În Parisul încă zguduit de tragediile recente, într-un moment în care toată lumea civilizată “este Charlie”, se desfăşoară din 14 ianuarie Festivalul de dans Faits d’hiver, ajuns la a 17-a ediţie. Până în 14 februarie, organizatorii propun 7 creaţii special concepute pentru acest eveniment, menite să ilustreze diversitatea dansului contemporan şi să amintească faptul că dansul este locul în care ne privim şi îi privim pe ceilalţi, este modalitatea coregrafilor de a crea pentru public portrete sensibile.
Christophe Martin, Preşedintele artistic al Festivalului, a reunit în acest an personalităţi diverse, cum ar fi Serge Aimé Coulibaly care evocă lupta pentru democraţie din Burkina Faso, primul spectacol programat, care a putut fi văzut între 14 şi 17 ianuarie, performerul-mim Biño Sauitzvy, Edmond Russo şi Shlomi Tuizer, într-o confruntare a imaginilor războinicului şi îndrăgostitei, sau Tatiana Julien, cu dansul său vintage Ruines şi Yvann Alexandre, care plojează în întunericul lui Mark Rotho în Les Soli noirs.
„Les soli noirs”, Yvann Alexandre
Tatiana Julien în Ruines
Li se adaugă colectivul (La) Horde care reuneşte 20 de seniori neprofesionişti, sugerând ideea relaţionării prin dans, în Void Island, care creează imagini poetice inspirate de scrierile lui Foucault despre heterotopie, despre locurile în care se cristalizează visurile colective.
Ca o replică ar putea fi considerată piesa You et vous, creată de britanicul George Adams, pentru dansatori cu handicap, rezultatul unui proiect european, Integrance.
Festivalul se desfăşoară în mai multe spaţii ale capitalei franceze, de la Le Générateur la Bastille, de la Théâtre de la Cité internationale la TARMAC.
În Nuit blanche à Ouagadougou, Serge Aimé Coulibaly aduce în scenă patru dansatori, un muzician şi un rapper. Este un spectacol proteiform, inspirat din evenimentele dramatice din Burkina Faso. Este povestea imaginară a unei nopţi învolburate, spuse de dansatori virtuozi. Piesa retrasează insurecţia pentru îndepărtarea preşedintelui Blaise Compaoré, inspirându-se din mai multe mişcări sociale care au zguduit recent Africa. Coregraful şi l-a alăturat pe rapperul Smockey, implicat şi el în mişcările publice. Piesa muziclă este interpretată de Compania Faso danse théâtre.
Artist complet, cum îl caracterizează criticii, Serge Aimé Coulibaly dansează în compania belgiană Ballets C de la B şi a lui Sidi Larbi Cherkaoui, dezvoltând, în acelaşi timp, propriile sale proiecte în comapnia sa, Faso Dance Théâtre, fondată în 2002, când a realizat coregrafia Solitude d’un homme intègre.
Invitat în calitate de coregraf la manifestări de anvergură internaţională, cum ar fi Cupa Africii a Naţiunilor, sau festivalul ça tchatche de la Lyon, el este un artist angajat în Africa, une formează dansatori şi susţine conferinţe despre dansul contemporan.
În 20 şi 21 ianuarie, iubitorii dansului vor putea viziona OH !, creaţie semnată de Biño Sauitzvy & Nando Messias, la originea căruia se află una dintre cele mai puternice imagini documentre ale Butoh. Clişeul fotografic îi reprezintă pe dansatoarea Kazuo Ohno şi pe coregraful Tatsumi Hijikata. Coregraful brazilian Biño Sauitzvy a colaborat cu performerul Nando Messias în cadrul trupei Collectif des yeux. În această piesă li se alătură Magali Gaudou, reconstituind într-un dialog- patchwork animat, idei aparent disparate despre gen. Remarcabil prin teatralitatea sa, spectacolul axat pe travestire, dragoste, violenţă, performace, antropologie amestecă subiectele într-un demers continuu între realitate şi ficţiune.
„OH!”, un dialog despre gen, între realitate și ficțiune
De origine braziliană, Biño Sauitzvy şi-a început cariera ca actor şi regizor. În 2003, a colaborat la Paris cu mai multe companii şi a fondat Collectif des yeux. Paralel cu activiatea de coregraf, este profesor de dans-teatru la Universitatea Paris VIII.
Micadanses va găzdui spectacolul Topologie Paris al coregrafilor Annie Vigier şi Franck Apertet.
Asociaţi din 1994, sub numele gens d’Uterpan, cei doi coregrafi-dansatori sunt preocupaţi de spectacolul vivant. Ei răstoarnă regulile, depăşind spaţiul teatral şi limitările lui. Iniţiază un dans rezultat din reflexiile lor, inventând o cartografie a gestului. Interpreţii, Sophie Demeyer, Stève Paulet, Charles Pietri, Francesca Ziviani, Pierre Pietri, se depalsează după un parcurs definit într-un spaţiu limitat, într-o confruntare cu acesta şi cu timpul. O aluzie la unitatea de loc, spaţiu şi acţiune ce a stat la baza convenţiei teatrale din cele mai vechi timpuri. Un punct de plecare îi obligă pe interpreţi să urmeze un traseu precis pentru a regăsi, la întâmplare, un public, prevenit sau nu, de la cel dintr-o încrucişare de drumuri, la cel care îi urmăreşe constant, fiecare spectator având în mână programul unei piese transpuse pe senă.
La sfârşitul acestei luni, la MPAA /Saint-Germain este programat spectacolul Void Island al trupei (La) Horde, conduse de Marine Brutti, Jonathan Debrouwer, Arthur Harel şi Céline Signoret. O trupă cu un repertoriu proteiform, conţinând piese coregrafice, instalaţii, video şi performance-uri.
Creaţia actuală propune un angajament corporal excepţional, de mare forţă vizuală, menit să relanseze identitatea seniorilor, asumarea vieţii la vârsta a treia. Fără minciună, fără fanfaronadă, cei 20 de dansatori îşi aduc în scenă propria realitate. Este un spectacol menit să valorizeze practica artiştilor amatori parizieni.
În Războinici şi îndrăgostiţi, creat de Edmond Russo şi Shlomi Tuizer, două solo-uri se încrucişează, îşi răspund, creează spaţiul unei relaţii între corpuri, dar şi între culturi, istorie şi contemporaneitate. Cele două figuri evocate, războinicul şi îndrăgostitul, luptătoarea şi îndrăgostita, evoluează într-un dan precis, cadenţat al celor doi dansatori, Aurore Di Bianco şi Yann Cardin. Compoziţia muzicală le aparţine newyorkezilor Jennifer Charles şi Oren Bloedow, care invită prin vocile lor şi prin intermediul instrumentelor la plonjarea într-un univers de multe ori rock, când întunecat, când luminos.
Secvență din „Razboinici și îndrăgostiți” de Edmond Ruso și Shlomi Tuizer
De origini italiană şi israeliană, Edmond Russo şi Shlomi Tuizer au debutat la Opera Naţională din Lyon, respectiv la Batsheva Dance Company. Au creat separat piese coregrafice scurte înainte de a se asocia pentru a fonda Affari Esteri în 2004. Proiectele lor reunesc artişti din zone diferite. Au creat mai ales, în 2012, la Festivalul Faits d’hiver, Embrace, apoi cvartetul Tempéraments en 2014.
Între 2 şi 14 februarie, publicul parizian va putea urmări două piese scurte reunite într-un singur spectacol: Répéte şi D’orfèvre et de cochon(Conferinţă despre muncă), plin de umor… Sub pretextul de a crea o piesă împreună, coregrafa Fanny de Chaillé şi scriitorul Pierre Alfieri, îşi desfăşoară neînţelegerile şi reaua credinţă. Şi tot sub pretextul unei conferinţe, dezghioacă ideea unei anumite materialităţi a noţiuniii divagând asupra vieţilor noastre ocupate. Totul, în dansul remarcabil al soliştilor Pascale Murtin şi François Hiffler.
Fanny de Chaillé este interesată în primul rând de limbaj, ca joc de sensuri multiple. Ea a colaborat cu coregrafi şi regizori ca Daniel Larrieu, Rachid Ouramdane, Emmanuelle Huynh, Alain Buffard, Gwenaël Morin. Din 1998 realizează şi instalaţii.
După o teză despre Guillaume d’Ockham, Pierre Alferi s-a îndepărtat de filosofie pentru a se consacra poeziei şi muzicii. Este autor de romane, eseuri, dar şi filme experimentale şi piese sonore, cărţi ilustrate şi afişe. Este, de asemenea, profesor de Arts Deco şi Arte Vizuale.
Moment din spectacolul semnat de Fanny de Chaille și Pierre Alferi
Spectacolul este produs de Grand Magasin, trupă fondată în 1982 de Pascale Murtinşi François Hiffler, care au conceput împreună în jur de 40 de piese şi performance-uri.
Să mai amintim Projet Un-femme creat de Séverine Chavrier, despre existenţa a trei femei-artist cu parcursuri şi origini diferite. Prin intermediul mărturiilor, al formelor artistice diferite, ele se interoghează asupra locului Omului, în acest caz al Femeii-artist, în lumea contemporană.
Artistă polivalentă, posesoare unei Medalii de Aur a SACEM, Séverine Chavrier s-a format cu profesori ca Joseph Nadj, Félix Prader şi Michel Fau. A acompaniat ca pianistă şi actriţă creaţiile lui François Verret, mai ales Cours-Circuits, realizată în 2011 la Festivalul de la Avignon, dar s-a remarcat şi în evoluţii solo la Muzeul de Artă Modernă din Paris în 2012.
Fidelă Festivalului Faits d’hiver, Tatiana Julien aduce în februarie o creaţie epurată, Ruines, realizată împreună cu regizoarea Marine de Missolz şi urmărind o teatralitate îndreptată către abstracţie şi imaginar. Prin poetica ruinelor, coregrafa propune o privire asupra fiinţei în căutarea “căminului pierdut”, a unui reugiu.
Nu în ultimul rând este de reţinut spectacolul Les soli noirs al coregrafului britanic Yvann Alexandre, o partitură elaborată, reunind interpreţi din generaţii şi cu parcursuri diferite. Un spectacol în jurul obsesiei negrului sinonim cu perfecţiunea. Dar şi o obsesie a solo-ului ca formă maleabilă şi fluidă, mereu reînnoită de plasticittea corpurilor.
Coregrafia este interpretată de Yvann Alexandre, Steven Berg, Christian Bourigault, Anthony Cazaux, Claire Pidoux
“Să pariezi pe curiozitate: cele şapte creaţii ale acestei ediţii 2015. Să interoghezi actualiatea. Să faci să strălucească solo-ul… Să admiri profund angajamentul seniorilor pe scena pregătită de (La) Horde. Şi să urmăreşti itinerarele urbane ale Topolgiei semnate des gens d’Uterpan. Să te gândeşti la dans. … Să înţelegi detaliile: un picior devenit brusc inteligent, un braţ grandios, un tors puternic ce-şi ia zborul, un spate evocator, o ceafă inteligentă… Un festival nu face decât să deschidă ouşă. E alegerea fiecăruia să intre”, scrie pe site-ul festivalului Christophe Martin.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.