Invitaţie la lectură

“Limonov”

Limonov nu este un personaj de ficţiune. El există.

„Eduard Limonov — rebel politic şi coşmarul cel mai cumplit al lui Putin”, afirma cronicarul de la “The Guardian”.

„Nu mai visează la o insurecţie violentă, ci, mai degrabă, la o revoluţie portocalie, cum tocmai se produsese în Ucraina. O revoluţie paşnică, democrată, de care se teme cel mai tare Kremlinul, care e gata să îl zdrobească prin indiferent ce mijloace. Iată de ce duce viaţa asta de om hăituit. Cu câţiva ani în urmă, a fost făcut praf cu bâte de baseball. Totul a reînceput, abia dacă a scăpat unui atentat. Numele îi figurează în fruntea listei «duşmanilor Rusiei», adică a oamenilor de suprimat, pe care oficinele apropiate puterii îi propun răzbunării poporului, făcându-le publice adresele şi numerele de telefon. Ceilalţi de pe listă erau Politkovskaia, ucisă cu o puşcă cu aer comprimat, ex-ofiţerul FSB Litvinenko, otrăvit cu poloniu după ce denunţase deriva criminală a serviciilor secrete, miliardarul Hodorkovski, închis în Siberia pentru că a vrut să se bage în politică. Următorul e el, Limonov.”

Roman biografic sau biografie ficţionalizată, cartea lui Emmanuel Carrère reconstruieşte viaţa unui personaj real, ivit parcă din paginile unei cărţi. Un personaj excentric, ambiguu, evaziv şi schimbător, cu o viaţă aproape neverosimil de aventuroasă, care îi permite autorului să traseze un portret convingător al Rusiei din ultimii cincizeci de ani şi în acelaşi timp să se lanseze într-o explorare uimitoare a paradoxurilor condiţiei umane.

„Intimistă, perspectiva lui Carrère este totodată istorică, ridicând în jurul eroului său echivoc şi temerar o vastă şi vibrantă scenă de teatru: URSS-ul izolat din anii lui Brejnev, apoi dezagregarea comunismului şi, în fine, aruncarea Rusiei în capitalismul mafiot şi într-un haos de proporţii.

Carrère nu-şi asumă niciodată poziţia de judecător, însă ştie să insereze în amplul său roman de aventuri puternic ancorat în real meditaţii profunde asupra destinului atât al individului, cât şi al civilizaţiilor”, apreciază “Télérama”.

„A fost un haiduc ucrainean; idol al underground-ului sovietic; cerşetor, apoi valet al unui miliardar din Manhattan; scriitor la modă parizian; soldat pierdut pe undeva, prin Balcani; şi acum, în imensa harababură postcomunistă, bătrân şef charismatic al unui partid al tinerilor desperados. Personal, se consideră un erou, dar poate fi socotit şi un ticălos. […] viaţa lui romanescă şi periculoasă spune ceva. Nu doar despre el, despre Limonov, nu doar despre Rusia, ci despre istoria noastră, a tuturor, de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial încoace”, scria Emmanuel Carrère, autorul volumului.

„Ca artist şi politician, Limonov e, fără îndoială, unic şi complex — un adevărat fenomen rusesc, o reflectare a intensităţii neobişnuite ce defineşte viaţa în Rusia. Şi, aidoma ţării din care vine, tocmai contradicţiile sale îl fac atât de viu”, consideră “The Guardian”.

De la Moscova anului 2006 la Ucraina (1943-1967), de la New York (1975-1980) la Paris (1980-1989), trecând prin Sarajevo, prin Republica Sârbă Krajina (1990-1992), la Saratov (20012-2003) până la Moscova anului 2009, Carrère denunţă minciunile şi calomniile încrucişate, conflictul din sânul puterii, dând culoare epocii, adunând portrete ale unor oameni celebri şi obscuri. Sunt de asemenea evocate vieţile paralele ale unor bărbaţi iluştri, precum Alexandr Soljeniţîn, unul dintre cei mai importanţi scriitori ai vremii sale, un om medieval, ţăran scăpat de cancer şi de lagăr, pătruns de certitudinea că va apuca să vadă triumfând adevărul, şi Eduard Limonov, care şi-au părăsit amândoi ţara.

“Umeri laţi, zâmbet cald, cap frumos de evreu armean: când urcă la tribună, fostul campion mondial la şah Kasparov impune mai mult decât Limonov, care, cu ciocul şi cu ochelarii lui, pare a juca rolul strategului cu sânge rece, care stă în umbra liderului firesc. De altfel, Kasparov e cel ce atacă primul fără a mai sta pe gânduri, explicând de ce alegerile prezidenţiale constituie o ocazie istorică. Putin îşi termină al doilea mandat, iar Constituţia îi interzice să candideze pentru un al treilea. Pe de altă parte, a îngheţat în asemenea măsură totul împrejurul lui, încât niciun candidat nu se arată din zona puterii. Ruşii îl adoră pe Putin şi nu pricep cum o Constituţie tâmpită le poate interzice să aleagă de trei ori la rând acelaşi preşedinte. Nu uitaţi însă o şmecherie: Constituţia interzice trei mandate la rând. Nu să laşi să treacă o tură cu un om de paie care să ţină cald fotoliul şi să te întorci pe urmă. O să vedeţi”.

Nu lipseşte din acest periplu nici ţara noastră. “România post revoluţionară a avut asupra mea efectul unui adevărat Disneyland al acelui Unheimliche, care se traduce prin stranietate. Sau un twilight zone pe care zvonuri neliniştitoare o dădeau drept mâncată ca un şvaiţer de o reţea de galerii subterane, săpate de poliţia secretă, în care dispăreau oameni… O zonă crepusculară perpetuă şi bine disimulată, încremenită într-un amurg continuu, la care se adăugau zeci de mii de câini vagabonzi care hălăduiau prin Bucureşti bătându-se pentru hrană cu zecile de mii de copii, tot vagabonzi şi ei, dar părând mai puţin periculoşi decât lupii în care se transformaseră toţi oamenii, gata mereu să-şi atace semenii. Ura, bănuială, calomnia te împiedicau să respiri, ca un gaz toxic… Nimeni nu ignora faptul că Securitatea îşi recruta cei mai zeloşi informatori dintre aşa-zişii opozanţi. Şi iată cum a venit momentul de a vorbi despre spiritele subtile. În România le-a aflat înflorind printre ruinele comunismului. Diplomaţi, jurnalişti, observatori aflaţi la post de multă vreme se specializaseră în a citi sistematic şi exact pe dos sensul discursurilor oficiale, al clişeelor mediatice şi al iluziilor convenţionale”.

Emmanuel Carrère este unul dintre cei mai prestigioşi scriitori francezi contemporani. Licenţiat în studii politice, este, de asemenea, scenarist şi regizor. A debutat în 1982, cu un eseu dedicat cineastului german Werner Herzog, dar primul său roman, “L’Amie du jaguar”, a apărut în 1983. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficţiunea şi care au fost recompensate cu numeroase premii, printre acestea numărându-se: “Prix Fémina”, “Grand Prix Marie Claire du Roman d’Emotion”, premiul cititorilor publicaţiei “L’Express”, Premiul “Crésus” şi Premiul “Globe de Cristal”. Romanul Limonov a fost recompensat cu “Prix des Prix” şi “Prix Renaudot” în 2011.

La Editura “Trei”, de acelaşi autor, au apărut “Alte vieţi decât a mea”, “Un roman rus”, “Ora de schi”, “Adversarul”.

“Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului”

Romanul “Acasa, pe Cîmpia Armaghedonului”, apărut în anul 2011 la Editura “Polirom”, în seria de autor dedicată poetei şi eseistei Marta Petreu, a fost publicat în limba franceză de “Editions L’Age d’Homme”, traducere semnată de Florica Ciodaru-Courriol.

Sâmbătă, 22 martie, de la ora 10.30, în cadrul “Salon du Livre” de la Paris va avea loc în prezenţa autoarei lansarea ediţiei în limba franceză, “Notre maison, dans la plaine de l’Armageddon”.

Autoarea a mai publicat în limba franceză culegerea lirică “Poemes sans vergogne”, la Editura „Temps qu’il Fait”, iar o antologie de 46 de poeme extrase din volumul “Apocalipsa după Marta” (“Polirom”, 2010) a apărut la Editura “Caracteres”, în traducerea Lindei Maria Baros.

Romanul “Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului”, desemnat de revista “România literară” drept „Cartea anului 2011”, aduce în literatura română un personaj memorabil: Maria, o ţărancă din Câmpia Transilvaniei, care, neîmplinită în iubire şi în viaţă, ajunge să-şi renege şi să-şi blesteme propriile vlăstare. Ca o pânză de păianjen în miezul căreia se află această mamă terifiantă, familiile Sucutardean şi Vălean îşi ţes existenţele într-o istorie de un veac. Apocalipsa pe care o aşteaptă în orice clipă o parte dintre membrii milenarişti ai clanului, rigorile religioase şi sărăcia adusă de colectivizare croiesc caractere de excepţie şi destine asemenea.

Una dintre cele mai apreciate şi mai premiate cărţi ale anului editorial 2011, “Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului” a mai fost nominalizată la “Premiile Radio România Cultural”, categoria „Proza”, 2011, a obţinut Premiul „Cea mai bună carte a anului”, acordat în cadrul “Galei Industriei de Carte” din România, ediţia 2012, şi este laureată a Festivalului „Primul Roman” din Chambery, Franţa, ediţia 2012.

Marta Petreu este scriitor şi profesor. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme “Aduceti verbele”. Alte volume de poeme: “Dimineaţa tinerelor doamne” (1983); “Loc psihic” (1991); “Poeme neruşinate” (1993); “Cartea mâniei” (1997); “Apocalipsa după Marta” (1999); “Falanga” (2001); “Scara lui Iacob” (2006).

În seria de autor Marta Petreu au mai apărut: “Apocalipsa după Marta” (2011), “Cioran sau un trecut deocheat” (ediţia a III-a revăzută şi adăugită, 2011), “De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească” (2011), “Filosofia lui Caragiale” (2012), “O zi din viaţa mea fără durere” (2012), “Ionescu în ţara tatălui” (ediţia a III-a revăzută şi adăugită, 2012), “Jocurile manierismului logic” (ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2013), “Filosofii paralele” (ediţia a II-a revăzută şi adăugită, 2013) şi “Biblioteci în aer liber” (2014).

La Editura Polirom a mai publicat: “Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian” (2009; ediţia a II-a, 2010) şi “Despre bolile filosofilor. Cioran” (2008; ediţia a II-a, 2010).

“Pasagerul”

“Eu sunt umbra. Eu sunt victima. Eu sunt ucigaşul. Eu sunt ţinta.

Pentru a scăpa, am o singură soluţie: să fiu altul.

Şi dacă altul înseamnă eu însumi?”

Jean-Christophe Grangé explorează graniţa fragilă care desparte raţiunea de nebunie. Care oscilează între bine şi rău. Ne arată abisul fiinţei omeneşti, cu atât mai terifiant cu cât îl plasează în cotidianul societăţii contemporane.

“Pasagerul” vorbeşte, în esenţă, despre fuga unui om care, cu poliţia pe urme, îşi anchetează propria identitate. Urmărit în prezent, el se întoarce în trecut. Din descrierile amănunţite ale procedurilor poliţieneşti sau ale lumii subterane a vagabonzilor din Marsilia, Grangé se distinge prin realism, documentare şi, nu în ultimul rând, printr-o formă de seducţie.

Mathias Freire suferă de o boală stranie: aşa-numitele “fugi psihice”. Din cauza stresului îşi pierde memoria. În clipa în care şi-o recapătă este un alt om. Fără ştirea lui, primeşte un nou sine, un nou trecut, un nou destin… Când îşi dă seama de situaţia în care se găseşte, e psihiatru la Bordeaux. Pentru a afla cine este cu adevărat, nu are decât o singură soluţie: să treacă rând pe rând prin toate identităţile sale precedente. Cerşetor la Marsilia, pictor nebun la Nisa, escroc la Paris… Mergând pe firul personalităţilor sale, va descoperi adevărul halucinant.

“Narcis avea impresia că era în posesia listei membrilor unei grupări secrete. Un grup de iniţiaţi care se hrăneau cu propria lor nebunie. Vampiri psihici. Voyeurs perverşi. Pentru fiecare colecţionar, documentul indica nu doar adresa, ci şi codul de intrare, iniţialele interfonului, numărul de telefon. Galeria Pernathy livrase fiecare tablou la domiciliu. Informaţiile practice fuseseră ataşate fişierului. Nu mai avea decât să sune la uşă. Primul cumpărător de pe listă, Whalid El-Khoury, locuia în partea de jos a străzii Foch. Ceru şoferului de taxi să-l aştepte în faţa imobilului şi trecu lejer peste toate obstacolele… Dar cel pe care îl căuta nu era acasă. Narcis îi dădu şoferului o altă adresă. Pe străduţe, vile şi imobile se ascundeau cu grijă în spatele brazilor şi al chiparoşilor. Fiecare reşedinţă părea că ilustrează maxima: ca să trăim fericiţi, trăim ascunşi. Dar conacul lui Simon Amsallem, cel de al doilea tip, era exact contrariul acestei zicale. Era o clădire de la începutul secolului XX, încărcată cu ornamente de inspiraţie atât maură, cât şi italiană, renovată în stuc alb. Narcis se prezentă la interfon. Îşi dădu numele de artist. Pe pereţi, luminate simplu cu şiruri de becuri, erau atârnate pânze. Artă brută şi din cea mai pură. Un triptic în cretă reprezenta aceeaşi figură deformată în trei expresii distincte. Stupoare. Angoasă. Teroare. Ochii injectaţi, umbrele violacee, fondurile chinuite, totul părea trasat cu sânge. Alte pânze descriau, într-un stil apropiat de cel al benzilor desenate americane din anii ‘60, scene din viaţa cotidiană franceză: mersul la piaţă, aperitivele la cafenea, serbările câmpeneşti… Tablourile ar fi putut fi reconfortante, dar personajele urlau în tăcere, arătându-şi dinţii, înconjurate de cadavre în putrefacţie şi de animale eviscerate”.

Tensionată şi foarte bine documentată, această urmărire a identităţii oscilează între psihanaliză şi speculaţie ştiinţifică într-un ritm infernal.

“În construirea cu o minuţiozitate ieşită din comun a intrigii, Grangé face credibil tot ceea ce ia naştere din imaginaţia sa fără limite”, scria cronicarul de la “Le Figaro littéraire”.

“Extravagant? Cu siguranţă. Dar Grangé face un tur de forţă din a ţine cititorul tot timpul în alertă în această cursă pentru salvarea vieţii personajelor sale teribil de interesante”, consemna cronicarul de la “L’Express”.

Jean-Christophe Grangé este jurnalist, reporter internaţional, scriitor şi scenarist. În calitate de reporter, activitatea sa este impresionantă, printre publicaţiile la care a colaborat numărându-se “Paris Match”, “Sunday Times” sau “National Geographic”. După o activitate intensă în presa franceză şi internaţională a devenit reporter independent, înfiinţând propria agenţie de presă, “L&G”. Reportajele pe care le-a realizat constituie o însemnată sursă de inspiraţie pentru scrierile sale literare.

A fost distins cu două premii importante, “Reuters” şi “Premiul World Press”.

În dese rânduri a colaborat la ecranizările romanelor sale.

“Pasagerul” este în curs de adaptare pentru televiziune într-o serie de şase episoade, în regia lui Luc Besson.

Cărţile preferate ale adolescenţilor din toată lumea, la Editura “Trei”!

“O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii”

Christopher, un băiat de 15 ani, suferă de sindromul Asperger, o formă de autism. Are o memorie fotografică. Înţelege matematica. Înţelege ştiinţa. Ceea ce nu poate înţelege el sunt oamenii.

Când îl găseşte pe Wellington, câinele vecinului său, zăcând mort pe o peluză din apropiere, se decide să pornească în căutarea asasinului şi să scrie un roman poliţist despre aceasta. În incursiunea sa va descoperi însă alte mistere ce pot face ca întreaga lume din jurul său să se prăbuşească.

Apărut în Anglia, romanul “O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii” s-a bucurat de un enorm succes, devenind un bestseller absolut în majoritatea ţărilor în care a fost publicat şi fiind recompensat cu 17 premii literare, printre care “Whitbread Award” şi “Los Angeles Times Book Prize”.

„Nu am mai citit niciodată o carte atât de plină de umor şi seriozitate în acelaşi timp… Vă sfătuiesc să o cumpăraţi în dublu exemplar, o să vreţi s-o daţi la prieteni, dar nu vă veţi îndura să o împrumutaţi pe a voastră”, scria Arthur Golden.

Christopher e un studiu de caz fascinant şi, mai presus de toate, un băieţel cu care empatizezi imediat: nu blocat, ci uluit de senzaţii, lipsit de filtrele prin care oamenii normali examinează ce e în jur. Modul straniu în care observă lumea şi o interpretează literal compune un soi de sensibilitate poetică şi o personalitate aparte. Deşi Christopher insistă că „aceasta nu va fi o carte amuzantă. Nu ştiu să spun glume pentru că nu le înţeleg”, romanul e impregnat de un tip de umor ironic şi emoţionant totodată.

“Când m-am întors de la şcoală, tata încă nu venise de la muncă, aşa că am descuiat uşa din faţă, am intrat în casă şi mi-am scos haina. M-am dus în sufragerie ca să mă uit la unul dintre filmele mele video din seria «Planeta albastră», despre viaţa din locurile cele mai adânci ale oceanelor. Filmul era despre fiinţele marine care trăiesc în jurul craterelor de sulf, care sunt vulcanii subacvatici, unde gazele sunt evacuate din scoarţa terestră în apă. Oamenii de ştiinţă nu se aşteptau deloc să găsească acolo organisme vii din cauza temperaturilor foarte ridicate, a mediului extrem de toxic, dar în acele locuri există eco-sisteme în toată regula. Îmi place acest episod, fiindcă arată că întotdeauna există lucruri noi, pe care ştiinţa le poate descoperi, şi că toate adevărurile pe care le considerăm de la sine înţelese pot fi complet eronate. Şi îmi place faptul că se filmează într-un loc în care e mai greu de ajuns decât pe muntele Everest, deşi se află la o distanţă de doar câţiva kilometri de nivelul mării. Uneori îmi place să-mi închipui că mă aflu acolo, într-un submersibil sferic din metal, cu ferestre groase de 30 de centimetri, astfel încât presiunea apei să nu provoace implozia lor. Şi-mi mai imaginez că sunt singura persoană din interiorul vasului şi că nu are nicio legătură cu vreo navă de suprafaţă, putând să funcţioneze cu propria energie, iar eu deţin controlul asupra motoarelor şi pot să mă deplasez oriunde vreau pe fundul mării, fără să mă poată găsi nimeni”.

Mark Haddon, autorul cărţii, a construit o voce literară unică şi extrem de convingătoare.

„Când merg cu autobuzul la şcoală mă uit la maşinile care trec pe lângă noi şi le reţin culorile.

3 maşini roşii la rând înseamnă că va fi o Zi Destul de Bună. 4 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Bună. 5 maşini roşii înseamnă că va fi o Zi Foarte Bună. Iar 4 maşini galbene la rând înseamnă că va fi o Zi Neagră, adică o zi în care nu vorbesc cu nimeni şi nu mănânc la prânz nimic şi Nu-mi Asum Riscuri, fiindcă galbenul e culoarea cremei de ouă, a liniilor duble galbene şi a frigurilor galbene, care e o boală mortală. Dar dacă văd 3 maşini roşii la rând sau 4 maşini roşii la rând sau 5 maşini roşii la rând, mă simt în siguranţă şi este o zi bună pentru un proiect”.

„Mark Haddon este un scriitor lucid şi, în acelaşi timp, extrem de amuzant, care intră perfect în mintea personajului său”, afirmă Ian McEwan.

Mark Haddon s-a născut în 1962 în Northampton, Anglia. Este scriitor, grafician şi ziarist. A scris numeroase cărţi pentru copii şi a câştigat două premii “BAFTA”.

“Căutând-o pe Alaska”

“Primul prieten.

Prima iubire.

Ultimele cuvinte”.

„Iar acum cred că e momentul prielnic să spun că era frumoasă. În întunericul de lângă mine, Alaska mirosea a sudoare şi a raze de soare şi a vanilie, iar în acea noapte luminată de o lună firavă vedeam doar silueta ei, excepţie făcând momentele în care fuma, când tutunul aprins al ţigării ei îi învăluia faţa într-o lumină roşiatică. Dar, chiar şi pe întuneric, îi vedeam ochii — două smaralde arzătoare. Avea acel soi de privire pătrunzătoare care te făcea să-i cedezi.”

ÎNAINTE. Miles Halter – un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre în ultimele lor clipe de viaţă – pleacă la şcoala cu internat Culver Creek în căutarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut”.

Acest Necunoscut se dovedeşte mai tulburător decât şi-ar fi imaginat vreodată când în noul său cerc de prieteni îşi face intrarea seducătoarea Alaska Young. Inteligentă, amuzantă, imprevizibilă, Alaska îl atrage într-o lume misterioasă de lumini şi umbre, ce stă sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simón Bolívar, faimosul general imortalizat de Gabriel García Márquez: „Cum o să mai ies eu din labirintul ăsta?”.

DUPĂ. Nimic nu va mai fi la fel.

„Fetele vor plânge, iar băieţii vor găsi dragoste, atracţie şi dorinţă în parfumul de vanilie şi ţigări pe care îl răspândeşte Alaska”, scria în “Kirkus Review”.

„«Căutând-o pe Alaska» surprinde perfect intensitatea trăirilor şi disperarea care definesc adolescenţa”, apreciază “teenreads.com”.

„Frumuseţea acestui roman stă în faptul că nu ascunde nimic”, comenta jurnalistul de la “The Guardian”.

John Green, autorul acestui volum, s-a născut la 24 august 1977. Cărţile sale au fost publicate în peste douăzeci de limbi şi figurează constant în topul celor mai bine vândute titluri al publicaţiei “New York Times”.

“Căutând-o pe Alaska”, romanul de debut al lui John Green, i-a adus autorului premiul “Michael L. Printz” acordat de “American Library Association” şi nominalizarea la “Los Angeles Times Book Prize”.

Foarte activ şi pe platformele virtuale, John Green a creat, împreună cu fratele său, “Brotherhood 2.0”, cel mai popular proiect video online, accesat pe YouTube de peste 30 de milioane de fani “Nerdfighter” din întreaga lume.

De acelaşi autor, la Editura “Trei” a apărut “Sub aceeaşi stea”, roman care a primit numeroase distincţii şi s-a bucurat de un imens succes de public.

“Zi după zi”

Zi după zi un alt trup.

Zi după zi o altă viaţă.

Zi după zi îndrăgostit de aceeaşi fată.

„Mister, romantism, personaje cool şi o idee trăsnet!”, nota “The Guardian”.

O poveste fascinantă, ce lansează o provocare: putem iubi cu adevărat pe cineva menit să ia altă înfăţişare în fiecare zi?

„Asta face iubirea: te face să vrei să rescrii lumea. Te face să vrei să alegi personaje, să construieşti scenariul, să conduci intriga. Persoana pe care o iubeşti stă în faţa ta, iar tu vrei să faci tot ce-ţi stă în puteri ca iubirea să fie posibilă, să fie la nesfârşit posibilă. Iar când sunteţi doar voi doi, singuri într-o cameră, poţi să pretinzi că aşa este, că aşa va fi.”

Un adolescent care-şi spune simplu A se trezeşte în fiecare dimineaţă într-un alt trup, trăind o altă viaţă. Niciodată nu e prevenit în legătură cu locul unde se va afla sau persoana în trupul căreia va fi. A s-a împăcat cu situaţia lui şi chiar şi-a stabilit câteva reguli „de supravieţuire”: Niciodată să nu se ataşeze prea tare. Să evite să fie remarcat. Să nu se implice.

Totul până într-o zi când se trezeşte în corpul lui Justin şi o cunoaşte pe iubita acestuia, Rhiannon. Regulile sale stricte nu se mai aplică. Pentru că, în sfârşit, a găsit pe cineva alături de care vrea să rămână pentru totdeauna, zi după zi.

„Când prima dragoste se sfârşeşte, cei mai mulţi oameni ştiu că vor veni şi altele. N-au terminat cu iubirea. Iubirea nu a terminat cu ei. Nu va fi niciodată la fel ca prima, dar va fi mai bună în diferite feluri.

Eu nu am o astfel de consolare. De asta mă agăţ din răsputeri. De asta e atât de greu.”

David Levithan (n. 1972) este un autor prolific şi editor de literatură pentru adolescenţi. Prima sa carte, “Boy Meets Boy”, a apărut în 2003 şi a fost urmată de numeroase romane şi volume de povestiri. A scris, împreună cu John Green, “Will Grayson, Will Grayson”, un roman care, încă de la apariţie, a fost declarat un bestseller “New York Times”. Într-un interviu, David Levithan declară că „a fi editor îi place la fel de mult ca a fi scriitor”.

„În «Zi după zi», scriu din punctul de vedere al unui personaj care nu e nici bărbat, nici femeie. Care nu aparţine niciunei rase, niciunei religii. A a crescut fără prieteni, fără familie. A este doar un suflet”, afirma David Levithan.

“Cuvinte tămăduitoare”

Puterea rugăciunii şi practica medicinei. Reintegrând arta tămăduirii spirituale în ştiinţa medicinei, “Cuvinte tămăduitoare” ne îndrumă către „o medicină mai eficientă şi, totodată, mai umană, o medicină mai funcţională şi cu care atât doctorii, cât şi pacienţii se simt mai bine”.

Autorul Larry Dossey explorează legăturile dintre medicină şi spiritualitate în acest studiu popular despre puterea vindecătoare a rugăciunii. Dacă pentru lumea religioasă nu este o noutate, pentru ştiinţă, faptul că rugăciunea vindecă este o revelaţie, confirmată de zecile de experimente de laborator menţionate de Dossey. Rugăciunea poate ajuta la vindecarea unor probleme ca tensiunea arterială, astm, crize cardiace, dureri de cap şi anxietate; mai mult, poate modifica activitatea enzimatică, dezvoltarea celulelor sangvine şi germinarea seminţelor.

Respingând ideea tradiţională despre rugăciune ca relaţie cu un Dumnezeu transcendental, Dossey oferă, în schimb, concepţia sa panteistă a rugăciunii ca „eveniment nonlocal veritabil”, orientat către „Absolut” în toate lucrurile.

Larry Dossey este doctor în medicină şi o autoritate în domeniul vindecării spirituale. Ţine conferinţe în toată America şi este un invitat frecvent la “Oprah”, “Good Morning America”, “CNN”. A scris numeroase cărţi de referinţă în domeniu, dintre care menţionăm: “Power of Premonitions” (“Puterea premoniţiilor”, Ed. “Lifestyle”, Bucureşti, 2011) şi “Reinventing the Medicine”.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.