Învingătorul Recep Erdogan şi-a semnat singur sentinţa prin „lovitura de stat”!

Aşa-zisa lovitură de stat din Turcia este acum întoarsă pe toate feţele, de la analiştii politici experimentaţi, pînă la tocşoiştii de şanţ, de la experţii militari, pînă la fătucile TV. Nimeni nu ia în calcul revoltele din toamna trecută, cînd mii de demonstranţi strigau „Erdogan ucigaş” pentru a afla cine a ieşit acum în stradă pentru a-l apăra pe acelaşi Erdogan de pucişti!

Cine îşi imaginează că tocmai în Turcia islamismul este un cîntec de privighetoare se înşală amarnic. Dacă n-ar fi existat interesul NATO în acea regiune şi, implicit, uriaşele pompări de dolari, astfel încît populaţia să se apropie de valorile occidentale în modul cel mai practic, Turcia ar fi fost şi azi unul dintre cele mai puternice state islamiste.

Se ştie acum că în Constituţia Turciei este scris că armata este garantul statului laic, că generalii care o conduc sînt nu numai antrenaţi, ci şi şcoliţi în SUA, Marea Britanie sau Germania. Motivul este lesne de bănuit: acela de a ţine în frîu pornirile islamiste, un fel de garanţie că NATO nu se va trezi că este partenerul unui stat fundamentalist islamic!

Un alt element din Constituţie care trebuie văzut ţine de tratamentul minorităţilor, mai ales în ceea ce priveşte toleranţa religioasă. Constituţia Turciei se referă exclusiv la turci! Să ne reamintim de recentul scandal al Moscheii din Bucureşti. Aceasta ar fi trebuit să fie ridicată ca o reciprocitate, la schimb cu o biserică ortodoxă la Istanbul. S-a întîmplat aşa ceva? Nici vorbă! Turcii au oferit României la schimb doar un fel de capelă sau un cămin pentru pelerini. Acest lucru spune multe despre toleranţa religioasă din Turcia.

În aceste condiţii, să ne întoarcem la noaptea „loviturii de stat” din Turcia şi să ne întrebăm serios: cine putea ieşi în stradă cu mîinile goale pentru a se împotrivi tancurilor?

În opinia mea, în afară de susţinătorii lui Recep Erdogan, cei care au invadat străzile au fost fundamentaliştii islamişti, care văd în Armata Turciei un adversar, căci, aşa cum se ştie, aceasta susţine statul laic! Pe timp de pace, este greu de crezut că fundamentaliştii ar încerca să se opună armatei, mai ales că aceasta beneficiază de susţinerea NATO, din care, de altfel, face parte. Acum, însă, cînd Erdogan a cerut populaţiei să iasă în stradă pentru a apăra democraţia în faţa puciului militar, islamiştii au văzut un bun prilej de a-şi arăta, pe de o parte, ostilitatea faţă de armată şi, pe de altă parte, faţă de statul laic impus de NATO.

Dacă privim cu atenţie la reacţia lui Erdogan după înfrîngerea puciului, observăm cîteva lucruri teribile. În primul rînd arestarea unui număr de aproape 3.000 de militari, aceştia aflîndu-se acum chiar în pericolul de a fi executaţi! În afara ofiţerilor care-i sînt loiali lui Erdogan, o asemenea atitudine faţă de cei 3.000 de militari nu va fi iertată niciodată de Armată, iar preşedintele Turciei ştie bine acest lucru.

Iată de ce credem că, din acest moment, avem de-a face cu UN ALT ERDOGAN, unul care va încerca să-şi atragă de partea lui populaţia care nu l-a votat, adică tocmai fundamentaliştii! Să nu uităm că ultimul Memorandum, din vremea cînd Erdogan era doar primarul Istanbulului, avea o condiţie prin care se cerea ca tocmai Recep Erdogan să nu candideze la preşedinţia Turciei, exact pentru pericolul pe care-l reprezenta ca fundamentalist islamic!

De aceea, nu-i va fi greu să schimbe placa, aşa cum se spune pe la noi, şi o să-l vedem exploatînd populist atît patriotismul, cît şi credinţa, căci Erdogan are abia acum ceva de apărat cu dinţii: Puterea şi Banii! Oricui, nu numai lui, i-ar fi greu să renunţe tocmai acum la Palatul de un miliard de euro, la gărzile sultăneşti pe care simbolic le-a reînfiinţat şi la averea uriaşă pe care a adunat-o împreună cu fiul său!

Acestea sînt motivele pentru care Erdogan a declanşat simultan două operaţiuni:

– 1. Arestarea celor 3.000 de militari, între care şi mulţi generali ai armatei. Umilinţa aceea incredibilă, în care au fost prezentaţi legaţi conducătorii armatei, face acum înconjurul lumii, dar lui Erdogan nu-i pasă, ştiind că fundamentaliştii islamişti vor trece în acest fel de partea lui, iar aceştia reprezintă aproape jumătate din populaţie.

– 2. Înlăturarea adversarilor săi. Declaraţia uluitoare a prim-ministrului Turciei, Binali Yildirim, potrivit căreia „orice stat care îl susține pe Fethullah Gulen, cel pe care președintele turc l-a acuzat că ar fi pus la cale lovitura de stat eșuată de vineri, nu va fi un ”prieten al Turciei” și va fi considerat ca fiind în război cu această țară” nu este una inconştientă! Se ştie că Gulen locuieşte în SUA, aflîndu-se sub protecţie americană, însă nimeni nu se gîndeşte că Turcia va declara război SUA. Această sfidare a lui Erdogan nu este altceva decît o făţărnicie prin care le transmite americanilor că ştie care este rolul Turciei în NATO şi că nu se poate renunţa la poziţia strategică a ţării lui! În acelaşi timp, în Turcia, Erdogan îi înlătură pe toţi adversarii lui, întărindu-şi Puterea în interior! Aici se încadrează şi arestarea celor aproape 3.000 de magistraţi, oameni care nu au nici o legătură cu „lovitura de stat”. Cînd le-a făcut dosare?, cînd au fost instrumentate? – iată chestiuni fundamentale care însă nu-l interesează acum pe Erdogan!

În toată lumea au apărut reacţii care l-ar înspăimînta pe oricare alt lider de pe planetă. Iată, de pildă, declaraţia Secretarului de stat american, John Kerry, transmisă omologului său Mevlut Cavosoglu: „Statele Unite ar fi dispuse să ofere asistenţă autorităţilor turce care desfăşoară ancheta, dar insinuările publice sau afirmaţiile în legătură cu rolul Statelor Unite în tentativa eşuată de atentat sunt complet false şi dăunătoare relaţiilor noastre bilaterale”. Mai popular spus, „nu întinde coarda prea mult, Erdogane!.

Cu toate acestea, Recep Erdogan, preşedintele Turciei, îşi continuă nestingherit lupta cu adversarii săi politici, ştiind că altfel cei 300 de morţi din timpul „loviturii de stat” şi umilinţa la care sînt supuşi generalii armatei şi magistraţii se vor întoarce asupra lui cu o forţă pe care nu o va mai putea stăvili!

Mai mult ca sigur, însă, undeva deja s-a pus în mişcare planul de înlăturare a lui Recep Erdogan din fruntea statului. Cu cît va exagera în eliminarea adversarilor săi politici, sfidînd orice regulă democratică, orice proces penal echitabil în judecarea celor acuzaţi, Erdogan va strînge şi mai mult laţul în jurul gîtului său.

La un moment dat, înlăturarea de la Putere a lui Erdogan va părea atît de normală, încît chiar populaţia Turciei va ieşi în stradă, aşa cum a făcut-o în noiembrie anul trecut, iar sloganul „Erdogan ucigaş” va avea atunci o forţă mult mai mare decît a tancurilor care acum cîteva zile îl ameninţau. De aceea, apare destul de evident faptul că victoria din noaptea „loviturii de stat” înseamnă începutul sfîrşitului pentru Sultanul Recep Erdogan! Diplomatic, nu ştiu cum se va proceda, dar, pe fond, exact aşa vor sta lucrurile! Scriind despre Baiazid, Mihai Eminescu parcă l-ar fi descris pe Erdogan:

Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot

Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?

O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!

Toată floarea cea vestită a întregului Apus,

Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună

Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună…

Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,

Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,

Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,

Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…

Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?

Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?

Numai că lucrurile s-au mai schimbat între timp şi dacă însuşi Baiazid n-a reuşit să-l învingă pe Mircea cu trufia sa, atunci cînd era Sultanul unui Imperiu, mi-e greu să cred Erdogan va avea mai mult succes acum, cînd altele sînt imperiile care dictează soarta lumii!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.