Ce vrea să spună şi să ascundă, în acelaşi timp, Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) când afirmă că sistemul judiciar nu este pregătit pentru intrarea în vigoare a noilor coduri?
Codul penal şi Codul de prodedură penală, în prezent în vigoare, au o stabilitate de peste o jumătate de secol, având fundamentele în şcolile de drept penal ale epocii lui Napoleon al III-lea şi în doctrinele criminologice şi penologice italiene, în parte şi a celor belgiene.
Vespasian Pella, Vintilă Dongoroz, Ioan Tanoviceanu, George Antoniu, Nicolae Volonciu (lista nu este închisă) şi discipolii lor au creat doctrina sistemului judiciar penal românesc, de sorginte neoromană, în litera şi spiritul căreia sunt formaţi cvasitotalitatea practicienilor dreptului, cu excepţia celor care au “trădat” în favoarea sistemului juridic cutumiar “common law“, anglo-saxon.
Ca să fim bine înţeleşi, sistemul judiciar penal românesc se află pe falia confruntării, pe viaţă şi pe moarte, dintre tradiţiile juridice moştenite de la fondatorii dreptului şi inovaţiile jurisprudenţei cutumiare anglo-saxone, reflectate “după ureche” în noua legislaţie penală şi procedural penală, excepţional caracterizată de magistratul Daniela Panioglu drept o şandrama, cităm: “Noile coduri penal şi de procedură penală, care vor intra în vigoare începând cu data de 1.II.2014, nu sunt altceva decât o şandrama, improvizată de o comisie oarecare, cu slugărnicie faţă de stăpânii europeni, pentru a le arăta că ne-am făcut, cuminţi, temele, nu mai contează cum şi ce-am scris. Sub acest adăpost încropit va fi pedepsită justiţia penală românească de-acum multe decenii înainte” (cotidianul.ro).
Trebuie să fim de acord cu atitudinea de justificată revoltă a doamnei judecător. Cel de al treilea, sau al patrulea cod penal, în funcţie de calendarul politic la care ne raportăm, nu poate fi citit şi înţeles fără dicţionare explicative ajutatoare. Ori este prost tradus, ori este un nefericit compendiu “copy paste” din toate codurile pe care “comisia de reformare şi casare” a justiţiei le-a identificat şi accesat pe internet.
Sunt jurist cu specializare posuniversitară, cu practică profesională şi didactică în materie penală, constituţională şi administrativă. Îmi actualizez biblioteca juridică şi nu pot fi indiferent la evoluţia, ori, dimpotrivă, involuţia teoriei şi practicii dreptului în România.
Ce vreau să spun şi nu a spus Asociaţia Magistraţilor? Noile coduri nu vor putea fi înţelese şi aplicate, cu conştiinţa liberă, de către generaţiile de jurişti practicieni care s-au format la şcoli juridice serioase şi au făcut jurământ de credinţă triadei indestructibile a Adevărului, Dreptăţii şi Justiţiei.
Ştiinţa şi arta echilibrării acestor trei categorii juridice, dar şi filosofice, teologice, politice, etice şi de domeniul altor ştiinţe, nu se deprind în campanii de reformă politicianistă distructivă a justiţiei.
În România nu se face justiţie, ci se aplică tehnologii de politică judiciară menite a înşela şi ademeni străinătatea, pentru a fi oarbă în faţa unei legislaţii, cel mai adesea, conjuncturale, nepredictibile, fără scopuri şi obiective pe termen lung, sub ameninţarea schimbărilor intempestive, după toane şi frisoane (politice).
Adevărul, Dreptatea şi Justiţia nu sunt noţiuni compatibile cu raţionamentele şi conştiinţa unor magistraţi compromişi, urmare a viciilor şi slăbiciunilor omeneşti, apoi teleportaţi în supremele complete, ca jalnice marionete. Cu sau fără epoleţi secreţi.
Curiozitatea firescă ne-a îndemnat să identificăm opera juridică a judecătorilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dar şi a membrilor şi preşedintelui Curţii Constituţionale, numiţi în ultimul deceniu. Unii sunt nu numai fără operă, dar şi fără experienţa şi parcursul de carieră care să-i fi recomandat pentru înaltele magistraturi. În deceniul precedent, cele două curţi adunau sub cupola lor personalităţi consacrate în ştiinţele juridice, cu cărţi de vizită internaţionale. Simpla lor prezenţă acolo dădea garanţii, atât cetăţeanului, cât si observatorilor străini, sub a căror tutelă ne-a pus numai o clasă politică dominată de aventurieri parveniţi, corupţi, mitomani şi, pe deasupra, laşi şi imorali.
Bâlciul politicii bulervadiere îl vedem şi în justiţie. Este îndreptăţit Consiliul Superior al Magistraturii sau este în spiritul principiului separaţiei puterilor în stat ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să se scandalizeze şi să se antepronunţe în legătură cu intenţiile de legiferare, ori cu legile adoptate de Parlament?! Cum ar fi, de exemplu, legea răspunderii pecuniare a magistraţilor care prin nedreaptă judecată obligă statul la dezdăunări de multe milioane, ori reîmproprietăresc fără just temei pe aşa-zişi urmaşi ai criminalilor de război, sau ai persoanelor care au fost despăgubite pentru averile pierdute în varii conjuncturi politice sau ale istoriei.
Din sumara revistă a presei de azi am aflat că un judecător de curte de apel a fost corupt cu o raclă în cimitirul municipal, că alţi judecători împart dreptatea pe coşniţe cu de ale gurii, iar alţii jonglează cu milioanele în valute străine.
Mahării Căilor Ferate Române cumpără din Germania, prin firme “de familie”, locomotive second hand cu 120.000 de euro bucata şi le revând “prostului de stat”, adica nouă, plătitorilor de impozite, cu 1,9 milioane euro bucata, iar judecătorii, în prima instanţă, decid: “Nu sunt pagube!”. I-or fi păcălit pe nemţi?!
Dacă justiţia a ajuns în miezul controverselor politice scandaloase, în asezonare cu miturile omniprezenţei, omnipotenţei şi ubiscienţei instituţiilor care ar fi penetrat-o, în cuprindere şi profunzime, cu ofiţeri acoperiţi, căci şi Radu Mazăre reclamă violul, oare nu-i de vina şi victima? De ce-şi dezbracă atât de repede şi ieftin roba?!
Aşa cum cum România se vede din America şi Europa ca o speluncă a politicienilor drogaţi de putere, de ce nu ar exista şi temerea ca justiţia să fie în rolul picoliţei topless, cu fustă scurtă şi ispita la vedere?!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.