Ipocrizia unui primar comunist

Zecile de mii de comune şi sate ale României rurale sunt tot atât de multe micro-dictaturi, stat în stat, unde primarul asociat cu poliţistul sau şeful de post decide şi cum să mânânci la prânz. Bătălia electorală este cruntă. De pildă, prin satele Olteniei se face o mită electorală diferenţiată geografic! În satele depresionare cu praf mult vara şi noroi în restul anului, votanţii primesc o pereche de cizme de cauciuc; în satele de câmpie primesc găleţi pentru udat grădina, iar la periferia oraşelor, câte un litru de ceva: ulei, zahăr, mălai.

Dincolo de acest prezent în desfăşurare, dragi cititori, trebuie ştiut că majoritatea acestor politruci obedienţi pecuniar vin din trecutul comunist. Despre ce înţeleg ei din desfăşurările prezentului şi valorile trecutului mai îndepărtat voi încerca să descriu în acest articol. Se va observa cu uşurinţă faptul că pentru „succesori” există numai interes faţă de trecutul comunist şi ceea ce au învăţat de acolo: păstrarea puterii în interes personal, de familie şi de neam.

În comuna Râfov din judeţul Prahova, actualul primar PDL-ist Mircea Chivu doreşte un nou mandat. Deşi nu înţelegm dorinţa lui pentru bunul public întrucât, pentru râfoveni, canalizarea, apa potabilă şi gazele rămân un vis îndepărtat, după cum susţine „Telegraful de Prahova”, care a investigat opinia locuitorilor (nr. 2590 din 24 aprilie 2012). Dezinteresul pentru obşte este fără echivoc. Dar la fel de dureroasă este şi politica primarului PDL-ist Mircea Chivu, după tipologia comunistă, de a distruge trecutul.

Din articolul publicat de ziarul „Telegraful de Prahova” aflăm de zăduful tipic comunist despre conacul Costache Cantacuzino, aflat în comuna Râfov, conacul fiind „o ruşine pentru comună. Noi, ca primărie şi nici de la Ministerul Culturii nu se poate face nimic. Este o ruşine pentru comuna noastră!”, spune primarul PDL-ist Mircea Chivu.

Într-adevăr, în comuna Râfov se află de peste 400 de ani conacul Costache Cantacuzino şi alături de el şi un domeniu întins al Cantacuzinilor. Desigur, el nu a fost o ruşine pentru râfoveni dintotdeauna. Dacă am aflat părearea primarului Chivu, onest ar fi să urmărim anamneza situaţiei şi să ascultăm apoi şi cealaltă parte, pentru a trage o concluzie.

Conacul a fost construit la finele secolului al XVII-lea de boierii râfoveni şi intră în patrimoniul Cantacuzinilor prin căsătoria Ruxandrei Râfoveanu cu unul dintre fiii lui Matei Cantacuzino, descendentul direct al voievodului Șerban Cantacuzino (1678-1688). Acest lucru se întâmpla la începutul secolului al XVIII-lea. În anul 1930, domeniul Râfov a intrat în posesia lui Ghe. C. Cantacuzino, în urma partajului voluntar dintre acesta şi ceilalţi moştenitori ai domeniului, domeniu care este împărţit cu acest prilej. Desigur, în tot acest răstimp, conacul medieval este extins şi modernizat.

În anul 1948, conacul şi domeniul în suprafaţă de 119,07 hectare sunt naţionalizate, având pe cuprinsul său, între altele, 84,38 ha de pădure, 21,75 ha teren arabil, 1 ha de grădină şi 18 ha conacul şi domeniul său aferent. Aceasta era situaţia inventarului de la 1948.

Din acel moment, conacul devine „bun al poporului” şi intră în folosul obştii râfovenilor. Acum, noi ştim din istorie că, alături de boierii şi intelectualii noştri verticali, au fost pedepsiţi cu hainia şi moartea, pentru hărnicia şi inteligenţa lor, până şi ţăranii fruntaşi, gospodarii comunităţii. Obştea a fost vitregită de elementele ei cele mai pregătite să o ajute să prospere. Şi aşa a fost, în vremea colectivizării, în toată România.

Din anul 1948 şi până în anul 1999, conacul şi domeniul Cantacuzino au fost în proprietatea statului şi în administrarea comunei
Râfov, implicit a primarilor comunei Râfov.

În conac, pentru perioada amintită, au fost sediul Primăriei, al Poliţiei, al bibliotecii comunale şi birourile IAS-ului, care a administrat şi domeniul Cantacuzino. Atât de bine a fost administrat încât lacul şi heleşteul au dispărut fără urmă, pădurea s-a restrâns simţitor, iar grădina a rămas un vis îndepărtat.

Devălmăşia valahă a continuat să distrugă. În anul 1992, comunitatea, prin decidenţii ei, adică Primăria, abandonează conacul şi se mută într-o reşedinţă de dimensiuni mai mici. Conacul rămâne în administrare locală între anii 1992 şi 1999. Dacă în anul 1948, după cum vedeţi în fotografia ataşată articolului, clădirea arăta impecabil, în anul 1999 era (şi este) atât de distrusă încât războiul ar fi fost simţitor mai îngăduitor.

Sub protecţia primarilor Moise Ştefan (PD) şi Mircea Chivu (PDL), comunitatea, sau partea preferenţială a comunităţii, camarila celor doi primari, şi sub nasul şefului de post care îşi avea casa într-o anexă a domeniului, domeniul Cantacuzino a fost devastat sistematic: sute de metri cubi de cărămizi şi piatră furate pentru ridicarea altor case; sobele vechi de peste două sute de ani încălzesc acum reşedinţele şmecherilor din comună; alţi locuitori mai săraci au furat ferestrele, podelele, uşile, până şi bârnele de susţinere a acoperişului au fost tăiate pentru foc. Apoi, a venit rândul metalului scos la mezat. Mai mult decât atât, au venit şi căutătorii de comori, care au spart aiurea pereţi şi au desfiinţat podeaua. Acoperişul s-a prăbuşit, cum era şi firesc, iar anexele, vechi reşedinţe ale administratorilor şi muncitorilor domeniului, au dispărut chiar şi peste noapte, fiind „recuperată” cărămida.

În anul 1999, această ruină este recuperată de drept, în instanţă, după ani de judecată, de actualul proprietar, dl. Constantin Şerban Cantacuzino, pe care bucureştenii ar trebui să-l cunoască pentru lucrurile frumoase realizate la Hanul Manuc din Bucureşti.

Culmea ipocriziei, primarul comunei Râfov din anul 1999 îl atenţiona pe dl. Constantin Şerban Cantacuzino de faptul că imobilul este monument istoric şi nu poate face modificări! Aceasta după ce chiar el şi precedentul primar l-au devastat, modificându-l iremediabil!

Foarte abătut, dl. Cantacuzino mi-a povestit de un trist paradox al istoriei româneşti: cum este să fii dat afară din casa ta în cinci minute, numai cu hainele de pe tine, iar apoi, peste 50 de ani, să-ţi recuperezi bunul furat, devenit o ruină devastată, şi numai după ani de procese.

Să ne amintim: primarul actual, care se pregăteşte de alegeri, PDL-istul Marius Chivu, spune: „Conacul este o ruşine pentru comuna noastră”. Noi, după câte a făcut, trebuie să spunem că Mircea Chviu este o ruşine pentru vandalizarea trecutului nostru şi este o primejdie de moarte pentru binele râfovenilor! Dar tocmai Primăria este principalul vinovat pentru distrugerea patrimoniului istoric, imobilul fiind clasat monument prin decizia Ministerului Culturii şi Cultelor din anul 2004.

În sprijinul celor spuse mai sus, oferim concluziile investigaţiei Ministerului Culturii şi Cultelor, investigaţie realizată în anul 1995. Asta pentru că primarul a afirmat că Ministerul Culturii nu poate să facă nimic! Numai că în anul 1995 a încercat să facă ce se mai putea face! Să apere măcar monumentul de la distrugere deplină! Iată ce au găsit pe teren în anul 1995 specialiştii Ministerului Culturii şi Cultelor:

„Domeniul este în paragină, aleile nu mai existau, heleşteul era colmatat, iar clădirile anexe, şi ele în stare jalnică, funcţionau ateliere ale SMA, iar plantaţia cu porumb ajungea până la zidurile conacului, şi el aflat într-o stare de degradare şi părăsit. (…) Trebuie să fie restaurat împreună cu ansamblul din care face parte integrantă şi ar fi imperios necesar ca toată suprafaţa fostului domeniu să aparţină unui singur proprietar, în speţă proprietarul conacului. (…) Prin reabilitarea ansamblului Cantacuzino de la Râfov s-ar restitui un reper istoric foarte important atât pentru judeţul Prahova, cât şi pentru ţară”. Trebuie să subliniem faptul că în judeţul Prahova mai există doar un singur conac de aceste dimensiuni şi valoare istorică la Singureni! Documentul este semnat de prof. Constantin Stere (Director Executiv) şi consilierul pe monumente istorice, arh. Liana Dobinescu (adresa Ministerului Culturii şi Cultelor, direcţia judeţeană Prahova pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu nr. 509 din 28 iunie 2005).

Potrivit aceluiaşi document, legea obligă la o rază de protecţie a monumentului de 200 de metri, însă şi astăzi, culturile de porumb se află sub zidurile conacului! De ce? Pentru că aşa vrea primarul Chivu!

Dumnealui se plânge că nimeni nu face nimic! Adică să repare ce a distrus Primăria şi a furat camarila instituţională până la 1999! Bun, se poate face şi asta! Dl. Constantin Şerban Cantacuzino încă se mai luptă să repare ce s-a distrus şi deteriorat la Hanul Manuc din Bucureşti.

Ministerul poate ajuta şi el cu bani, însă în baza unui proiect cu buget atent calculat şi argumentat. Dl. Constantin Şerban Cantacuzino nu ar fi la primul proiect de acest fel, însă pentru a-l putea realiza sunt necesare clarificări juridice privind vecinătăţile conacului. În ciuda notificării oficiale, primarul PDL-ist Mircea Chivu refuză să răspundă pentru clarificarea vecinătăţilor! Aşadar, rea voinţă şi ipocrizie!

De aceea, ruşinea comunei Râfov este primarul Mircea Chivu! Altfel suntem obişnuiţi cu vorba „hoţii strigă hoţii”!

Trăiască PMR în anul 2012 pe loja conacului Cantacuzino!

Conacul domeniului Costache Cantacuzino arăta în anul 1948 impecabil. Aşa l-au preluat statul şi obştea râfovenilor

Conacul Costache Cantacuzino în anul 1999, când a fost recuperat de Constantin Cantacuzino

Podeaua parterului, distrusă de căutătorii de comori. Imagine din anul 1999

O anexă a conacului devastată şi care a dispărut peste noapte pentru recuperarea cărămizilor

Fragment cu un vestit Trăiasca PMR sub balconul conaculuui. Ferestre furate, ziduri distruse. Anul 1999

Bârnele care susţineau acoperişul au fost tăiate pentru foc. Urmele acestei distrugeri sunt de neiertat. Anul 1999

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Adrian Majuru 530 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.