Între „Lacul lebedelor” şi Tango, la Opera din Roma

Teatrul de Operă din Roma nu este un muzeu al liricii, ci un teatru în care muzica prinde viaţă, se reînnoieşte. Artă, sentimente, pasiuni, frumuseţe, muzică, balet trec de pe scenă la public ca o osmoză continuă, vitală. E cultură vie. De la Verdi la Britten, de la Rossini la Bernstein, spectatorii au demonstrat o vie deschidere către muzică şi dans.

Stagiunea de balet 2013-2014 a Operei din Roma a început cu “Lacul lebedelor”, într-o infinită serie în care totul a fost sold out. Contrastul între alb şi negru nu a încetat să încânte publicul. Noua versiune, prezentată de Compania de Balet din Roma, a fost adaptată de francezul Patrice Bart. A fost aşteptată să revină pe scena de la “Constanzi”, alături de alţi oaspeţi internaţionali, celebra balerină Svetlana Zakharova cu extraordinara ei eleganţă, dar… din motive medicale, aceasta nu a putut dansa.

Alessandra Amato în Pas de Deux din Lacul lebedelor

În acest ianuarie s-a întors magica atmosferă evocată în “Notes de la Nuit”, tripticul creat de tânărul coregraf Francesco Nappa pe notele lui Steve Reich şi Philip Glass. Pentru prima dată pe scena din Roma, o creaţie “Aunis”, de Jacques Garnier, coregraful francez dispărut în 1989, la 48 de ani. Serata s-a închis cu onirica viziune “Aria Tango” a lui Misha van Hoecke, cu balerinul Alessio Carbone şi cu complicitatea lui Luis Bacalov.

În “Notes de la Nuit”, după imaginarul creativ al coregrafului american Jerome Robbins, Francesco Nappa şi Misha Van Hoecke, evoluează un cast de stele, pe “Nocturnele” lui Chopin, pentru a povesti toate declinaţiile dragostei în secvenţe dansante sub un cer înstelat.

Quartetto în coregrafia lui Francesco Nappa

Seara continuă cu “Il Quarteto”, noua creaţie originală a lui Francesco Nappa, într-o colaborare internaţională cu “Ballet d’Europe” din Marsilia şi “Gauthier Dance” din Stockholm, pe muzica hipnotică şi misterioasă compusă de Steve Reich şi Philip Glass. Cea de a treia parte se intitulează “Aria Tango”, pe muzică de tango de mare modernitate, compusă de Luis Bacalov, premiat cu Oscar pentru neuitata coloană sonoră din “Poştaşul”, cu Massimo Troisi. Premiera va avea loc în 12 aprilie.

Alessandra Amato este Noaptea Neagră

Dansatorul napolitan Francesco Nappa s-a întors în Italia după succesul european. Nu era încă major când a obţinut diploma de dans clasic şi a părăsit oraşul natal, Napoli, pentru a se specializa la Montecarlo. La 17 ani era recunoscut ca unul dintre cei mai buni balerini ai Europei. Cariera sa a început în 1991 ca protagonist în “Napoli di Bornoville”, botezul fiind făcut de Carla Fracci, rol pentru care a fost răsplătit şi cu Medalia de Aur. O carieră rapidă face ca Nappa să evolueze în marile companii europene ale dansului, în “Baletele de la Montecarlo”, apoi în “Royal Danish Ballet” din Copenhaga şi la “Nederlands Dans Theater”, unde lucrează alături de Jiri Kylian. Începe să compună muzică şi înregistrează primele sale sucese ca pictor, remarcându-se în special în domeniul coregrafiei.

O extraordinară coregrafie La Teatrul Constanzi

Oaspete în cadrul spectacolului “Bolle şi prietenii săi”, se reîntoarce în oraşul său natal pentru Festivalul “Dans de Autor”, în calitate de coregraf, dansator, video maker şi sound composer, evoluând alături de balerinii de la “Baletele din Montecarlo” şi de la Opera din Lyon. Semnează coregrafia la “By Your Side”. Standing ovations pentru el alături de solista Agalie Vandamme, partenera sa şi în viaţă.

Pe acordurile sonore ale lui Luis Bacalov

Printre creaţiile sale apreciate de către public, să amintim „Art von Blau” pentru “Palucca Schule” din Dresda, “Pulcinella” pentru “Cannes Jeune Ballet”, „Weird Fishes” pentru ”Gauthier Dance Company” din Stockholm, „Cromatismi” pentru Baletul din Toscana, „Hevea” pentru “Baletul European” din Marsilia, “Alice în ţara minunilor” pentru “Aterballetto” şi „Premices” pentru “Tânărul Balet din Lyon”, la care semnează coregrafia şi muzica.

Într-un interviu, acesta mărturisea: “De obicei lucrez cu muzica, şi nu pe muzică, alegând bucăţile care îmi plac, iar mişcările de dans sunt create într-o manieră lentă, încât publicul să observe cum se naşte mişcarea. De obicei creez muzică pe computer, compunând-o în funcţie de dinamica balerinului”.

Secvenţă din Aria Tango

Întrebat care sunt rolurile din baletul clasic care l-au emoţionat cel mai mult, acesta a răspuns: “Romeo, în viziunea lui Neumeier, în care am regăsit sensibilitatea romantică din mine. Îmi plac Jiri Kylian, israelianul Ohad Naharin, cu «Black Milk», «Anomaly One» de J. Godani şi «Quintett» de W.Forsythe. Mă emoţionează ochiul publicului, acesta devenind pentru mine ca un drog”.

Misha van Hoecke a imaginat o povestire non-povestire, în care se succed diferite situaţii. Un teatru gol la sfârşitul unui spectacol. Un personaj merge pe o scenă, muzica îl surprinde ca şi când ar fi făcut parte din visele sale. Aşa încât scena este vizitată de amintiri, prezenţe, fantasme, spirite, personaje. Noaptea Albastră, profundă, Noaptea Roşie, senzuală, Noaptea Neagră-moartea, Noaptea Albă-fantasma cuiva pe care l-am cunoscut personal. Apoi, sunetele tangoului învăluie scena şi personajul. Protagonist, Alessio Carbone, prim dansator al Operei din Paris. Personajele invadează scena. Noaptea Neagră este interpretată de Alessandra Amato, Noaptea Albastră este Alessia Barberini, Noaptea Albă, Gaia Straccamore, Noaptea Roşie, Annalisa Cianci…

Notes de la Nuit

Alessandra Amato a fost numită recent, după avanpremiera cu “Lacul lebedelor”, prim balerină a Operei din Roma. Anunţul, făcut de Misha Van Hoecke, directorul corpului de balet al Operei, a fost primit cu aplauze şi standing ovations.

“Mărturisesc că mă aşteptam, a declarat balerina după spectacol. Dar n-am crezut până când nu s-a făcut anunţul. Un vis, ireal, asemenea poveştii din «Lacul lebedelor» pe care l-am interpretat la teatrul «Constanzi». Baletul meu preferat încă de când eram copil”. Ea a adăugat că această recunoaştere îi răsplăteşte munca şi sacrificiile. A fost visul vieţii ei să devină balerină, “un obiectiv de atins şi sunt convinsă că, de azi, se deschide o nouă pagină. Reîncep cu mai mult entuziasm, cu mai multă convingere”.

Giselle la Terme di Caracalla

Întrebată dacă va rămâne în continuare la Opera din Roma, Alessandra Amato a replicat: “Cred că da. Am găsit în acest teatru adevărata dimensiune, adevăratul echilibru. Vreau să cred în continuare în ţara mea, mândră că astăzi, cu această numire, a fost premiată meritocraţia. Am ajuns unde sunt acum prin propriile mele forţe”.

La rândul lui, Misha Van Hoecke a afirmat: “Această numire ar fi trebuit făcută de mult timp. Alessandra Amato nu este numai o mare interpretă, o perfecţionistă, cu constanţa şi perfecta ei disciplină este un exemplu de comportament pentru întreaga companie. Am faţă de ea un mare respect şi admiraţie”.

Alessio Carbone într-un Pas de Deux cu Dorothee Gilbert

Alessandra Amato s-a născut la Napoli şi a absolvit Şcoala de Balet de la Teatrul San Carlo, condusă de Anna Razzi. În trupa Operei din Roma a intrat în 2001, sub direcţia Carlei Fracci, care a îndrumat-o încă de la început în roluri de balerină din “Corsarul”, “Giselle”, “Frumoasa din Pădurea adormită”, “Cenuşăreasa” şi “Spărgătorul de nuci”. Din 2008 a devenit premiere etoile în numeroase balete din repertoriul clasic. Debutul său a fost în dublul rol Odile/ Odette din “Lacul lebedelor”, în coregrafia Galinei Sansova. Au urmat Kitri din “Don Quijote”, Silvia în “Silvia”, în coregrafia lui Ashton, şi “Silfidele”.

Alessandra Amato în Lacul lebedelor

În 2010, sub noua direcţie artistică a lui Misha Van Hoecke, repertoriul ei se lărgeşte, interpretând Nikiya din “Bayadera”, Clara din “Spărgătorul de nuci”, Myrtha din “Giselle” şi Lady Capuletti din “Romeo şi Julieta”. Repertoriul iubit de Alessandra cuprinde şi balete neoclasice şi contemporane, din secolul XX. Interpretează, printre altele, rolurile principale din “Apollo”, în coregrafia lui Balanchine, “In the Night”, de Robins, “Veselie pariziană” şi “Simfonie pentru un om singur” de Béjart, “The River”, în coregrafia lui Alvin Ailey, “Diversiunea îngerilor” al Marthei Graham şi “Coppelia” de Roland Petit.

Apoi, Van Hoecke semnează pentru ea rolul Noaptea Neagră din baletul “Aria Tango” şi rolul Angelicăi din “Pământ şi cer”, inspirat de “Leopardul” lui Tommaso di Lampedusa.

Notes de la Nuit, în coregrafia lui Francesco Nappa

În 2011 primeşte Premiul internaţional “Ginestra d’Oro”, şi Premiul “Anita Bucchi” (marea balerină dispărută în 2004, eleva iubită a lui Clotilde şi Alexandre Sakharoff şi a coregrafei americane Minsa Craig Burri) pentru excelenţă în arta dansului, fiind declarată cea mai bună interpretă a anului. În 2012 a fost oaspete al Galei Teatrului “San Carlo” din Napoli, cu ocazia bicentenarului Şcolii de balet. În 2013 a fost răsplătită cu Premiul “Albatros”, pentru excelenţa feminină a anului.

Va urma “Verdi Danse”, într-o nouă viziune teatrală dansantă imaginată de Misha van Hoecke, în care totul începe cu câteva note muzicale interpretate la pian din care se dezvoltă apoi peisaje, picturi, dansuri muzicale. Evoluează Dinu Tamazlacaru, prim solist al Operei din Berlin, care a dansat pe marile scene ale lumii, mai puţin la Chişinău, oraşul său natal, Gaia Straccamore, Alessandra Amato, Riccardo Di Cosmo şi Alessandro Tiburzi, sub bagheta dirijorului britanic David Garforth.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.