Interceptarea românilor – moștenire și sport național

Înapoi la Big Brother, strigau comentatori de-ai serviciilor în timp ce poliţiştii francezi încă se chinuiau să-i găsească pe cei doi fraţi Kouachi.

Din primele ore ale incidentului de la Paris, un ciopor de lătrăi ai SRI şi ai Ministerului Administraţiei şi Internelor au invadat televiziunile şi au început să-şi pună limbile şi umerii în slujba unei noi legislaţii care să permită instituţiilor statului o mai atentă supraveghere a pericolului terorist. Mărturisesc că graba şi superficialitatea argumentaţiei lor mi-au atras atenţia. Apoi figurile lor şi faptul că purtau pe scăfârlie cascheta de societate civilă. Erau oamenii de casă ai diverşilor politicieni nefericiţi eşuaţi prin administraţie şi servicii. Deja despre aceste personaje s-a scris cât să le cunoaştem. Au fost ştampilate şi prin orice trestie sau păpuşoi s-ar ascunde ar fi uşor de recunoscut. La fel, demersurile de la Realitatea TV au început şi ele să aibă un sens unic. De la început până la sfârşit, ca marfarele goale, ţin aceeaşi linie. Dacă la semnalarea manifestaţiilor din diaspora Realitatea TV a jucat un rol important (deşi asta nu-i dă dreptul să creadă că ea a pus un preşedinte!), în disputa privind legile amintite, Realitatea TV prestează de parcă ar fi televizunea SRI-ului, dacă nu măcar a lui Sebastian Ghiţă sau a lui Gabi Oprea.

Am mai scris despre riscul supravegherii comunicaţiilor fără un control sever al justiţiei. Ce se întâmplă în ultimii ani în România este un simulacru. Se ascultă pe rupte şi tragedia din Franţa a fost transformată într-un prilej de acoperire a tuturor operaţiunilor de până acum. Aşa că nu întâmplător lătrăii de la SRI şi MAI s-au aruncat în mare grabă pe acest subiect. Şefii lor cu mai multe stele decât sinapse nu puteau rata ocazia să-şi extindă atribuţiile. Responsabilităţi noi, instituţii noi, oameni în plus, fonduri cu nemiluita. Există o categorie de oameni cu o anume nehaleală financiară şi de influenţă. Ei se umflă mai ales în vremuri de război sau de criză. Joacă rolul patrioţilor ultra-devotaţi şi susţin peste tot ideea instalării comportamentului mega-vigilent. De la atacul terorist de la „Charlie Hebdo”, toate afirmaţiile venite dinspre SRI şi MAI conţineau această particulă elementară – rămasă de pe vremea lui Ceauşescu: ”supraveghere”. Supravegherea înseamnă interceptare şi urmărire iar acestea două se traduc în capul oamenilor de soiul Gabriel Oprea în vigilenţă şi patriotism. Surprinzătoare a fost însă reacţia oamenilor din CSM, din Parchete şi chiar de la CCR. Dacă trupele din SRI şi MAI se şi vedeau la claviatura serverelor de interceptat, pe neaşteptate ei s-au trezit cu o opoziţie puternică. Elanul SRI şi MAI a fost copitat de procurori, de judecători şi de foarte puţini ziarişti. Este vorba mai ales despre cei care nu lucrează sub acoperire. La fel de surprinzătoare a fost reacţia lui Victor Ponta, care a refuzat asumarea răspunderii pe acest pachet de legi. PSD-ul cel plin de acoperiţi a răspuns mai sever decât un ONG chitit să apere libertăţi democratice. Şi uite aşa, când ne aşteptam ca vigilenţa liniei Gabriel Oprea-George Maior să se concretizeze într-o şedinţă de urgenţă a Parlamentului, am ajuns într-o dezbatere în toată regula. De o parte Gabi Oprea (omul ăsta sfertodoct şi îndrumător de doctorate) se visează directorul SRI. Se spune că avea postul negociat cu Victor Ponta şi, în cazul unei victorii a acestuia la prezidenţiale, ”generalul de justiţie” (cum se autointitulează) şi tinichea ar fi aterizat acolo de a doua zi. Nu m-ar mira ca după eşecul lui Victor Ponta, în noul context al jocului politic, Gabi Oprea să nu negocieze trecerea UNPR-ului la PNL tot pe o funcţie similară. Gabriel Oprea dacă nu este într-o structură militară din vârful căreia să dea ordine este un nimeni, un soi de Moş Teacă hulpav după terenuri şi proprietăţi şi mândru să măsoare la metru rafturile cu teze de doctorat (jumătate copiate).

Disputa pe interceptări şi supraveghere a împărţit societatea românească. Un anume tip de gândire aflat dominant la cei aflaţi la putere prin instituţiile de forţă vrea putere, atribuţii şi bani în plus. Este o gândire rudimentară de tip militar. Ei nu pot combate pericolele decât cu puşca, cu rachetele sau cu spionajul. Cum ies din sfera acestui limbaj şi se apropie de problemele mari ale lumii contemporane, cum li se blochează neuroni şi gândurile încep să-i doară.

Împărţirea în două tabere în dezbaterea cartelelor preplătite şi a stocării datelor trimite şi la altceva. Nu e vorba doar de două moduri de gândire, ci şi de două tabere. SRI-ul atât de mult transformat de Traian Băsescu în instrument de putere se teme de o mare schimbare. Scufundarea corabiei după plecarea lui Traian Băsescu îi obligă pe oamenii lui Maior şi Coldea să îşi expună spiritul diligent şi să încerce să-şi dovedească utilitatea, încercând să-şi legifereze vechile practici. Judecătorii şi procurorii, cunoscători ai subteranelor din mecanismul puterii, ştiu că o legiferare excesivă a puterii celor din SRI, SIE, SPP şi DGIPI (adică a celor care o controlează aproape în întregime) îi face inutili. Anihilează şi justiţia, şi democraţia!

Din păcate, o mare parte din societatea civilă nu realizează miza şi, pe cale de consecinţă, nici pericolul iminent. Politicienii ştiu, dar se tem. Nu se poate conta pe ei. Pentru prima dată în existenţă, CSM-ul poate să aibă alura unui bastion în apărarea drepturilor cetăţeneşti. Cu o asemenea poziţie se poate spăla de petele persistente rămase din preşedinţiile Alinei Ghica şi Oanei Schmidt-Hăineală.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.