Marţi, 17 martie, în Israel au loc alegeri aniticipate, care vor stabili dacă actualul premier, Benjamin Netanyahu, va fi confirmat sau nu pentru un nou mandat în fruntea guvernului statului evreu.Dar miza acestui scrutin nu este doar strict internă, ea având, în mod cert, şi implicaţii regionale şi internaţionale, ţinând seama de actuala situaţie mondială şi de crizele mari cu care ea se confruntă. Şi Likud, partidul de dreapta al lui „Bibi” Netanyahu, este supus unui referendum, formaţiunea politică respectivă fiind dat ca perdantă de toate sondajele de opinie în faţa coaliţiei de centru stânga Uniunea Sionistă, formată din Partidul Laburist, al cărui lider este Isaac Herzog, şi HaTnuah, condus de Tzipi Livni. Este drept, există unele diferenţe de nuanţă: potrivit sondajului realizat de TV Channel 10, Likudul ar câştiga 20 de fotolii, iar Uniunea Sionistă 24, din cele 120 ale Knessetului, Parlamentul ţării. Sondajul făcut de TV Channel 2 arată că ar fi vorba de 22, faţă de 26 locuri. Se anunţă, aşadar, o competiţie dură, cu un rezultat foarte strâns, nesigur, iar Netanyahu se vede confruntat cu o reacţie de respingere a multor alegători, care-i reproşează inegalităţile economice, ce rămân foarte mari, în vreme ce politica faţă de palestinieni îi divizează serios.
Iniţial, aceste alegeri urmau să se desfăşoare în noiembrie 2017, dar, în decembrie anul trecut, Netanyahu a decis să le convoace pe 17 martie a.c., el demiţându-i atunci pe ministra Justiţiei, Tzipi Livini, şi pe cel al Finanţelor, Yair Lapid, pe care i-a acuzat că pregăteau un „puci” împotriva lui. La ora respectivă, el a fost convins că le va câştiga în mod detaşat. Numai că, între timp, lucrurile nu au mers cum a vrut el, ziarul israelian „Haaretz” notând că aceste alegeri pot fi văzute ca un referendum pro sau contra Netanyahu. El este la putere din 2009 şi a mai fost şef al guvernului între 1996 şi 1999, iar între 2002 şi 2005 a condus ministerul de Externe. Potrivit statisticilor este a doua cea mai lungă perioadă de şefie a guvernului, după cea a lui David Ben Gurion, fondator al statului Israel.Comentând acest fapt, Tamir Sheafer, profesor de ştiinţe politice, susţine că el atestă că „israelienii caută un om puternic (…), viitorul lider carismatic ce va rezolva toate problemele ţării”. Or, amintiţii lideri ai Uniunii Sioniste nu au o atare imagine. Din această perspectivă, exact pe o asemenea imagine mizează Netanyahu. Aşa cum aminteşte ziarul parizian „Le Monde”, încă din 1996 el şi-a lasat campania cu sloganul „Un om puternic, pentru o naţiune puternică”, iar în 2009 acesta a fost „Puternic în domeniul securităţii, puternic în domeniul economiei”, în 2013 el devenind „Un premier puternic pentru un Isreal puternic”. Acum, acelaşi „Bibi” a schimbat nuanţa: „Fie noi, fie ei”, dar nu a uitat imaginea protectoare din trecut.
De altfel, încă de la sfârşitul săptămânii, el a intrat în forţă în campania electorală, declanşând o ofensivă dură. Şi-a înmulţit interviurile acordate ziarelor şi televiziunilor, după ce, până acum, refuzase orice contact cu mass media. Totuşi, în unele cazuri, el a refuzat să acorde unele interviuri unor ziarişti care-l criticau, iar în alte cazuri a ignorat unele întrebări şi a răspuns doar la cele care i-au convenit. În ce priveşte cuvintele cheie din actuala campanie electorală, potrivit Ifaat, care a analizat dicursurile candidaţilor, recordul revine lui Sarah Netanyahu, soţia premierului, care a înregistrat o creştere de 313% faţă de 2013; au urmat reşedinţa din Ierusalim a premierului, cu plus 214%; pe locul al 3-lea se află sărăcia, cu plus 71%, şi locuinţele, cu plus 36 %. Faţă de campania electorală precedentă cuvântul şomaj a cunoscut o scădere de 44%; la fel conflictul israelo-palestinian: – 58% pentru Hamas; – 49% pentru procesul de pace; – 26% pentru palestinieni.
Ciudat ori nu, cvasitotalitatea partidelor de dreapta şi de stânga au aboradat totul în general. Pentru dreapta naţionalistă şi sioniştii religioşi nici gând să se renuţe la o bucăţică din teritoriul israelian, în vreme ce liderii taberei sioniste pun accentul pe capacitatea lor de a administra securitatea israelienilor, reafirmând ideea că nu se pune problema divizării Ierusalimului. Singurul partid care a evocat pacea cu palestinieni a fost Meretz, formaţiune politică a stângii laburiste. O parte a electoratului său ar putea vota cu Uniunea Sionistă pentru a provoca o cădere a lui Netanyahu. Un alt paradox al actualei dezbateri electorale evidenţiat de analişti: în timp ce s-a pus accentul pe faptul că viaţa este foarte scumpă, pe degradarea sănătăţii publice, a sistemului educativ din cauza tăierilor din bugetele ministerelor respective, nu s-a vorbit nimic despre bugetul Apărării, un subiect foarte sensibil când vine vorba de Israel şi actualui context regional.
O premieră se va consemna în aceste alegeri în ce priveşte partidele arabe din Israel, care se vor prezenta pe o singură listă, creditată cu 12-14 locuri, şi ar putea ca, din umbră, să sprijine tabăra sionistă, fără a se pune problema unei alianţe electorale, din motive lesne de înţeles. Liderul ei este Ayman Odeh, un avocat ce ar pute deveni un reprezentat de seamă al alegătorilor arabi din Israel.
Cum spuneam, scrutinul se anunţă foarte strâns, cu rezultate incerte. Drept pentru care, întrucât în sistemul israelian nu este obligatoriu ca şeful listei câştigătoare să fie numit premier, ci cel care, dintre cei 120 de deputaţi aleşi se dovedeşte capabil să formeze o coaliţie de guvernare, acesta să fie desemnat să formeze cabinetul. De aceea, dată fiind împrăştierea voturilor între cel puţin 11 liste de dreapta, de stânga, de centru, ultra-religioşi şi arabi, compoziţia viitoarei majorităţi va fi greu de prevăzut. Ca urmare, numirea premierului ar putea să se facă după câteva săptămâni, context în care, dată fiind structura formaţiunilor politice actuale şi experienţa lui Netanyahu, care vrea un nou mandat, nu este exclus ca tot el să fie numit prim-ministru.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.