Interviu cu Dumitru Budrala, director Astra film festival: „Viaţa bate filmul”

Ce semnifică pentru dumneavoastră această ”biserică a filmului documentar”?

Dacă asociem un festival de film documentar cu o biserică a filmelor documentare, atunci festivalul e locul unde se întîmplă alchimia unei comunicări complexe pe mai multe registre. Filmele transmit experienţe umane contemporane, iar prin proiecţia lor în festival, experienţa unică a altora e evocata la timpul prezent, ele pot fi retrăite, înţelese dincolo de bariere de timp şi de spaţiu geografic, mental. E locul unde se spun poveşti, iar poveştile ne învaţă cum devine imposibilul posibil. Limbajul cinemaului, al filmului documentar are potenţial incredibil de a transmite experienţe, poveşti, trăiri umane. Are puterea să dizolve chiar blocaje de comunicare în societate.


Documentarul românesc a câştigat mult datorită acestui festival, multe din peliculele prezentate fiind premiate pe plan internaţional. De mai bine de două decenii, pulsul producţiei româneşti de cinema de non-ficţiune se ia la Astra Film Festival, mediul ideal pentru documentariştii români de a-şi prezenta filmele într-un context internaţional cu specialişti în domeniu din întreaga lume.


În primul rând la Sibiu, la Astra Film, la începutul anilor 1990, s-a pariat pe acest gen atunci când filmul documentar nu se cunoştea în România, în regiune. Se confunda cu reportajul tv. Festivalul a reuşit să aducă prestigiu acestui gen de film în lumea cinemaului, a deschis apetitul de a viziona, de a produce astfel de filme, a câştigat propriul public, a creat un curent, un mod de reflexie aspura lumii în care trăim. A coagulat o comunitate de profesionişti în ţară şi a menţinut ca platformă artistică de cinema la standarde europene.


Care credeţi că sunt punctele forte ale ediţiei 2015?


Anul acesta am făcut un program inedit. Se crede că documentariştii sunt cei care, “din oficiu”, sunt preocupaţi de punerea pe ecran a realităţilor umane.


Dar ce fac cu REALITATEA celelalte domenii?


Programul editiei AFF 2015 gravitează în jurul preocupării constante a documentariştilor şi nu numai: Care este realitatea care merită să fie expusă pentru public? Cum e cel mai corect secţionată “felia de realitate” ca din ea, într-o oră şi jumătate să înţelegem acel micro şi macrocosmos uman? Cum se alege subiectul? Care este perspectiva-distanţa cea mai potrivită pentru a avea şansa să prindem cea ce e esenţial din realitatea pe care încercăm să o surprindem? Ce e de fapt esenţial? Cum putem evita cele mai mari capcane: interpretări, filtre greşite, şabloanele, locurile comune în limbaj, atunci când încercăm să reprezentăm cel mai fidel REALITATEA? În afara programului de peste 130 de filme documentare grupate în secţiuni pe structura consacrată AFF: 4 secţiuni competiţionale şi programe tematice, anul acesta am extins programul ca să vedem cum surprind REALITATEA teatrul şi filmul de ficţiune sau alte genuri cum ar fi making of-ul unui film de ficţiune. Mă refer la Double Bind, în care abordarea neobişnuită a acestui spectacol de teatru documentar despre REALITĂŢILE relaţiei interetnice româno-maghiare într-un oraş din Transilvania constă în faptul că piesa este construită pe formatul unui atelier şi reuşeşte să evoce situaţii dramatice sau imaginare, toate însumându-se în diagnostice ale acestei relaţii.


În ciclul de filme de ficţiune proiectate în cadrul programului Neorealism and new realism, au fost selectate filme de ficţiune, devenite clasice ale cinemaului european şi extraeuropean, un program al prestigiosului Festivalul Internaţional Doclisboa şi găzduit anul acesta la Sibiu. Prin aceste filme avem ocazia să ne dăm seama, că reprezentarea realităţii prin cinema nu este un privilegiu al filmului documentar. Chiar dacă din culise aflăm că producţia unui astfel de film de ficţiune diferă foarte mult de cel al documentarului. Discuţia urmată de proiecţia Making of Moartea Domnului Lăzărescu a pus în discuţie aspectele specifice ale procesului de producţie în timpul filmărilor.

Atunci când aţi vizionat peliculele ce v-a impresionat în mod special?


În primul rând m-au impresionat filmele selectate în program. Nu mi-am putut imagina ce destin au copiii într-o familie israelo-palestiniană, în care tatăl era mâna dreaptă a lui Yasser Arafat (Life senteces), sau cum se comportă un om după o sinucidere eşuată (Left on purpose), ori cum sunt copiii la adolescenţă atunci când până atunci au fost crescuţi într-un apartament social din New York, fără să iasă din casă (Wolfpack). M-a delectat fineţea cu care a fost surprinsă singurătatea umană în munţii din Chile (Surire). Şi aş putea continua lista. Avem în program 130 de filme. Se pare că felul în care îşi trăiesc oamenii viaţa depăşeşte imaginaţia oricărui scenarist de ficţiune. Iar bagajul profesionist cu care cineaştii reuşesc să comunice prin limbajul filmului aceste conţinuturi unice este demn de delectat.

După sesiunea de selecţie în care văd sute de filme, împreună cu toată echipa de preselecţie am vizionat anul acesta 1.500 de filme, totdeauna am impresia că prin media audiovizuală, chiar şi online, social media, suntem închişi într-o bulă şi habar nu avem ce e în lume de fapt, nici măcar ce se întâmplă în ţară sau în ţările vecine.


Cu siguranţă, nu au lipsit nici filmele antropologice cu care ne-aţi obişnuit deja.


De-a lungul ediţiilor trecute, publicul s-a delectat cu pelicule care prezentau sărbătorile autentice, tradiţia, satul de demult, precum Iarbă, dulce iarbă. Acum, am înţeles că Astra Film Sibiu prezintă România rurală aşa cum este ea: cotidianul pescarilor din Delta Dunării – Dialoguri de baltă (regia: Ildiko Zonga Plajas), forţa şi rolul magic al dansului Căluşarilor, dincolo de spectacolul expus pe scenă – Căluşarii from Bârla (regia: Adrian Oprea), dansuri de iarnă străvechi adaptate de junii din Braşov – Boriţa (regia: Lorand Lorincz), povestea mitică a unui bătrân dintr-un sat transilvănean care a făcut pact cu diavolul pentru aur şi bani – Dracula revizuit (regia: Ioana Joca), un ritual de iarnă care mobilizează un întreg sat din Maramureş – Viflaim (regia: Bjorn Reinhardt) sau moştenirea pasiunii pentru arta olăritului – Cu ochii în lut (regia: Hadrian Gavriluţiu)…


Trebuie precizat că Festivalul arată o selecţie din filmele care se produc, nu are producţii propri. Aceste filme se fac fiindcă autorii lor consideră important să comunice despre ele. În România majoritatea populaţiei trăieşte şi acum în mediul rural, iar populaţia din oraşe este în multe feluri legată de lumea satului în practicile ei cotidiene. Şi aici vorbim de filme care evocă moduri de viaţă, un mental care ghidează comportamentul oamenilor pe baza cărora s-a trăit sute de ani în acest spaţiu. Este important să cunoaştem regulile acelei lumi, semnele de circulaţie ale acestei lumi, ca să găsim cheia înţelegerii prin cunoaşterea ei.

La această ediţie, Festivalului ASTRA Film i se alătură şi ”Aristoteles Workshop”, iniţiat de Dan Nuţu, anul acesta având loc ediţia aniversară cu numărul 10. Ştiu că Sibiul rămâne un loc drag lui Dan Nuţu întrucât, în urmă cu 10 ani, a pus bazele a unui program de training, la Cisnădioara, acolo desfăşurându-se prima ediţie a Atelierului. Cum apreciaţi această colaborare?


Dan Nuţu este un prieten al Astra Film şi un profesionist desăvârşit. Întotdeauna am apreciat munca lui de formare şi înclinaţia didactică. Gândiţi-vă că în cei zece ani de ateliere tinerii participanţi au reuşit să înveţe şi să producă aproape 40 de filme documentare. Este o muncă imensă, cele mai multe filme fiind preluate de festivaluri importante din lume. Eu cred că zece ani de Aristoteles Workshop reprezintă un început frumos. Aşa îl văd, ca un început frumos şi nu o cifră rotundă. Le doresc să ajungă la o sută de ani şi atunci va fi o cifră rotundă. Dar ca să revin la subiect, pentru Astra Film Festival este o bucurie să putem găzdui în programul oficial 14 filme şi un masterclass, susţinut sâmbătă de Nino Kirtadze.


Am aflat că la Sibiu, şi de această dată, au poposit nume importante de regizori, profesori universitari, producători, directori de filme documentare, cum ar fi cel de la ”Arte”. Dezvăluiţi-ne câteva nume ale celor care au sosit la această ediţie.


Prezenţa la Sibiu a atâtor nume importante din industria mondială a filmului documentar este încă o dovadă a aprecierii pe plan internaţional de care Astra Film Festival se bucură. Vorbim despre un brand şi o reputaţie care s-au construit în timp, cu migală şi multă muncă. Dacă vreţi, este ca atunci când la recoltă aduni spic după spic şi vezi rezultatele muncii de peste an. Suntem onoraţi să-i avem alături de noi pe John Appel, Manuela Cernat, Géza Csákvári, Roberto Cueto, Christine Dollhofer… Sunt nume pe care orice festival al filmului documentar din lumea aceasta şi-ar dori să le aibă aproape. Sunt prieteni vechi ai Astra Film, care ne bucură cu experienţa şi cunoştinţele lor. N-aş vrea să-i uit pe Thierry Garrel, Cíntia Gil, Virgiliu Mărgineanu, Vintilă Mihăilescu, Cristi Puiu, Tania Rakhmanova sau René Wolf. Vă invit să staţi de vorbă cu oricare dintre ei, cu toţii sunt oameni deschişi, amabili, vă garantez că o să vedeţi lumea altfel.

În afara membrilor juriului,Astra Film Festival şi-a obişnuit publicul, în esenţă cei pentru care facem acest festival, ca după fiecare proiecţie să pună întrebări autorilor, regizorilor şi producătorilor, să-şi găsească răspunsurile la toate întrebările pe care filmul vizionat le ridică. Aceste discuţii, Q&A-uri cum le spunem noi, se transformă adesea în mici plăceri intelectuale, din care învaţă atât publicul, cât şi invitaţii. În definitiv cred că putem rezuma Astra Film şi la acest schimb continuu de idei, toate izvorând din realitate. Realitate reflectată la Sibiu în vitrina filmului documentar mondial.


Dumitru Budrală la deschiderea oficială a Festivalului

Sala Thalia luminată pentru Festival

Un numeros public la Sala Thalia

Regiorul Cristi Puiu la Making of Moartea domnului Lazarescu 2015 (Cristian Bîscă)

Karim Aitouna autorul filmului „I Am the People”

Cintia Gill de la DocLisboa

O sesiune Q&A. În centru Dumitru Budrală

Beata Bubenek la sesiunea Q&A la God’s Will

Concert în Piața Mică

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.