Iohannis s-a zăpăcit! Vrea referendum pentru strategia Cioloş valabilă încă 3 ani

Cîştigarea alegerilor din decembrie 2016 de către PSD i-a creat lui Klaus Iohannis o stare de nervozitate nebănuită, fiind capabil să facă chiar şi 3 gafe uriaşe într-o singură zi: 1. folosirea cuvîntului „comemorare” în loc de „aniversare” a Unirii din 1859, 2. anunţarea unui referendum legislativ pe o temă interzisă de Constituţie şi 3., după răzgîndire, declanşarea altui referendum pe altă temă ce nu poate fi formulată printr-o întrebare care să poată avea răspunsul prin „DA” sau „NU”, cum prevede Legea nr. 3/2000, cunoscută sub numele „Legea referendumului”.

Despre confuzia teribilă dintre cuvintele „comemorare” şi „aniversare” s-a vorbit şi scris mult de ieri pînă azi, subliniindu-se încă o dată cunoaşterea aproximativă a limbii române de către preşedinte. Vezi, în acest sens, şi articolul din Cotidianul.

Despre un referendum pe temele „amnistie” şi „graţiere” puteţi citi articolul nostru de azi „Klaus Iohannis îndeamnă întreaga populaţie să încalce Constituţia României”, în care subliniem faptul că „amnistia” şi „graţierea” nu pot face obiectul unui referendum pentru că ar genera o iniţiativă legislativă, ceea ce este interzis de Constituţie.

Să detaliem acum cea de-a treia gafă prezidenţială, rezultată din răzgîndirea lui Klaus Iohannis, care a înţeles în ceasul al 12-lea că nu poate organiza un referendum în care populaţia să se pronunţe asupra amnistiei şi graţierii, căci se încalcă prevederile art. 74, al 2 din Constituţie.

Încercînd să dreagă busuiocul, preşedintele Iohannis a trimis Parlamentului o Scrisoare prin care declanşează procedura de organizare a unui alt Referendum „cu privire la următoarea problemă de interes naţional”, cum spune chiar domnia sa: „Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”!

Fiind vorba despre o acţiune în care este antrenată întreaga populaţie a României şi despre un proces electoral care costă 80 milioane euro, sîntem obligaţi să vedem dacă iniţierea acestui proces se încadrează în prevederile legale. Astfel, Legea nr. 3/2000 actualizată, cunoscută sub numele „Legea referendumului”, precizează în Capitolul II, Secţiunea a 3-a, „Referendumul cu privire la probleme de interes naţional”, la art. 12, care sînt temele ce pot genera o astfel de consultare a populaţiei:

„(1) Sunt considerate probleme de interes naţional în sensul art. 11:

A. Adoptarea unor măsuri privind reforma şi strategia economică a ţării

B. Adoptarea unor decizii politice deosebite cu privire la:

a) regimul general al proprietăţii publice şi private;

b) organizarea administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală;

c) organizarea generală a învăţământului;

d) structura sistemului naţional de apărare, organizarea armatei, participarea forţelor armate la unele operaţiuni internaţionale;

e) încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaţionale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani;

f) integrarea României în structurile europene şi euroatlantice;

g) regimul general al cultelor;

(2) Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin DA sau NU asupra problemei supuse referendumului, decizând cu majoritatea voturilor valabil exprimate la nivelul ţării”.

Oricît ar vrea preşedintele Klaus Iohannis să forţeze hermeneutica textului printr-o interpretare forţată, tema propusă de dînsul pentru Referendum nu se încadrează în prevederile articolului citat, căci nu se referă nici la regimul proprietăţii, nici la administraţia publică, nici la învăţămînt, nici la organizarea armatei, nici la ratificarea vreunui act internaţional, nici la integrarea ţării în structurile europene şi euroatlantice şi nici măcar la regimul cultelor!

Ca atare, tema „Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”, propusă de Klaus Iohannis pentru acest referendum este complet în afara celor care ar putea face obiectul unui proces electoral atît de costisitor, cum este un referendum naţional! De altfel, limitarea impusă de legiuitor are în vedere tocmai posibilele excese ale unui preşedinte (referendumul naţional poate fi organizat doar la cererea sa sau pentru demiterea sa), care, în căutare de imagine, ar putea, în lipsa acestor restricţii legale, să ceară în fiecare lună cîte un referendum naţional pe teme dintre cele mai bizare, cum ar fi necesitatea ploii în vreme de secetă sau dacă iubirea faţă de soţie este obiectiv de interes general!

E drept, prin Decizia CCR nr. 567 din 11 iulie 2006, a fost admisă excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, constatându-se că acestea sunt neconstituţionale. În conformitate cu dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată în MO nr. 767 din 31 octombrie 2003 dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei.

Însă cine citeşte cu atenţie Decizia CCR va observa că aceasta a cerut Parlamentului să modifice doar art. 12, alin. (1) lit. B h, pe care anterior îl abrogase în totalitate. Numai aşa, prin ignorarea acestei solicitări, pentru că Parlamentul nu a luat în discuţie Decizia CCR, întreg art. 12 a fost abrogat de drept. Asta nu înseamnă că un preşedinte responsabil trebuie să ceară un referendum chiar pe orice temă îi trece prin minte. Iată pasajul din Decizia CCR la care am făcut referire mai sus:

„În cadrul controlului de constituţionalitate efectuat înainte de promulgarea Legii privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, Curtea Constituţională s-a pronunţat şi asupra unei dispoziţii din cuprinsul art.12 alin.(1). Acest articol, pe lângă cazurile concrete privind problemele de interes naţional enumerate la lit.B a)-g), în legătură cu care, în sensul art.11, Preşedintele poate cere poporului să îşi exprime voinţa, prevedea la lit.B h) şi „alte probleme propuse Parlamentului de către Preşedintele României, în exercitarea atribuţiilor sale constituţionale”. Cu acel prilej, prin Decizia nr.70 din 5 mai 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.221 din 19 mai 1999, Curtea Constituţională a decis că dispoziţiile art.12 alin.(1) lit.B h) sunt neconstituţionale în ceea ce priveşte expresia „propuse Parlamentului”, întrucât „Preşedintele este singurul îndreptăţit să stabilească problemele de interes naţional asupra cărora poate cere poporului să îşi exprime voinţa prin referendum”. În conformitate cu prevederile art.145 din Constituţia nerevizuită, legea a fost transmisă Parlamentului spre reexaminare. În dezacord cu decizia Curţii Constituţionale, acesta a eliminat în totalitate conţinutul lit.h), lipsindu-l, astfel, pe Preşedinte de posibilitatea de a propune poporului şi alte probleme de interes naţional asupra cărora acesta să-şi exprime voinţa prin referendum.

Şi ar mai fi o problemă, căci Legea nr. 3/2000 precizează la art. 12, al. 2: „Cetăţenii sunt chemaţi să se pronunţe prin DA sau NU asupra problemei supuse referendumului”. În aceste sens, oare cum s-ar putea formula întrebarea de pe buletinele de vot, astfel încît să se poată răpunde la ea prin „DA” sau „NU”? Ar fi de-a dreptul absurd ca aceasta să fie „Sînteţi de acord cucontinuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice?” sau „Credeţi că e bine să continue luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice?

Dincolo de absurditatea întrebărilor, căci răspunsul nu poate fi echivoc, apare întrebarea: şi dacă, totuşi, majoritatea populaţiei votează cu „NU”, înseamnă că se abrogă Codul Penal sau se modifică în sensul că actele de corupţie sînt permise?

Ceea ce nu ştie însă preşedintele este faptul că doar în urmă cu şase luni, adică în 19 iulie 2016, chiar „Guvernul Meu”, condus de Dacian Cioloş, a lansat „Noua strategie naţională anticorupţie – integritate, transparenţă, educaţie”, valabilă în perioada 2016-2020:

Aceasta a fost apoi adoptată în 10 august 2016, prin H.G. nr. 583/2016! Iată ce spunea ministrul Justiţiei, Raluca Prună, imediat după emiterea HG: „Scopul SNA 2016-2020 este promovarea integrității, prin aplicarea riguroasă a cadrului normativ și instituțional în vederea prevenirii corupției în România. Documentul are un caracter multidisciplinar și este adresat tuturor instituțiilor publice reprezentând puterea executivă, legislativă și judecătorească, autorităților publice locale, mediului de afaceri și societății civile”. Iată cum arată HG nr. 583/2016, chiar în postarea ei pe site-ul Guvernului şi cine o semnează:

Este drept, atunci cînd s-a adoptat această „Nouă strategie naţională anticorupţie – integritate, transparenţă, educaţie”, Klaus Iohannis era în vacanţă, fiind „surprins” în acel aeroport din Insulele Baleare, deşi Administraţia Prezidenţială anunţase că-şi va petrece concediul în Germania, la părinţi:

Totuşi, e de neimaginat faptul că nu a aflat pînă acum despre acest document important emis chiar de „Guvernul Meu”, din moment ce propune acum un Referendum avînd exact aceeaşi temă, care a fost deja supusă unei dezbateri publice! „Nouă strategie naţională anticorupţie – integritate, transparenţă, educaţieeste valabilă pe perioada 2016-2020, astfel încît Referendumul demarat de Iohannis se suprapune peste perioada de valabilitate a H.G. nr. 583/2016, aşa că o eventuală cădere la Referendum ar putea să ducă la anularea întregii Strategii!

Faptul că prin acest Referendum absurd Klaus Iohannis dublează o lege deja existentă este deosebit de grav, nemaiîntîlnit în istoria României! Dar aşa este cînd te iei după mintea lui Sebastian Lăzăroiu şi Moise Guran, cei care i-au dat preşedintelui ideea aceasta „strălucită” de a organiza un referendum pentru a „băga PSD în corzi”, cum zicea fostul consilier al lui Traian Băsescu!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Ion Spânu 1818 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.