Victoria teribilă a Olguţei Vasilescu prin care Antonie Solomon a fost umilit în bătălia pentru primăria din Craiova scoate la iveală câteva aspecte interesante care nu au neapărat legătură cu viaţa politică românească, ci cu statutul femeii în societate. În acest sens, o comparaţie între evoluţia Olguţei Vasilescu şi cea a Elenei Udrea poate fi semnificativă.
Noua primăriţă a Craiovei a intrat în viaţa publică imediat după terminarea facultăţii de filologie ca jurnalist la un ziar local, după care, ca simplu membru al unui partid, a ajuns în Parlament. În spatele Olguţei Vasilescu n-a fost o mişcare feministă care s-o propună, după algoritmul acela stupid ce impunea un anumit procent de femei pe listele cu candidaţi. Şi, deşi este o femeie tânără şi frumoasă, umbra ei n-a fost bântuită de bărbaţi puternici care s-o impună, ci, din contră, ea însăşi era privită, din punct de vedere temperamental, ca o femeie-bărbat, care s-a luat la trântă cu dragonii din politică, precum Radu Berceanu sau, mai recent, Antonie Solomon!
Spre deosebire de Olguţa Vasilescu, Elena Udrea s-a făcut remarcată în spaţiul public ca pupilă a preşedintelui Traian Băsescu şi a beneficiat din plin de sprijinul acestuia, fiind impusă în partidul său ca favorita pe care toţi trebuiau s-o iubească şi s-o sprijine. Elenei Udrea i s-a dat pe mână un minister (ba, chiar mai multe), deşi competenţele n-o recomandau în niciun fel. Totul pentru ca primarii din întreaga ţară s-o recepteze ca pe o femeie puternică, de a cărei semnătură depinde totul. Deşi era un fel de purisancă, în numele Preşedintelui, Elena Udrea primea declaraţii uluitoare, precum cele ale lui Teodor Baconschi sau ale acelui primar ce spunea că doarme cu poza ei sub pernă!
Şi în viaţa privată, cele două femei se deosebesc fundamental. Olguţa Vasilescu s-a căsătorit cu un tânăr cameraman de la Pro TV şi, cu toate provocările mondene, în apariţiile sale publice venea totdeauna într-o ţinută business, elegantă şi decentă, prin care a evitat prezenţa prin tabloidele noastre.
Din contră, Elena Udrea s-a căsătorit cu un miliardar angrenat în toate jocurile politice posibile, iar în spaţiul public epata cu genţi extrem de scumpe, cu pantofi şi rochii ale căror preţuri erau totdeauna ameţitoare. Mai presus de orice, Udrea a ţinut să-şi etaleze totdeauna ţinute extrem de sexy, chiar provocatoare, ca şi cum ar fi fost pusă mereu pe agăţat!
Nici în relaţia cu colegii sau şefii de partid, cele două femei nu au prea multe elemente comune. În timp ce Olguţa Vasilescu a rămas un parlamentar obişnuit, cu propuneri de legi mai bune sau mai ciudate, fără să ceară funcţii în partid, Elena Udrea a ţinut morţiş să fie lider al organizaţiei Bucureşti, simţindu-se fericită că era identificată ca un adevărat purtător de cuvânt al gândurilor preşedintelui.
Olguţa Vasilescu a decis să intre în lupta pentru Primăria Craiovei deşi nimeni nu-i da vreo şansă în bătălia cu Solomon, pe când Elena Udrea nici n-a îndrăznit să accepte o astfel de confruntare, în ciuda reproşurilor adresate de Traian Băsescu tuturor greilor din PDL.
De ce sunt importante aceste observaţii?
În primul rând, pentru că exemplul Olguţei Vasilescu dărâmă acel mit al discriminării pozitive de care ar trebui să beneficieze femeile în numele egalităţii cu bărbatul, teorie excesiv folosită de mişcările feministe de pretutindeni. În acelaşi timp, cazul Elenei Udrea demonstrează că artificiile duc, mai devreme sau mai târziu, într-o fundătură, mai ales atunci când bănuielile unor amantlâcuri acoperă competenţa şi profesionalismul.
Succesul recent al Olguţei Vasilescu este menit să le încurajeze pe femeile ce-şi propun să acceadă în societate la funcţii şi responsabilităţi majore să aibă curajul să-i înfrunte pe bărbaţi fără să apeleze la vreun algoritm discriminator sau la vestimentaţii provocatoare. Singura grijă a unei astfel de femei este să evite împrumutarea apucăturile urâte ale bărbaţilor.
Modelul Elenei Udrea devine astfel unul desuet, compromiţător şi degradant pentru orice femeie.
Când ai la îndemână tinereţea, frumuseţea şi inteligenţa, orice alt accesoriu artificial devine un balast care te poate trage în jos, distrugându-te la un moment dat.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.