Invitaţie la Muzeul Şuţu

Constantin Bălăceanu Stolnici povesteşte despre Calea Victoriei de odinioară

Joi, 11 septembrie 2014, de la ora 19.00, la Palatul Şuţu, acad. Constantin Bălăceanu Stolnici va povesti despre Bucureştiul copilăriei sale şi Calea Victoriei de odinioară.

„În primul rând, în copilăria mea nu existau străzi asfaltate. E drept că nu mai existau nici străzi pardosite cu bârne de lemn, cum era Podul Mogoşoaiei pe vremea bunicilor mei. În centru, străzile erau toate pavate cu piatră cubică. Unele din ele mai erau «pavate» cu bolovani. La periferie toate drumurile erau ca drumurile de ţară din pământ bătut sau cu pietriş, care se umpleau de noroi după fiecare ploaie mai abundentă”, scrie Constantin Bălăceanu Stolnici în cartea Amintiri. O viaţă de poveste în Bucureştiul interbelic.

Constantin Bălăceanu Stolnici este un om de ştiinţă român, medic neurolog, pionier în domeniul neurociberneticii, profesor de Neuropsihologie şi Anatomie a Sistemului nervos, membru de onoare al Academiei Române, descendent al Bălăcenilor, veche familie boierească aparţinând nobilimii pământene. Activitatea medicală şi-a desfăşurat-o la spitale precum Spitalul Colentina, Spitalul Dr. Cantacuzino, Gheorghe Marinescu, a fost şi şef de secţie la Institutul Naţional de Gerontologie, cât şi la Serviciul Metodologic de Neurologie şi Neurochirurgie.

Constantin Bălăceanu Stolnici este Efor testamentar al Aşezămintelor Brâncoveneşti (Biserica Domniţa Bălaşa); Membru al Adunării Naţionale şi al Consiliului Naţional al Bisericii Ortodoxe Române; Preşedinte al Societăţii Ateneul Român; Director onorific al Institutului de Antropologie al Academiei Române; Preşedinte de onoare al Universităţii Ecologice din Bucureşti; Preşedinte al familiarilor Ordinului de Malta din România; Preşedinte al Centrului Internaţional Antidrog şi al Drepturilor Omului. Are următoarele afilieri: Membru de onoare al Academiei Române; Membru al Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România (AOSR); Academia de Ştiinţe Medicale din România; Societatea de Istorie a Medicinei; Societatea Internaţională de Lingvistică Aplicată; Societatea franceză de Neurologie; Congresul Interamerican al Medicilor şi Chirurgilor; Societatea Braziliană de Cibernetică; Societatea Franceză de Înalte Studii; Societatea Madrilenă de Cibernetică, (membru de onoare); Societatea Mondială de Cibernetică şi Sisteme Generale (Londra); Societatea Internaţională de Medicină Cibernetic; Asociaţia Americană de Cibernetică. A publicat peste 25 de cărţi, între care peste 15 lucrări în domeniul neuroştiinţei.

Bucureşti: un portret ”Novecento”

Bucureşti: un portret Novecento. Povestea unui secol din 555 de aniversări, o carte şi o expoziţie ce se deschid una pe cealaltă pentru a vă spune povestea Bucureştiului în secolul XX.

Sunt cărţi care se ecranizează, cărţi care se dramatizează, cărţi care se expoziţionează.

Bucureşti: un portret Novecento. Povestea unui secol din 555 de aniversari este o expoziţie deschisă din cartea cu acelaşi nume, semnată de dr. Adrian Majuru. Cartea o poţi lua cu tine acasă sau într-un buzunar.

Expoziţia, deschisă între 17 septembrie şi 19 octombrie la Palatul Şuţu, este onorată de prezenţa academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici şi dr. Antoine Heemeryck.

În prezenţa amfitrionului Muzeului Municipiului Bucureşti, dr. Adrian Majuru, Saşa-Liviu Stoianovici şi Călin Torsan vor recrea atmosfera secolului trecut din Bucureşti, prin acorduri muzicale când meşteşugite, când improvizate.

Oraşul trăieşte prin mai multe suflete. Avem un oraş care se prezintă, un oraş cu mesaj, ale cărui detalii se modifică aproape cu fiecare generaţie. Oraşul comunică prin glasul tuturor vârstelor, având astfel mai multe voci sincronizate cu atitudini, fapte, proiecţii de viitor.

Proiectul de faţă îşi propune să cartografieze geografiile umane ale secolului XX. Hărţile care se suprapun nu aparţin exclusiv trecutului, ci mai ales unui prezent în desfăşurare al cărui ultim cuvânt încearcă să definească o posibilă prognoză pentru un termen mediu.

Dacă prima hartă ţine de geografia simbolică a unui organism viu, de mesajele continuate şi multiplicate prin reclame, faţade, spaţii publice, de la străzi la grădini, hărţile ce vor urma sunt în continuă mişcare deoarece sunt legate de umanitatea care a evoluat aici şi le consumă preţ de peste patru generaţii.

Oamenii de pe stradă reprezintă un barometru de civilizaţie urbană prin ceea ce ei sunt ca atitudine, vestimentaţie, proiecţii de viaţă şi mai ales prin ceea ce ei consumă cu fiecare zi sau cu fiecare vârstă.

Omul oraşului are însă o viaţă de acasă foarte diferenţiată de un calendar profesional şi cultural, la rândul său mereu îmbogăţit şi diversificat prin acumulare şi multiplicare. Povestea Lui şi povestea Ei pe axa unui timp vertical, de la 1900 la anii 2000, de la străbunic la strănepot, nu are un precedent consistent în istoriografia românească. Istoria locuirii, spaţiile casei, accesoriile zonelor casnice au povestea lor.

Dar există şi axa unui timp orizontal, aceea a vârstelor care se tot repetă cu fiecare generaţie: copilărie, adolescenţă, maturitate şi bătrâneţe. Cum arătau chipurile acestor vârste de la 1900 la anii 2000 reprezintă o provocare antropologică, iar Bucureştiul poate fi un interesant studiu de caz pentru istoria culturală a României.

Această călătorie prin secolul XX nu-şi propune să detalieze evoluţia societăţii urbane, ci să arate, în linii generale, câteva modificări de comportament, mod de viaţă, preocupări, chiar tipul de locuire şi de ambientare interioară.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.