Invitaţie în lumea Thaliei

Teatrul Odeon

“Dancelebration”

Teatrul Odeon este singurul teatru de repertoriu care desfăşoară de peste 10 ani un program dedicat artei dansului, iniţiat de coregraful Răzvan Mazilu. În cadrul acestui program, “Dans la Odeon”, sunteţi aşteptaţi, duminică, 27 aprilie, la ora 19.00, la Sala Majestic, la o nouă seară specială, prin care este celebrată “Ziua Internaţională a Dansului”.

Începând cu 1982, “Institutul Internaţional al Teatrului”, prin “Comitetul Internaţional al Dansului”, a hotărât ca în fiecare an, la data de 29 aprilie, să fie celebrată “Ziua Internaţională a Dansului”.

Data aleasă este data naşterii lui Jean Georges Noverre (1727-1810), creatorul baletului de acţiune şi promotorul Dansului ca Artă Independentă.

“Ziua Internaţională a Dansului” încurajează promovarea dansului în lume, dincolo de bariere etnice, politice sau culturale, scopul fiind acela de a-i reuni pe toţi iubitorii dansului, oricare ar fi acesta.

Prin tradiţie, în fiecare an, o personalitate din lumea dansului adresează un mesaj atât profesioniştilor, cât şi publicului.

Anul acesta, mesajul este transmis de către coregraful şi dansatorul francez Mourad Merzouki, din care dezvăluim un scurt fragment: „Nu numai că sunt mândru să fiu dansator şi coregraf, dar îi sunt şi profund recunoscător dansului. În virtutea disciplinei pe care o impune, a devenit etica mea. Mi-a dat mijloacele prin care descopăr zilnic lumea”.

În prima parte va fi prezentat spectacolul de dans contemporan şi stand-up comedy “Şaraiman”, cu Răzvan Mazilu şi Dan Badea, care va fi urmat în partea a doua de Gala “Dancelebration”, o Gală de dans coordonată de coregraful Răzvan Mazilu.

Vor performa dansatorii şi coregrafii: Monica Petrică, Judith State, Ioana Macarie, Vanda Ştefănescu, Diana Ferencz, Ramona Bărbulescu, Ştefan Lupu, Silviu Daniel Mititelu, elevi ai Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” din Bucureşti, membri ai Clubului “TangotangenT” şi Răzvan Mazilu.

“Pescarul şi sufletul său”

Textul spectacolului “Pescarul şi sufletul său” are la bază un basm scris de Oscar Wilde, publicat în 1891 în colecţia de basme “Casa cu rodii”, continuare a volumului “Prinţul fericit şi alte poveşti”. Este o poveste dedicată lui Alice Heine, prinţesă de Monaco, şi a fost scrisă ca o reacţie la “Micuţa Sirenă” a lui Hans Christian Andersen, unde o sirenă îşi doreşte un suflet şi să fie muritoare.

A fost odată ca niciodată un pescar care se îndrăgosteşte de o sirenă. Dar ei nu îşi pot trăi povestea de dragoste pentru că aparţin unor lumi diferite: el are suflet şi ea nu are. Aşa că pescarul are de ales între sufletul său şi dragostea sa. Dacă va reuşi să coboare în lumea apelor pentru a se căsători cu micuţa lui sirenă vă lăsăm să descoperiţi în spectacol.

Textul nu este doar o poveste de iubire interzisă, ci şi o meditaţie despre tensiunea trup-spirit, despre importanţa inimii în construcţia eului, despre ce ne aduce fericirea şi salvarea.

Regizoarea Carmen Lidia Vidu realizează un spectacol de teatru-multimedia care hipnotizează prin atmosfera sonoră şi prin muzicalitatea vocilor actorilor ca într-un concert. Povestea este dublată vizual prin intermediul proiecţiilor video cu o mare încărcătură simbolică, ce îşi propun o coborâre în adâncul poveştii şi în adâncul propriului eu.

Scenografia: Constantin Ciubotaru. Video: Alma Cazacu. Muzica: Ovidiu Chihaia.

În distribuţie: Marius Stănescu, Petre Nicolae, Marian Lepădatu, Diana Gheorghian, Eugenia Păsat, Amelia Stuparu.

Miercuri 23 şi joi 24 aprilie, la ora 19.00.

“Un tramvai numit dorinţă”

Piesa “Un tramvai numit dorinţă” a fost scrisă în 1947 şi premiată în 1948 cu Premiul “Pulitzer” pentru teatru. De atunci a fost montată aproape fără întrerupere pe scenele americane şi s-a bucurat de interesul constant al oamenilor de teatru din întreaga lume.

A avut premiera pe Broadway în decembrie 1947, în regia lui Elia Kazan, cu Marlon Brando, Jessica Tandy, Kim Hunter şi Karl Malden.

Premiera londoneză a avut loc în 1949, în regia lui Laurence Olivier, cu Vivien Leigh. Alte nume celebre care au întrupat personajele Blanche DuBois şi Stanley Kowalski îi includ pe Anthony Quinn, Alec Baldwin şi Jessica Lange, John C. Reilly şi Natasha Richardson, Cate Blanchett, Rachel Weisz, Isabelle Huppert.

În România, cea mai cunoscută montare rămâne cea realizată de Liviu Ciulei în 1965, cu Clody Bertola şi Victor Rebengiuc.

Regia: Dinu Cernescu.

Scenografia: Constantin Ciubotariu. Muzica: George Marcu. Traducerea: Antoaneta Ralin.

În distribuţie: Rodica Mandache, Crina Mureşan, Mihai Smarandache, Marian Ghenea, Ruxandra Maniu, Silvian Vâlcu, Dimitrii Bogomaz, Marian Lepădatu, Anda Saltelechi, Nicholas Caţianis, Dragoş Panait, Nicolai Popescu.

Vineri, 25 aprilie, la ora 19.00.

“Când Isadora dansa”

Piesa realizează un portret, deopotrivă emoţionant şi amuzant, al Isadorei Duncan din anul 1923, când se afla la Paris, falită, fără casă, într-o căsătorie tumultuoasă cu revoluţionarul poet rus Esenin, dar convinsă în continuare că poate oferi frumuseţe omenirii prin dans.

“Când Isadora dansa” s-a jucat pentru prima oară la “Yvonne Arnaud Theatre”, din Guildford, pe 27 noiembrie 1985, în regia lui Robert Allan Ackerman. Premiera londoneză a avut loc pe 19 septembrie 1988, la “King’s Head Theatre”, Islington, în regia lui Tim Luscombe. În 1991, Robert Allan Ackerman reia piesa la “The Globe Theatre” din Londra, cu Vanessa Redgrave şi Oleg Menshikov în rolurile principale. Premiera americană a avut loc la New York în 19 februarie 1990, la “Playwrights Horizon”.

Răzvan Mazilu a mai montat textul în 2009 la Teatrul “Meli” din Atena.

„Piesa fascinantă şi amuzantă a lui Martin Sherman… prezintă o imagine profundă şi adesea comică despre această căsnicie boemă şi, fără nicio urmă de solemnitate, dialogul său plin de vivacitate acoperă o mare varietate de subiecte: fiorul unei pasiuni distrugătoare (relaţia dintre Serghei şi Isadora este clar sortită eşecului); limbajul şi comunicarea (se folosesc cinci limbi străine pe parcursul piesei); natura evazivă a experienţei artistice; şi mai ales obsesia aproape copilărească a artistului pentru sine”, scria Michael Billington în “The Guardian”.

Martin Sherman (născut la 22 decembrie 1938) este un apreciat dramaturg şi scenarist american, devenit celebru odată cu nominalizarea la Premiul “Pulitzer” şi Premiul “Tony” pentru piesa “Bent” (1979). Martin Sherman locuieşte în Londra din 1980. Dintre piesele sale cele mai cunoscute amintim: “Next Year in Jerusalem”, “Rose”, “The Night Before Paris”, “Passing By”, “Cracks”, “Rio Grande”, “Bent”, “Messiah” şi “A Madhouse in Goa”.

Regia, coregrafia şi costumele: Răzvan Mazilu.

Decorul: Mihai Păcurar. Light design: Lucian Moga.

Cu: Maia Morgenstern, Mihai Smarandache, Rodica Mandache, Oana Ştefănescu, Jeanine Stavarache, Monica Petrică, Mircea Constantinescu, Vlad Logigan/ Andrei Runcanu.

Vineri, 25 aprilie, la ora 19.00.

Teatrul Mignon

“Venus & Adonis”

Un spectacol-recital după William Shakespeare, selectat la Festivalul „Shakespeare al tuturor”, Craiova 2014.

Venus, zeiţa iubirii carnale, se îndrăgosteşte pentru prima dată de un muritor: Adonis, întruchipare a idealului de frumuseţe masculină.

Povestea lor de iubire este un mit celebru. Shakespeare intervine în mit şi impune acţiunii canoane aristotelice de timp şi spaţiu, specifice teatrului antic. De asemenea, îl face pe Adonis, prea tânăr şi dornic mai degrabă de vânătoare, să refuze avansurile zeiţei. Venus insistă, iar descrierea dorinţei şi poftelor sale este poate cea mai explicită din opera shakespeariană.

Conflictul puternic astfel creat, personajele profund dramatice şi structura poemului îl fac potrivit pentru o punere în scenă. Iar opţiunea de a avea un singur actor ca Povestitor, Adonis şi Venus, pare cea mai potrivită pentru a servi şi poeziei, componenţei lirice, nu doar celei dramatice ale poemului. Acelaşi rol îl are şi muzica live, care nu numai acompaniază, ci este un partener de dialog.

Cea de a IX-a ediţie a “Festivalului Internaţional Shakespeare” se desfăşoară în condiţii speciale, fiind dedicată împlinirii a 450 de ani de la naşterea celui mai mare dramaturg al lumii din toate timpurile, William Shakespeare. Cu acest prilej aniversar, se sărbătoresc şi 20 de ani de la fondarea acestei manifestări teatrale româneşti care şi-a câştigat de-a lungul celor două decenii de existenţă notorietate naţională şi internaţională.

Regie: Ioana Petre.

Concept scenografic: Andrada Chiriac. Costume: Wilhelmina Arz.

Cu: Valentina Zaharia şi George Popescu (chitară clasică).

Spectacolul poate fi vizionat în 23 şi 27 aprilie la ora 18.00.

Teatrul Naţional Bucureşti

Colocviul Naţional „Camil Petrescu”

Camil Petrescu

În 2014, când se împlinesc 120 de ani de la naşterea lui Camil Petrescu (9/22 aprilie 1894), Fundaţia Culturală ce-i poartă numele şi revista „Teatrul azi” (continuatoarea publicaţiei înfiinţate de scriitor în 1956) şi-au propus să-l sărbătorească într-un cadru independent de jubileele conjuncturale promovate cu mult mai mult sârg de decidenţii actuali ai culturii române.

Evenimentul cardinal al programului, intitulat „Anul Camil Petrescu”, are loc miercuri 23 aprilie, la ora 11, la Sala “Media” a Teatrului Naţional din Bucureşti şi în foaierul acesteia.

De “Ziua Internaţională a Cărţii şi a Drepturilor de Autor”, sărbătorită, la nivel naţional, odată cu “Ziua Bibliotecarului”, Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” şi revista „Teatrul azi” organizează, aşadar, sub egida Uniunii Scriitorilor din România, în parteneriat cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava” al Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” şi cu Muzeul Naţional al Literaturii Române, colocviul prin care îşi propun să reafirme în conştiinţa publicului contemporan (îndeosebi a celui tânăr) o personalitate şi o operă, în mare măsură, încă ignorate în valorile lor esenţiale.

Director al Teatrului Naţional în perioada februarie–decembrie 1939, Camil Petrescu – romancierul, dramaturgul, teoreticianul de teatru, filosoful, poetul, gazetarul creator şi director de reviste, redutabil spirit polemic al epocii sale – va fi evocat de personalităţi ale culturii române: Nicolae Manolescu, George Banu, Paul Cornea, Ion Vartic, Ioana Pârvulescu, Natalia Stancu şi Cornel Ungureanu.

Actorii Ilinca Tomoroveanu, Şerban Cellea, Marius Stănescu, Emilia Bebu, Vlad Logigan vor citi pagini din creaţia camilpetresciană.

Gazdele întâlnirii: Ioana Pârvulescu şi Florica Ichim.

În preambulul colocviului, publicul este invitat să viziteze, în foaierul Sălii Media a TNB, expoziţia foto-documentară “Camil Petrescu – 120”, concepută de Ofelia Creţia.

Colocviul va fi completat de prezentarea celor mai recente titluri din seria de autor a Fundaţiei Culturale „Camil Petrescu”: colecţia completă în ediţie anastatică a publicaţiei interbelice “Cetatea literară”, precum şi un volum bipolar conţinând piesa “Caragiale în vremea lui”, de Camil Petrescu, şi “Procesul «tovarăşului Camil»”, document de istorie literară datorat lui Ion Vartic.

Nici prima, nici cea din urmă gazetă înfiinţată, condusă şi, adesea, scrisă aproape în întregime de Camil Petrescu, “Cetatea literară” (anul I, nr. 1–12, 25 decembrie 1925 – 23 decembrie 1926), reprodusă acum într-un format accesibil, prezintă o valoare excepţională şi pentru faptul că în cuprinsul ei (nr. 11-12) se regăseşte „Falsul tratat pentru uzul autorilor dramatici”. Document de istorie teatrală şi, totodată, exemplu de polemică inteligentă şi civilizată, „Falsul tratat” este răspunsul oferit de Camil Petrescu după declanşarea, în noiembrie 1926 (data premierei piesei sale “Mioara” la Teatrul Naţional din Bucureşti), a celui mai puternic, conjugat şi de lungă durată atac de presă din acei ani. Tot în “Cetatea literară” au fost publicate poeziile ce vor fi incluse în volumul “Transcendentalia”, dar şi „Scrisorile doamnei T” (devenite ulterior capitol în “Patul lui Procust”), a căror lectură îl determina pe Eugen Lovinescu să salute apariţia unei noi scriitoare (!). Revista i-a avut printre colaboratori pe Tudor Arghezi, Ion Barbu, Hortensia Papadat-Bengescu, Liviu Rebreanu ş.a.

Paginile de arhivă aflate la baza cărţii “Procesul «tovarăşului Camil»” precedă cu ani buni texte înrudite în spirit şi… procedură ale perioadei comuniste, de curând recuperate şi valorificate. Este vorba, după cum clarifică Ion Vartic în nota asupra ediţiei, despre „stenograma şedinţei din 30 iunie 1952, din redacţia revistei «Viaţa românească», şedinţă consacrată aşa-zisei «analize» a piesei «Caragiale în vremea lui» de Camil Petrescu. Comandată cu ocazia centenarului naşterii lui Caragiale, piesa urma să apară, în anul 1952, în «Viaţa românească»; în acest scop, redacţia revistei organizează o interminabilă discuţie în jurul textului piesei, în speranţa că pe baza ei se va putea ajunge la o redactare pe care ea (revista) să şi-o însuşească, căci în definitiv acesta este dreptul unei reviste”. (…) Interesul aparte al dactilogramei nu stă, însă, deloc în informaţiile despre procesul de creare/desfigurare a piesei lui Camil Petrescu, ci, evident, în faptul că ne conservă, în stare nemachiată, un model concret al acţiunii totalitarismului ideologic (oricare i-ar fi culoarea!) asupra individului (în speţă, aici, asupra creatorului)”.

Numele de tristă amintire ale „tovarăşilor” literaţi sunt Nicolae Moraru, Mihai Novicov, Ion Vitner, Silvian Iosifescu, Aurel Baranga, Traian Şelmaru, cu toţii în floarea vârstei şi… a carierei, ocupând funcţii importante în presa de partid, la Uniunea Scriitorilor sau la Universitate. În faţa lor se află creatorul lucid, cu slăbiciunile şi iluziile sale (printre care – cea mai evidentă – aceea că un „dialog efectiv” este încă posibil), dar mai ales cu ironia sa neîndurătoare, ale cărei accente subversive nu îi vor scăpa cititorului avertizat asupra epocii şi, în special, asupra biografiei şi operei camilpetresciene.

În contextul jubileului iniţiat de Fundaţia Culturală „Camil Petrescu” şi revista „Teatrul azi”, scriitorul a fost evocat în 9 şi 11 aprilie la Cluj şi, respectiv, Timişoara, întâlnirile publicului cu artiştii şi intelectualii invitaţi fiind realizate cu sprijinul Muzeului de Artă Cluj-Napoca şi al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

Pe 14 aprilie, TVR 2 a difuzat spectacolul “Iată femeia pe care o iubesc” de Camil Petrescu (din Arhiva de Aur a TVR, producţie 1981), în regia regretatului Cornel Todea.

În intervalul luni, 21 – duminică, 27 aprilie, Radio România Cultural va difuza, sub genericul „Mari spectacole”, producţii ale Teatrului Naţional Radiofonic cu următoarele texte de Camil Petrescu: “Danton” (în serial), “Mioara” şi “Un epilog”, “Un om între oameni”, “Act veneţian”, “Mitică Popescu”, “Jocul ielelor”, “Iată femeia pe care o iubesc”, “Suflete tari”.

De-a lungul întregului an, revista “Teatrul azi” oferă cititorilor săi, în fiecare număr, articole sub semnătura dramaturgului, directorului, teoreticianului de teatru Camil Petrescu.

De asemenea, prestigioasele reviste “România literară”, “Observator cultural”, “Viaţa românească”, “Apostrof” şi “Orizont” vor publica, timp de mai multe luni, texte (până acum încă neadunate în volum) din publicistica autorului.

“Ce-a păţit televiziunea în Era Internetului”

Brînduşa Armanca

Duminică 27 aprilie, la ora 11.00, în Sala Mică, în cadrul programului “Conferinţele Teatrului Naţional”, Brînduşa Armanca, critic literar, eseist, jurnalistă, traducătoare, susţine o conferinţă cu tema “Ce-a păţit televiziunea în Era Internetului”.

Un sondaj recent realizat de IRES confirmă cifrele avansate anterior de Eurostat: peste 80% dintre români îşi iau informaţia de la televizor. Ce îi ţine pe oameni în faţa micului ecran care deocamdată îşi conservă supremaţia în epoca Internetului? În primul rând, accesibilitatea: televiziunea intră în fiecare casă, e cel mai simplu lucru din lume să apeşi un buton şi să alegi programul zapând, fără să fie nevoie de cunoştinţe sau dexterităţi tehnice. Mai mult, privitul la televizor este o activitate inerţială ce nu necesită coordonarea cu alţii, iar oboseala cotidiană se compensează cu un pic de iluzie televizată. Dar cel mai important factor rămâne satisfacţia produsă de televiziune, a cărei ofertă de divertisment şi informaţie vizuală este mai experimentată decât cea a mediilor virtuale. Marile show-uri cu milioane de telespectatori n-au putut fi egalate de distracţia deloc de neglijat a jocurilor pe calculator. Să nu fi câştigat Internetul bătălia cu mediile clasice? Nu există un răspuns univoc: presa scrisă în formatul tipărit este muribundă, dar online ea merge mai departe. Televiziunea a păţit şi ea ceva: s-a mutat pe alte platforme şi suporturi, iar digitalizarea a schimbat regimul static al telespectatorului. El a devenit activ, mai ales dacă face parte din ”generaţia Y”, intervine pe Facebook şi pe Twitter, sau devine el însuşi “realizator” pe YouTube. Noile tehnologii au produs mutaţii uimitoare, iar “micul ecran” devine tot mai mic în Era digitală: laptop, tabletă, smartphone. Dincolo de minunile tehnicii, rămân de discutat multe altele, care ţin de consistenţa jurnalismului, de etica acestei profesii întoarse pe dos, de limitele ei. Publicul însuşi s-a schimbat într-atât pe Internet încât cine întârzie o secundă cu o ştire pierde 18% din audienţă. Vorbim despre trafic şi vizualizări, dar bătălia pentru audienţă la televiziune rămâne în vigoare şi este, adesea, sângeroasă.

Conferinţa va pleca de la aceste premise pentru a contura o epocă de schimbări mediatice profunde, care afectează profesia de jurnalist, natura publicului şi a receptării informaţiei şi, probabil, substanţa etică şi filosofică a societăţii. Dacă există concurenţă sau convergenţă între televiziune şi Internet se va vedea din ilustraţii video, foto sau din statistici puse laolaltă pentru o mai convingătoare argumentaţie.

Brânduşa Armanca este critic literar, eseist, jurnalistă, traducătoare şi profesor universitar. A făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio “Europa liberă”, “Expres” sau “Ziua” şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. În prezent este senior editor la TVR Timişoara şi redactează rubrica săptămânală de critică a presei „Media culpa” în revista „22”.

Membră a Uniunii Scriitorilor din România şi a numeroase organizaţii de media ca “International Communication Association” sau “ECREA”, este autoarea mai multor volume de jurnalism, cărţi de comunicare şi de istorie literară. Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale.

A predat la mai multe facultăţi, iar din 2009 este Profesor univ.Dr. la Universitatea ”Aurel Vlaicu” din Arad.

Activitatea publicistică: peste 3.500 articole în presă, câteva sute de emisiuni şi corespondenţe radio, peste 300 de emisiuni tv (documentar, interviu, reportaj, talk show).

Volume publicate: „Frontieriştii. Istoria recentă în mass-media”, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011; „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii”, Editura Marineasa, 2009; „Media Culpa”, Editura Curtea Veche, 2006; „Învaţă să învingi”, Editura Curtea Veche, 2006 (co-autor Dana Harbuz-Miricioiu); „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metafora magică”, Editura Curtea Veche, 2005; „Televiziunea regională în România. Un reper: TVR Timişoara”, Ed. Mirton, 2002; „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” , Ed. Mirton, 2002.

Între 2006 şi 2012 a fost directoarea Institutului Cultural Român din Budapesta.

Activitatea sa a fost recompensată cu numeroase premii şi distincţii, între care amintim Distincţia Culturală a Academiei Române (2005),

Diploma de excelenţă a FJSC-Universitatea Bucureşti pentru contribuţia adusă la dezvoltarea învăţământului jurnalistic şi a profesionalizării jurnalismului (2009), Distincţia Ministerului Culturii ungar pentru diplomaţie culturală (2012).

Godot Café Teatru

“Freak Show”

La zece ani după ultima reprezentaţie a spectacolului “Sex drugs rock and roll”, distins cu Premiul UNITER pentru cel mai bun actor al anului 2002, Florin Piersic Jr. revine cu spectacolul “Freak Show”, realizat după un material scris de Florin Piersic Jr., în regia şi interpretarea sa, un one-man show unic în România.

Florin Piersic Jr. interpretează 13 personaje. Miliardar de carton. Muncitor pe şantier. Bancher. Pensionar. Producător de film. Profesor. Homeless…

Spectatorul are ocazia să urmărească evoluţia cameleonică a unui singur actor care se transformă continuu în alt personaj, într-o succesiune halucinantă.

“Freak Show” este un spectacol dinamic, gândit astfel încât să ţină publicul cu sufletul la gură, timp de două ore.

Spectacolul este programt marţi, 22 aprilie, la ora 20.00.

“Cui i-e frică de Virginia Woolf?”

O noapte ca oricare alta. O petrecere târzie. Cu whisky şi brandy, jocuri şi glume, flirturi inofensive, poveşti amuzante, dans, secrete murdare, cărţi, beţie, ratare, voie bună, cruzime, provocări, violenţă, adevăr, iluzie, frică… Martha şi George vă aşteaptă.

„Cui i-e frică de Virginia Woolf?”, de Edward Albee, este una dintre cele mai amuzante şi mai tulburătoare radiografii ale mitului „familiei perfecte”. George (Ionuţ Grama), profesorul de istorie, şi Martha (Florina Gleznea), exuberanta sa soţie şi fiica şefului universităţii, se întorc acasă după o petrecere. Dar noaptea abia începe, iar publicul devine prizonier în casa celor doi şi martorul unui şir de „jocuri şi glume”, în care barierele anduranţei vor fi testate, iar demonii vor ieşi la lumină. Pentru că Martha i-a invitat la ei acasă pe nou-veniţii în campusul universitar, blondul Nick (Emil Măndănac) şi naiva lui soţie, Honey (Sînziana Nicola). Ceea ce urmează va demonstra că nimic nu e mai irezistibil şi mai terifiant decât cruzimea şi că adevarul şi iluzia pot spune uneori aceeaşi poveste.

Producţia, dublu nominalizată la Premiile UNITER în 2009 (Cel mai bun debut – Florina Gleznea şi Ionuţ Grama), beneficiază de cea mai tânără distribuţie care a interpretat rolurile titulare pe o scenă profesionistă şi de noua traducere oficială necenzurată şi savuroasă a textului original.

Regia şi scenografia sunt semnate de Mariana Cămărăşan şi Alexandra Penciuc („Amalia respiră adânc” şi „Rabbit Hole” la Teatrul Act, „Iadul este amintirea fără puterea de a mai schimba ceva” la Teatrul Odeon).

Joi, 24 aprilie, la ora 20.00.

Teatrul Nottara

“Spectacolul începe cu o lectură”

Teatrul “Nottara” vă invită între 23 şi 25 aprilie, la Sala “George Constantin”, la cea de-a doua ediţie a proiectului iniţiat în decembrie 2013 şi desfăşurat în parteneriat cu Universitatea de Artă Teatrală şi Cinematografică, „I.L. Caragiale” (UNATC).

“Spectacolul începe cu o lectură”, proiect coordonat de regizorul Alexandru Mâzgăreanu, în colaborare cu Teatrul “Nottara”, a debutat în 3 decembrie, prezentând publicului spectacole-lectură realizate după textele a trei dramaturgi contemporani cehi, traduse în premieră în limba română: “Specii pe cale de dispariţie” de Petr Zelenka, “Poker Face” de Petr Kolečko şi “Joc de toamnă” de Markéta Bláhová. Minuţioasa muncă de traducere i-a aparţinut lui Mircea Dan-Duţă.

Scopul central al proiectului vizează stabilirea unui dialog între spaţiul cultural şi teatral românesc şi cel internaţional prin probarea calităţilor dramaturgice ale pieselor, atât prin exerciţiul teatral de lectură realizat de regizori şi actori, cât şi prin intermediul unor discuţii libere între spectatori şi autori. În vederea atingerii acestui scop, se vizează publicarea a 150 de exemplare a fiecărui text şi distribuirea lor gratuită în teatrele din ţară, facilitând astfel posibilitatea punerii în scenă a oricăruia dintre textele implicate în proiect sau recomandarea lor spre studiu în cadrul examenelor Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC) din Bucureşti. De asemenea, prin aceste spectacole-lectură, iniţiatorii Alexandru Mâzgăreanu şi Mihai Lungeanu doresc să dea ocazia tinerilor regizori şi actori să lucreze într-un teatru profesionist, în colaborare cu echipa artistică a acestuia.

Victoria Cociaş, Cristiana Ioniţă, Costin Dogioiu, Adela Biţică în spectacolul Poker Face de la Teatrul Nottara

Această primă ediţie dedicată teatrului ceh a fost susţinută de Mircea Dan-Duţă şi Centrul Ceh Bucureşti, reprezentat de directorul Rene Kubášek, care au sprijinit vizita dramaturgului Petr Zelenka, ce a răspuns la invitaţia coordonatorului de proiect Alexandru Mâzgăreanu de a lua parte la cele trei zile de lecturi. Zelenka a susţinut un Masterclass la UNATC „I.L. Caragiale” şi o conferinţă inaugurală cu tema „Teatrul Ceh Contemporan”. Textul său a fost citit şi interpretat în Sala “George Constantin” a Teatrului “Nottara” de către actorii teatrului Ada Navrot, Crenguţa Hariton şi Sorin Cociş. Pornind de la “Spectacolul începe cu o lectură” şi continuând, totodată, parteneriatului cu UNATC, în luna martie, la Teatrul “Nottara”, au început repetiţiile pentru spectacolul “Poker Face” scris de Petr Kolečko, în regia Adelei Biţică, studentă la masterul de Regie de Teatru. Astfel, tinerii actori Cristiana Ioniţă şi Costin Dogioiu vor juca alături de actori experimentaţi ai scenei, precum Victoria Cociaş şi Ion Haiduc.

Cea de-a doua ediţie este dedicată dramaturgiei contemporane mexicane, fiind pentru prima oară când se traduc în limba română piese de teatru aparţinând acestei culturi. Spectacolele-lectură sunt conduse de tineri regizori masteranzi, iar distribuţiile reunesc atât actori ai teatrului gazdă, cât şi studenţi.

În cele trei zile ale evenimentului, sunteţi aştepaţi la Sala “George Constantin”, la trei spectacole:

“Un banjo şi doi morţi”

Un text suprarealist despre psihoze şi răzbunare, dar şi despre dragoste, de Mariana Hartasánchez. Jaime Fitzgerald, un tânăr magician care a fost internat pentru mai mulţi ani într-un spital de psihiatrie este, în sfârşit, externat. În încercarea de a pune la cale un truc învăţat de la tatăl său mort, îşi pierde mâna dreaptă, care rămâne blocată în casa terapeutei Boanaza Munera. Aceasta dezvoltă o relaţie amoroasă cu mâna lui Jaime, care îşi revendică membrul ce are viaţă proprie.

Ansia şi Frata Markby, surori, sunt juristele care se ocupă de cazul lui Jaime, până când află cine este tatăl acestuia. Vicente Markby şi Sandro Fitzgerald se întorc din Lumea de Dincolo pentru a se răzbuna, folosindu-se de propriii copii. Dar Jaime şi Frata se îndrăgostesc iremediabil. Traducerea: Jenniffer Corrales Oconitrillo.

Regia: Adela Biţică (masterandă anul II, Regie Teatru).

Cu: Ada Navrot, Crenguţa Hariton, Mihai Niţu, Bianca Popescu, Sorin Cociş, Ion Haiduc. Reprezentaţia va fi urmată de discuţii cu publicul şi presa, în prezenţa autoarei.

Mariana Hartasánchez s-a născut în 1976, în Ciudad de México. A făcut studii de actorie şi, în anul 2003, a fondat compania de teatru independent „Sabandijas de Palacio”. A obţinut menţiuni onorifice pentru trei texte ale sale, în trei ani consecutivi. La compania sa a montat două din aceste piese, în ambele participând şi ca actriţă. În 2006 a fost invitată într-o rezidenţă artistică la “Royal Court”, pentru perfecţionarea tehnicilor dramaturgice. În 2009, obţine Premiul Naţional de Dramaturgie „Manuel Herrara”, pentru textul “El banjo y dos muertos”.

„Arta teatrală necesită voinţă şi convingere. Într-o ţară ca Mexicul, pe lângă aceste două componente, este nevoie de asemenea de curaj, încăpăţânare şi o dragoste nemăsurată pentru scenă. Majoritatea mexicanilor nu cred că este nevoie de artă, drept care autorităţile o consideră un articol de lux.

În noul mileniu, dramaturgia mexicană începe să renască încetul cu încetul din uitare. Fernando de Ita, un renumit critic teatral, spune că sunt şase generaţii de dramaturgi în Mexic. Dramaturgul care stă la baza arborelui genealogic la care se refera de Ita este Rodolfo Usigli, născut în 1905. Usigli a scris drame istorice cu accente critice. Următoarele patru generaţii s-au inspirat din tradiţie şi s-au format cu marii maeştri, până când a apărut aşa-numita «generaţie porcoasă», nume dat de însuşi de Ita, care corespunde dramaturgilor născuţi în perioada anilor ’70-’80 şi care au început să publice începând cu anul 2000.

Denumirea de «porcoasă» derivă din faptul că această generaţie, căreia îi aparţin, a decis să renunţe la tradiţia dramaturgiei mexicane, atât de dedicată temelor tradiţionale văzută dintr-o perspectivă convenţională. Această «generaţie porcoasă» nu a mai ţinut cont de convenţiile aristotelice, ci a îndrăznit să exploreze rupturi radicale.

Spaţiile sunt aproape cinematografice, salturile timpului sunt aleatorii, durata fiecărei scene este absolut liberă, nu există restricţii impuse de spaţiul scenic. Nu mai există teama faţă de regizori şi actori. Diferenţa care există între «generaţia porcoasă» şi cele anterioare e că nu mai există teme prioritare şi viziuni unitare.

În timpul anilor ’70, dramaturgii erau concentraţi pe teme relaţionate cu inegalitatea socială şi abuzul de putere, în prezent putem vorbi despre orice aspect filozofic, politic, social, fantastic, literar, banal, cibernetic, mediatic….

Faptul că încep să se cunoască texte ale dramatugiei mexicane în ţări ca România este o adevarată transcedenţă, deschizându-se astfel noi orizonturi. Uneori, ecoul care răsuna la distanţă, transatlantic, reverberează în propria ţară şi generează schimbări.

Când un dramaturg mexican îşi prezintă opera în străintate, imediat este posibil să-şi lărgească raza de acţiune a textelor, aşadar, în sfârşit, încep să fie analizate, comentate, gândite şi conectate cu alte texte. Asta redă vitalitate unei opere şi unui autor”, apreciază scriitoarea.

Miercuri, 23 aprilie, la ora 19.00.

“Alaska”

O poveste pe cât de dură, pe atât de profund umană, scrisă de Gibrán Portella, despre secretele şi compromisurile pe care le facem pentru a supravieţui într-un mediu ostil. Sentimentele ajung să fie înăbuşite de o raţiune mult prea trează, care te îmboldeşte să calci peste cadavre. Cât de rece poate fi un suflet care locuieşte într-un trup ce se dăruieşte cu o plăcere autodistructivă? Jimi şi Miguel sunt prieteni vechi, pe care condiţiile exterioare vitrege i-au unit. Cei doi sunt proprietarii unui magazin de seifuri în care, într-o zi, Martina are curiozitatea să intre.

Dramaturgul Gibrán Portela a absolvit Liceul de Informatică. A studiat scenaristică şi televiziune. A regizat împreună cu Everardo Felipe scurtmetrajul „Psihopaţii de pe Pământ” şi documentarul „Rudy, o lecţie de viaţă”. În anul 2008 a câştigat Premiul Naţional de Teatru pentru Tineret „Mancebo del Castillo” pentru piesa “Alaska”, care a avut premiera la Teatrul “Doc” din Moscova, în regia lui Izaak Martinez.

Traducerea: Jenniffer Corrales Oconitrillo.

Regia: Dragoş Muşoiu (masterand anul II, Regie Teatru).

Cu: Dan Bordeianu, Vlad Pavel, Ioana Calotă.

Vineri, 24 aprilie, la ora 19.30.

“Autopsia unui fulg de nea”

Textul lui Luis Santillán vorbeşte despre fragilitatea fiinţei umane, care adună de-a lungul timpului răni ce îi întunecă sufletul. O piesă despre egoism şi indiferenţă, două forţe care descompun treptat atât dorinţa celor din jur de a trăi, cât şi dreptul la fericire al persoanei care le posedă. Catalina este mamă a două fete, Nicoleta şi Natalikova, dar nu poartă grijă nici uneia dintre ele; o preferă doar pe cea mare, pentru instinctul ei înnăscut de supravieţuire.

Luis Santillán a absolvit “Colegiul de Literatură Dramatică şi Teatru”. Textul său “Autopsia unui fulg de nea” a primit Premiul Naţional de Teatru “PLAY”, California 2005. Este cititor şi admirator neobosit al scriitorului ceh Milan Kundera.

Traducerea: Jenniffer Corrales Oconitrillo.

Regia: Irina Teodora Slate (studentă anul III, Regie).

Cu: Crenguţa Hariton, Andreea Alexandrescu, Ada Galeş.

Sâmbătă 25 aprilie, la ora 19.30.

Teatrul Naţional Timişoara

“Scrisori de dragoste către Stalin”

Scrisori de dragoste către Stalin,Teatrul Naţional Timişoara

Mai are Stalin ceva de spus în secolul XXI? Cenzura politică a rămas, este sau va fi din nou un subiect de actualitate? Ce raporturi mai stabileşte astăzi Artistul cu Puterea? Care sunt limitele libertăţii?

Dialogul imaginar dintre autorul celebrei cărţi “Maestrul şi Margareta”, Mihail Bulgakov, şi „tătucul” Stalin, două personaje ale căror existenţe au avut repercusiuni enorme în istoria şi cultura secolului XX, lansează o provocare intelectuală, socială şi artistică acută. Despre cărţi, teatru, influenţă, obsesie, spaimă, admiraţie, principii, despre cultură pe viaţă şi pe moarte, în cel mai nou proiect al Teatrului Naţional timişorean: “Scrisori de dragoste către Stalin”, de Juan Mayorga. Repetiţiile au început în următoarea formulă de creaţie: Victor Manovici în rolul Bulgakov, Damian Oancea în rolul Stalin şi Mălina Manovici în rolul Bulgakova, cărora li se alătură scenografa Dorothea Iordănescu, compozitoarea Ildiko Fogarassy, artistul video Lucian Matei şi light-designerul Lucian Moga, într-un spectacol semnat de regizorul Ştefan Iordănescu.

Premiera este programată joi, 22 mai, de la ora 19.00, la Sala 2 a Teatrului.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Magdalena Popa Buluc 7431 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.