Istoria este scrisă de istorici şi, unde este cazul, de martori, supravieţuitori, victime. Entuziasmul interesat pe care îl incumbă propagandele unor colaterali, de care e plin spaţiul public, va trebui cumva temperat. Am avut destui scriptori care şi-au trădat condiţia, dacă au avut-o vreodată. Mai nou, o nouă industrie produce vedete care prin angrenajul din care provin produc eclipse. Trăim într-o nouă societate a terorii care se înfiripează pretutindeni. Reactivitatea pare să se constituie în mijloace ideologice, partizane. Nu de aşa ceva este nevoie pentru a face vizibil fundalul istoriei. În continuare, se pun în faţă, din motive imposibil de înţeles, mărturiile multor vinovaţi. Mecanismul politic are nevoie de aceştia în fel şi chip. România se întoarce, în forţă, spre o epocă a unor adevăruri fabricate care închid în larga lor arie toxică orice perspectivă. Tot ce ţine de trecutul istoric se regăseşte în construcţia prezentului, fiind însăşi identitatea unui loc. Astfel, istoria nu poate fi scrisă decât de istorici, de cei care care şi-au constituit viaţa în acest scop. Cei care literaturizează spre a înlocui ştiinţa istoriei, cu reguli şi sensuri precise, fac din dominaţia lor o alarmantă presiune. Crizele de identitate publică produc aceste suprapuneri spre confuzie şi incriminare aleatorie.
Recursul la mărturii, adevărata probă, dezvăluie istoria recentă drept o scenă cu actori cunoscuţi mai mult din folclorul propagandistic. Lumea în care au trăit ultimele generaţii, cu încărcătura ei de pericole absolute, asasine, vrea să renască într-un sistem identic. Diferitul în care România a funcţionat, de la o epocă la alta, nu a fost supus unui rechizitoriu moral. Istoriografia, aidoma literaturii, artelor, a fost anexată puterii. Din nou, se lucrează la un paradis exterminant. Însuşi sistemul, cu toate defectele prezente, va urma cosmetizări cu efecte asupra democraţiei. Instalarea unei suprajustiţii va submina minima democraţie şi spiritul europen. Vinovaţii trebuie să plătească, însă lista este complexă şi trebuie extinsă corect. În acest domeniu al realităţii nu există atenuante, toleranţa răului este complicitate. Ceea ce trebuie rezolvat de justiţie nu poate fi transferat în planul ideologiilor. România a fost supusă în ultimii 25 de ani la o continuă dezintegrare instituţională, aflându-se într-o minimalizare a responsabilizării puterii politice.
Politizarea îşi face loc peste tot în societate blocând profesionalismul, calitatea vieţii. Românii devin din nou ţinta experimentului concentraţionar. Oportunismul politic, mediocritatea, speranţa unor cariere identice celor din anii ’50 recompun un climat cotidian înfiorător. O nouă rupere de lume este pe cale să se întâmple. Întregul mediu intelectual va fi afectat, supus unor observaţii cu grave consecinţe. Aşa cum opoziţia faţă de extremism face parte din reacţiile fireşti ale unor fiinţe normale, la fel se întâmplă cu poziţionarea faţă de toate aberaţiile. Toate dezastrele au fost împachetate în cele mai acceptabile formule, aceasta fiind reţeta reuşitei lor. Incriminarea identităţii naţionale se poate face în diverse forme distrugând solidaritatea unei naţiuni. Probatoriul istoriei nu poate intra chiar pe mâna oricui se arată dispus să facă propria ordine în societate. Subminarea publică actuală începe a fi folosită de toată ingineria mistificării conectată la bugetul public. O asemenea putere constituită din toţi monştrii oportunismului arată modalitatea în care funcţionează coşmarul instituţional. România se află sub asediu fiindcă, în primul rând, nu a organizat o justiţie corectă, reglată, funcţională. În absenţa acesteia, însăşi Constituţia ţării nu poate fi aplicată. Confundarea unei ţări cu fragmente dintr-o istorie complicată căreia i-au căzut victimă continuă societatea acelei ţări, transformând-o în suspiciunea de vinovăţie generală, anunţă standarde grave.
O istorie la pachet, aşa cum se livrează, vrea să-şi impună ordinea prin corifei detestabili. Nu este scăparea de sub control a unor lucruri de o gravitate maximă, extremismul, suntem în faţa subminării inadmisibile a instituţiilor publice şi a democraţiei în România.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.