nu am uitat faptul că în acea perioadă cocaina nu era ilegală, iar în spitalele din New York nu erau medici de culoare.”

Extraordinară şi coloana sonoră semnată de Cliff Martinez.

Time Out of Mind, un adevărat recital Richard Gere

Clive Owen în rolul doctorului Thackery

Oaspete de onoare al Festivalului de la Roma, Richard Gere a apărut pe covorul roşu, cu părul grizonant, dar la fel de fascinant, purtând la mână o brăţară budistă, fiind aplaudat îndelung atât de public, cât şi de jurnalişti. Principele din Pretty Woman, dar şi cel din Ofiţer şi Gentleman, ce eraelegant şi cu stil, apare în această peliculă îmbrăcat ponosit, dar mai ales disperat.

Este povestea unui om care s-a pierdut pe sine însuşi şi încearcă să-şi găsească echilibrul mai ales prin tentativa de a-şi recupera fiica, acum adultă, (interpretată de Jena Malone), abandonată de el şi de mama sa când avea 12 ani şi crescută de bunica ei. De data aceasta, interpretul în versiune homeless povesteşte de întâlnirea din timpul filmărilor cu publicul newyorkez care nu l-a recunoscut.

Richard Gere recunoştea la conferinţa de presă: „Suntem toţi fără un acoperiş, în căutarea unui loc în lume. Sunt o persoană cunoscută, aplaudată. Pe străzi m-am trezit catapultat într-o lume invizibilă. În Grand Central din New York, singurii care m-au recunoscut au fost doi oameni de culoare care mi-au spus: «Bună Richard, ce faci?». În fond, George, ca şi alţii ca el, îşi caută apartenenţa. E prima dată când îmi descopăr un rol care mă reprezintă”.

Scenă din The Knick

Time Out of Mind oferă o panoramă interesantă despre homeless-ii din New York: „ La New York sunt peste 60.000 de oameni fără acoperiş, dintre care peste 20.000 sunt copii. Este o cifră impresionantă, dar este unicul loc în lume unde, prin lege, homeless-ilor trebuie să li se asigure asistenţă”.

George este un om disperat întrucât viaţa pare să fi uitat de el. Fără un loc unde să poată să meargă, se afă pe străzi în nopţi friguroase în care temperatura scade sub zero grade. Toate posibilităţile de a-şi găsi un refugiu sunt zadarnice întrucât nu are niciun act la el, nu-şi aminteşte date legate de viaţa sa. Încearcă un refugiu la Bellevue Hospital, cel mai mare centru de primire din Manhattan, unde intră în contact cu cruda realitate a oamenilor fără acoperiş, îşi face un prieten fost muzician. Ziua umblă pe străzi în căutarea unui serviciu, iar seara, în azil, se confruntă cu alte drame. Singura speranţă este de a stabili un raport cu fiica sa, pe care nu a văzut-o de mulţi ani.

Guillume Canet în La prochaine fois je viserai le coeur

Este o peliculă care ridică multe întrebări, în care oamenii nu sunt nici buni, nici răi, sunt doar nişte fiinţe umane. Un film care, ca şi Opera aperta a lui Umbero Eco, nu oferă soluţii, iar finalul îl poţi interpreta aşa cum doreşti. Pentru că, de altfel, acest personaj, în afara faptului că este un om distins, are multe necunoscute. Nu se ştie de ce a ajuns în această situaţie, care este profesia lui. Singurul lucru pe care îl mărturiseşte este că îi murise soţia de cancer. Şi tot atât de adevărat este faptul că fiica sa nu-i iartă faptul că a părăsit-o atâţia ani.

Scenariul şi regia sunt semnate de Oren Moverman, iar Richard Gere este şi producător.

La conferinţa de presă, el se destăinuia: ”De când mi-a căzut în mână o carte dedicată inimilor pierdute, în urmă cu 10 ani, m-am gândit la acest subiect, inspirat de I am not there de Toth Heynes”.

Potrivit The Hollywood Reporter, „cu acest film, Richard Gere realizează una dintre cele mai bune performanţe ale sale, într-o emoţionantă operă de poezie urbană, care demonstrează că Oren Moverman este un regizor implicat social, de o rară convigere şi autoritate”.

O largă paletă de oferte

Guillaume Canet şi Cedric Anger în La Prochaine fois je visairai le coeur

Festivalul Internaţional de la Roma a adus un omagiu unuia dintre grupurile simbolice ale anilor ’80. În Sala Petrassi a fost proiectat documentarul Spandau Ballet: Il Film – Soul Boys of the Western World de George Hencken, cu celebrul band din epoca Thatcher. Pe covorul roşu au defilat cei cinci componenţi ai formaţiei: Tony Hadley, Steve Norman, John Keeble, Martin şi Gary Kemp.

Filmul, semnat de George Hencken – producător al unor video-uri muzicale multi premiate, al unor documentare despre figuri-cheie ale scenei muzicale moderne şi contemporane, ca Jimi Hendrix, Sex Pistols, Madness, Dr. Feelgood –, urmăreşte spirala ascensiunii şi a declinului care i-a urmat ale trupei Spandau Ballet, un grup de tineri proveniţi din clasa muncitoare londoneză care a devenit simbolul unei întregi generaţii. Protagoniştii se destăinuie, la 30 de ani distanţă de marile lor succese, prin intermediul video-urilor din concerte, interviurilor, unor filme personale şi materiale inedite. O călătorie în muzica, în cultura şi în istoria anilor ’80, prilejuită de cântecele unui grup capabil să cucerească primele locuri ale clasificărilor mondiale, vânzând peste 5 de milioane de discuri şi single-uri.

Ben Affleck şi Rosamund Pike în pelicula Gone Girls

În secţiunea Gala a fost prezentat aseară, la Sala Santa Cecilia, care are peste 4.000 de locuri, Gone Girl, cea mai recentă producţie a cineastului-cult David Fincher, autorul unor pelicule celebre în întreaga lume, ca Se7en şi Fight Club, premiat cu Oscar pentru The Curious Case of Benjamin Button, The Social Network, The Girl with the Dragon Tattoo, regizor şi producător al serialului de televiziune House of Cards. Distribuţia filmului îi cuprinde pe medaliatul cu Oscar Ben Affleck, premiat de Academie pentru cel mai bun scenariu la Good Will Hunting şi pentru cel mai bun film (Argo), pe Rosamunde Pike, “Bond girl” în Die Another Day, cunoscută şi din Barney’s Version, prezentat la Veneţia, şi An Education, nominalizat la Oscar, şi pe Neil Patrick Harris, celebrul actor de televiziune (How I Met Your Mother) şi de teatru, posesor a trei Tony Award şi al unui Emmy.

Secvenţă din filmul Gone Girls al regizorului David Fincher

Noul film al lui Fincher, un thriller adaptat după romanul omonim al lui Gillian Flynn, povesteşte întâmplările unui jurnalist abia licenţiat care ajunge sub lumina reflectoarelor media ca principal suspect în moartea subită soţiei sale.

La ora 20.00 a venit rândul unei alte premiere, Obra de Gregorio Graziosi, cineast brazilian ale cărui scurtmetraje au participat la festivaluri prestigioase, cum ar fi Cannes, Locarno şi Mar del Plata. Filmul urmăreşte relaţia dintre individ şi oraş, în acest caz Sao Paolo, una dintre cele mai mari metropole din lume. Joao, tânărul arhitect din Sao Paolo, descoperă un cimitir clandestin pe şantierul primului său proiect important, situat pe o proprietate a propriei familii. Descoperirea va pune în discuţie conştiinţa sa şi chiar propria identitate. Înainte de Obra va fi proiectat Casarola, un documentar de şapte minute despre originile Familiei Bertolucci, regizat de Lorenzo Castore şi produs de Young Films.

Celebrul band Spandau Ballet

Aplauze pentru La prochaine fois je viserai le coeur (Data viitoare voi ţinti în inimă), de Cédric Anger, regizor şi scenarist, autor al lungmetrajelor Le tueur (Ucigaşul) şi The Counsel, prezentate în numeroase festivaluri internaţionale importante, colaborator al revistei Cahiers du cinéma din 1993 până în 2001. Protagonistul, Guillaume Canet (actor, regizor, producător şi scenarist, interpret, împreună cu Leonardo di Caprio, al filmului The Beach, distins cu un Premiu César pentru Tell No One şi autor al peliculei Blood Ties, prezentate la Cannes), joacă rolul unui poliţist disciplinat şi scrupulos, implicat în urmărirea unui ucigaş în serie care pare imposibil de prins. Filmul, selecţionat în secţiunea Mondo Genere, este inspirat din povestea adevărată a lui Alain Lamare, un episod de cronică neagră care a răvăşit opinia publică la sfârşitul anilor ’60. Pelicula fost prezentată de asemenea în premieră internaţională.

De remarcat şi premiera mondială a unui eveniment special al programului Prospettive Italia, filmul L’orologio di Monaco, de Mauro Caputo, inspirat de o culegere de povestiri de Giorgio Pressburger, care este şi protagonistul şi vocea povestitorului în film, având în centru povestea unei familii central-europene, în care se întâlnesc numele celor mai importanţi proagonişti ai istoriei ultimelor două secole, de la Marx şi Heine, trecând prin Mendelssohn. Caputo şi Pressburger s-au întâlnit cu publicul după proiecţie.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.