Intelectualii ţin cu poneiul roz (video)

06 Aug 2008 Andra Matzal, Alexandra Olivotto | 95 comentarii | 12899 vizualizari

Rating:

23 voturi

Subiecte:

ICR Berlin, Romania, ICR New York, Adrian Paunescu, Senatului

Mass-media s-au inflamat pe tema expoziţiei organizate de ICR la New York. Liiceanu, Pleşu şi Cărtărescu, secundaţi de alţi intelectuali, susţin că scandalul este artificial şi ţintit la Patapievici şi la Băsescu.

Anatemizatul ponei roz cu svastică, ce a reuşit să stârnească vâlvă, propagând de peste Ocean acuzaţii de antisemitism, care au ajuns până în presa românească, reuşind să aducă Institutului Cultural Român (ICR) o anchetă din partea Senatului, a ajuns şi pe paginile ziarelor, precum şi pe ecranele televizoarelor. Ziarul “Ziua” a publicat un articol intitulat “Scandalul lucrărilor cu tentă nazistă de la ICR New York: Institutul invocă libertatea de exprimare, iar Poliţia americană descinde în galerie”, iar “Evenimentul zilei” îl invocă în materialul “Scandal românesc cu Securişti, svastică şi sex, la Berlin şi New York”. Dacă autorul articolului din “Ziua” afirmă că “scandalul în care numele României a fost târât de către nepăsarea conducerii ICRNY, care a dat mână liberă tinerilor artişti ce semnează cu pseudonimele Nuclear Fairy, Irlo şi Omar, pare să capete dimensiuni din ce în ce mai alarmante faţă de imaginea României în SUA”, postul de televiziune Antena 3 a dedicat o ediţie a emisiunii “La ordinea zilei”. Acuzaţiei de antisemitism i s-au adăugat, în timpul talk show-ului, şi unele legate de folosirea unor “penisuri şi icoane parodiate de Institutul Cultural Român din America”. Augustin Buzura, fostul director al ICR, invitat la emisiune, susţine că aceste lucrări “lezează şi pe credincioşii musulmani, şi pe evrei, şi pe toată lumea, ironizând sau făcând glume faţă de simbolurile religioase”. În timp ce raportul întocmit de Radu Ioanid, directorul Muzeului Holocaustului de la Washington, arată că expoziţia nu aduce nici o ofensă şi în timp ce Ministerul Culturii şi Cultelor aşteaptă rezultatele anchetei pe care Comisia de cultură a Senatului o va desfăşura în jurul ICR, oamenii de cultură din România văd latura mai roz a acestei dispute.

În urma materialelor apărute în presă în jurul acestui subiect, scriitoarea Herta Müller este de părere, într-o scrisoare către ICR şi intitulată “De ce nu se poate purta în România o discuţie civilizată”, că, “prins de febra instrumentalizării politice a acestui caz, ziarul «Ziua» pare că a «uitat» adevărata problemă: promovarea pe bani publici a doi foşti informatori ai Securităţii. Desigur, ar fi şi greu, dacă nu chiar imposibil să vorbim despre moralitate cu poetul de curte al lui Ceauşescu, actualul preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului, Adrian Păunescu. Dacă invitarea celor doi turnători la Berlin a fost, pentru mine, scandaloasă, atunci ceea ce se întâmplă acum - anume faptul că poetul de curte al dictatorului este chemat să delibereze despre moralitate în cultura română - este o monstruozitate”. În ceea ce-l priveşte pe Adrian Păunescu, Herta Müller detaliază: “Pentru mine, Păunescu este chintesenţa falimentului moral, personificarea prostituţiei culturale în dictatură. Pentru persoane ca el, singura atitudine corectă de după căderea comunismului ar fi fost să tacă cincizeci de ani. E greu să găseşti, printre artişti, pe cineva la fel de vinovat ca Păunescu pentru dezastrul moral al ceauşismului”. Referitor la campania pornită împotriva ICR, autoarea este de părere că “ecourile dictaturii nu vor să se stingă. Campania de denigrare a ICR dusă, mai nou, de anumite cercuri politice aminteşte de dictatură mai mult chiar decât cooptarea unor foşti informatori ai Securităţii la «Academia de vară» organizată de ICR Berlin. Metodele denigrării îmi sunt bine cunoscute, ele făcând parte din arsenalul probat al vechii Securităţi: citate scoase din context din cărţile lui Horia-Roman Patapievici, menite să-l discrediteze, citate atât de ticălos îmbinate în tehnica denunţului. La interogatorii, pe vremuri, securiştii îmi adresau reproşuri uimitor de asemănătoare cu cele care i se aduc azi lui Patapievici: cum că scriitura mea ar fi o blasfemie, ar aduce atingere naţiunii române!”. Deşi Herta Müller a contestat de curând numirea lui Sorin Antohi în fruntea acestei academii, scriitoarea punctează că “nu am contestat ICR ca instituţie, nici performanţele pe ansamblu ale preşedintelui ICR. Nici n-o voi face vreodată. Am avut doar o obiecţie legată strict de «Academia de vară» de la Berlin. Dacă protestul meu este instrumentalizat de Păunescu şi alţii de seama lui, atunci mesajul meu a fost deturnat. Să-l pui pe actualul preşedinte al Comisiei de Cultură a Senatului s-o facă pe cenzorul cultural al ICR, ştiind prea bine care a fost rolul său în timpul dictaturii, este ca şi cum ai pune un piroman notoriu şef la Pompieri. Nu am cuvinte pentru a descrie enormitatea acestei situaţii în care se complace Senatul României.” Refuzând “în mod hotărât răstălmăcirea protestului meu prin oameni precum Păunescu sau prin campania împotriva ICR dusă de ziarul «Ziua»“, Herta Müller îşi nuanţează şi mai mult poziţia faţă de acuzele aduse lui H.-R. Patapievici şi faţă de folosirea unor citate din lucrările sale pentru a le susţine: “Să lămurim această chestiune: propoziţiile incriminate în cazul lui Horia-Roman Patapievici nu sunt decât expresia trăirii artistice, ele funcţionează în baza unor libertăţi stilistice specifice literaturii oricărei ţări din lume, atât timp cât literatura respectivă se dezvoltă în libertate şi nu este supusă unor rigori extraliterare, impuse de factorul politic, cum face orice dictatură. Astfel, exagerarea literară este apanajul oricărei culturi, ea nefiind străină nici celei româneşti: prin Caragiale, Cioran sau Pintilie am putut «vedea enorm şi simţi monstruos». Dar ce să mai vorbim despre limbajul cotidian al oamenilor simpli din România - pe care l-am experimentat şi eu ani la rând, cât am lucrat în fabrică -, un limbaj atât de împănat de înjurături groase, frazeologisme toxice sau bancuri fără perdea! În ce mod sunt legate citatele din textele lui Patapievici cu «Academia de vară» de la ICR Berlin? Evident, în nici un mod. În furia de a ataca ICR, nici nu se mai pomeneşte despre cei doi turnători”.

Artistul Dan Perjovschi este de părere că “«Scandalul mediatic» este o campanie a unui ziar românesc obscur din New York, preluat de ziarul «Ziua» şi apoi citat prost şi ritual de alte publicaţii din România. ICR a schimbat paradigma culturii româneşti aşa cum se vedea ea în lume, renunţând la mititeii şi căluşarii de cartier, lucruri văzute de o parte din diaspora conservatoare, şi a trecut la filme premiate la Cannes şi la proiecte în parteneriat cu cele mai importante muzee de artă din lume, lucruri văzute de toată lumea. ICR New York este cel mai activ, cel mai puternic şi cel mai cunoscut centru cultural românesc din lume. Ca să fii puternic, cunoscut şi activ în New York, unde numai în cartierul Chelsea sunt 400 de galerii, trebuie să faci încontinuu lucruri bune şi, din când în când, să rişti. Risc înseamnă să dai credit şi spaţiu unor poziţii artistice noi, vii, şi neanihilate încă de rutina culturală.” Fiind de părere că “diaspora românească de oriunde din lume trebuie să înţeleagă că România s-a schimbat şi cântă pe mai multe voci”, Perjovshi argumentează că graffitiul este “un fenomen viu, masiv şi vizibil” atât în România, cât şi în toată lumea, punctând că “orice muzeu serios a făcut sau are în plan o analiză a fenomenului (vezi Tate Modern, care şi-a pictat acum câteva luni toată faţada cu graffiti) şi orice librărie serioasă din lume are câteva cataloage pe subiect.” “În România, graffiti este un strigăt de libertate şi o reacţie la absenţa spaţiilor de artă. Dacă se pierd ateliere de artişti şi se închid galerii (vezi Galeria Nouă), unde vor domnii conducători culturali ca tinerii să se exprime? In holuri de bănci? Pe pereţii noilor milionari? Discuţia este dacă graffiti mai poate fi subversiv, dacă e finanţat de la buget? Câtă libertate se păstrează când faci un graffiti legal?” Artistul îşi duce argumentele un pas mai departe, spunând că “putem discuta şi ce înseamnă reprezentare culturală românească a unei culturi unde Păunescu este erou şi Doinaş trădător... Aici sînt discuţiile, nu în prostiile scrise de ofticaţi şi preluate de ziare avide de scandal. Fenomenul care se întâmplă la noi e similar cu cel întâmplat în America, mai ales în New York. De unde şi succesul proiectului de la ICR. Cred că asta a enervat la New York o parte dintre românii care pot exista acolo numai dacă noi aici suntem proşti, defazaţi şi fără de succes”. Amintindu-şi că “singura critică băşcălioasă am avut-o de la un artist român din diaspora” după celebra expoziţie de la MoMA - Dan Perjovschi fiind singurul artist român care a expus până acum la bine cunoscutul muzeu newyorkez - , dar şi de criticile primite tot atunci din partea lui Eugen Mihăescu, Perjovschi crede că “aşa s-a întâmplat cu toate «scandalurile» din România care au chestionat tabuurile culturii româneşti: Eminescu, Ştefan cel Mare, manuale alternative etc. Au stârnit mânia patrioţilor de serviciu.” În ceea ce priveşte acuzaţiile de antisemitism, artistul spune că svastica şi secera şi ciocanul apar ca motiv în lucrările sale “la cele mai mari muzee de artă sau cele mai mari bienale de artă din lume, la New York, Londra, Berlin, Stockholm, Köln, Veneţia, Moscova etc. Ele reprezintă cele două mari totalitarisme care au marcat secolul XX şi în discursul meu sunt indispensabile. Unele dintre aceste proiecte au fost în coparteneriat cu ICR. Până acum nu s-a legat nimeni nici de mine, nici de ei. O svastică îi spune secerei şi ciocanului I am Back! Iar secera şi ciocanul răspund I never left!”, spune ironic Perjovschi. “Degeaba a pornit dadaismul din România şi degeaba teatrul avangardist al lui Eugen Ionescu, degeaba sinteza lui Brâncuşi, România este conservatoare, leneşă şi sperietoare la nou”, conchide artistul.

În opinia lui Andrei Pleşu, “comentariile pe care le-am văzut sunt ale unor inşi care nu înţeleg nimic din arta plastică, dar au un resentiment devastator pentru Horia Patapievici. Nici prostia, nici incultura, nici resentimentul nu sunt vindecabile.” Şi istoricul culturii Andrei Oişteanu e de părere că în scandalul “Freedom for Lazy People” “nu mai contează poneiul, svastica etc., ci chestiunea este instrumentată fie împotriva lui H.-R. Patapievici, a cărui demisie este cerută în mod aberant, fie chiar împotriva preşedintelui Traian Băsescu.” “Am căutat site-ul ICRNY şi am văzut 20-30 de fotografii şi nu mi s-a părut nimic scandalos, nimic care să depăşească vreo graniţă a bunului-simţ şi cu atât mai puţin vreo graniţă a aşa-zisei corectitudini politice. Scandalul este artificial creat, iar Comisia de Cultură a Senatului l-a preluat într-un mod absurd.” Scriitorul explică şi că, în cazul de faţă, este vorba de o ciocnire între două concepţii asupra ICR: cea a exilului românesc, care cere de la această instituţie remedii pentru propria nostalgie, şi cea a conducerii ICR, care se adresează străinilor.

Lui Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, acţiunile îndreptate împotriva ICR îi aduc aminte de tacticile practicate la “Săptămâna” lui Eugen Barbu. Tot scandalul i se pare lamentabil, iar reacţiile celor care acuză ICR sunt, în opinia preşedintelui Uniunii Scriitorilor, tipice pentru fosta nomenclatură comunistă. Cât despre modul în care scandalul a fost mediatizat la Antena 3, Manolescu se rezumă la o recomandare succintă adresată personajelor arondate postului: “Să se ocupe mai degrabă de propriile dosare de securitate”.

Contactat de Cotidianul, scriitorului Mircea Cărtărescu gestul ICRNY i se pare o dovadă de normalitate. “Un astfel de exponat nu are o singură interpretare, poate fi interpretat şi ironic, şi parodic, şi în tot felul de alte modalităţi. Nu oricine desenează o svastică este pronazist. De pildă, filmul «Producers» al lui Mel Brooks este plin de svastici, care fac parte dintr-o imensă bufonerie. Mi-aduc aminte, când eram elev, unii copii desenau svastici pe băncile din clasă. Şi se mai ducea câte un pârâcios la catedră şi spunea «Tovarăşa, cutare a desenat o svastică!», ca şi când puştiul acela de zece ani ar fi fost neonazist. Deşi nu am văzut exponatele, dar căluţul acela de jucărie mi se pare o glumă. Cred că aşa ar trebui luat, ca un fel de glumă, ca un fel de parodie, nu în tragic”, este de părere Cărtărescu. Cât despre ancheta Senatului în jurul ICR, scriitorului i se pare “absolut normal, dacă ne gândim cine este în Comisia de cultură a Senatului, adică Adrian Păunescu şi Mihai Ungheanu ş.a.m.d., cei mai reacţionari oameni din cultura română. Cine s-ar fi aşteptat să nu fie reacţii la o astfel de expoziţie? Nimeni. Se aprind la lucruri mult mai blânde şi mai conformiste.”

În tot acest timp, Ministerul Culturii aşteaptă concluziile anchetei înainte de a lua o poziţie. “Vedem care sunt concluziile raportului Senatului. Nu am văzut expuse acele lucrări, deci nu pot să mă pronunţ asupra valorii lor estetice. Din imagini - mai mult sau mai puţin montate pe care le-am văzut la televiziuni - expoziţia mi s-a părut destul de naivă şi de infantilă ca suport conceptual”, a declarat pentru Cotidianul ministrul Culturii, Adrian Iorgulescu, precizând: “Cât despre însemnele naziste, evident că e o eroare a organizatorilor să realizeze o expoziţie care să le includă, mai ales că în SUA sunt ilegale. Acum, nu ştiu dacă trebuie făcută responsabilă conducerea ICR pentru exponatele de acolo, dar ICRNY ar fi trebuit să se sesizeze.” “Din ce am văzut erau şi destule lucrări cu tentă sexuală cam acuzată”, a remarcat Iorgulescu.

Nuclear Fairy, artista invitată de ICRNY pentru expoziţia “Freedom for Lazy People”, care a desenat svastica pe poneiul în cauză, povesteşte pentru Cotidianul că, folosind acest semn, a făcut o ironie: “Când eram mică, îmi era foarte frică de ponei. Am depăşit frica asta mai târziu, când mi-am dat seama că am puteri magice. Poneii şi simbolurile pe care le poartă pe crupă spun câte ceva despre lumea în care trăim, lucru dovedit şi de tot scandalul ăsta. N-avem nici o treabă cu nazismul, svastica aia e o ironie”.

Taguri:

svastica, roz, poneiul, lume, scandalul, ICR Berlin, Romania, ICR New York, Senatului, Adrian Paunescu

Cotidianul.ro va recomanda portalul MONEY.ro si MONEY WEB TV.

Marime text a A Trimite pe email Comenteaza

Versiune print Versiune PDF Trimite pe Yahoo

Vezi ultimele comentarii

95 comentarii

1	Varza00 06-Aug-2008 20:01 Varza Am citit cat am citit si am lasat-o balta. Este o stire nu un roman domnule redactor. Ma intreb, oare cui i-au placut porcariile alea expuse acolo si cati bani am platit noi contribuabilii pentru zugravirea celor 2 camere cu maimutici? raspunde

Monique-Françoise 06-Aug-2008 20:39

Telectualii să pupe poneiul sub svastică

vorba nevestei lui Nae Caţavencu :
"Năică dragă, pupă-l în bot şi mâncă-i tot !"
doar că la acest ponei nimeni nu ştie care-i botul şi care coada. Dar CE SE ÎNTÂMPLA OARE DACĂ ERA UN LICURICI ?!
Am însă mare încredere în asociaţiile evreieşti din SUA şi de peste tot că-i vor jupui de vii !

Intelectualii ţin cu poneiul roz (video)

95 comentarii

Realitatea.NET:

Money.ro:

Shops:

ePapers: