Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă cogitările făcute pe blogul său despre implicaţiile dublului atentat din Oslo de senatorul Iulian Urban ar fi aparţinut unuia din opoziţie - fie el pesedist ori penelist - ori chiar unui membru al vreunei formaţiuni politice catalogate cam forţat de extremă dreaptă? Mai mult ca sigur, criticile şi revoltele ar fi întrecut debitul Dunării şi chiar al Amazonului, iar faptul în sine n-ar fi trebuit să surprindă. Din nefericire, lucrurile nu stau la fel când e vorba de un senator marcant (scriu acest calificativ având în vedere că individul este vicepreşedinte al unei comisii de prim-plan din Senat - cea Juridică - şi face mare caz de lucrul respectiv) şi membru al partidului de la putere. Din această perspectivă îmi şi explic tăcerea ticăloasă, plină de jeg politic şi de zoaie, a liderilor acestui partid, care dacă l-ar fi sancţionat imediat şi cum trebuie pe Ungur pentru afirmaţiile şi ideile lui cu iz nazist, pline de iraţional şi vădind un primitivism uman demn de acoliţii lui Hitler, s-ar fi trezit lipsiţi de un mandat-cheie în păstrarea majorităţii Senatului. Or, la PDL, calculele politicianiste meschine transcend orice raţiune şi undă de realism şi luciditate - calităţi şi condiţii intrinseci unui partid ce se pretinde european.

Ce scrie şi susţine Urban? „Nu Anders Behring Breivik a comis atentatul (din Oslo-n.n), CI ACTUALII LIDERI EUROPENI CARE CONDUC UE! Ştiu că pare şocant să iei în discuţie o asemenea ipoteză, însă ea este cât se poate de reală. Există milioane de naţionalişti în Europa, continent lovit de multiplele atentate săvârşite de musulmani. În 25 de ţări UE conduc partide de dreapta (în curând vor fi 26, în Spania, dreapta e considerată deja câştigătoare), stânga a fost eliminată de către electori furioşi pentru politica iresponsabilă de asistant social şi imigraţie masivă necontrolată. Franţa sau Italia a (sic!) creat isterii naţionale împotriva ţiganilor, Franţa a interzis burka, în Ungaria defilează detaşamente antiţigăneşti - adică politicienii europeni împing (,) conştient sau nu (,) politica europeană către o formă extremistă ce transformă Europa în cazanul cu pulbere al planetei." Acelaşi senator pedelist, care altfel scrie cam căznit, mai arată: „Pe de altă parte, guvernele încurajează foarte mult imigraţia din ţări cu preponderenţă musulmană (la unele cercetări se poate vedea dece, există deja mulţi musulmani infiltraţi în poziţii de top în guvernele care pot lua aceste decizii)". Din punctul lui de vedere, „multiculturalismul ne-a fost băgat pe gât forţat şi în doză mare, iar acum unii nebuni reacţionează violent".

După părerea mea, culpa senatorului Iuliu Urban pare minoră faţă de atitudinea condamnabilă şi de neacceptat a conducerii partidului său, care, până la această oră, a intervenit prin nişte declaraţii aiuritoare ale purtătorului său de cuvânt, Sever Cotoi Voinescu, şi prin anunţul că liderii pedelişti vor analiza afirmaţiile lui la 1 august. Cum s-a procedat în alte cazuri similare din Europa? S-o luăm cronologic. În FRANŢA, conducerea Frontului Naţional - partid catalogat de extremă dreaptă - l-a suspendat IMEDIAT pe unul dintre candidaţii săi la alegerile cantonale, e vorba de Jacques Coutela, după ce acesta l-a calificat pe ucigaşul din Oslo - Anders Behring Breivik - drept „primul apărător al Occidentului". În AUSTRIA, deputatul Werner Konigshofer a fost exclus imediat din grupul parlamentar al FPO, partid de extremă dreaptă, după ce a relativizat atacurile ucigaşe din Norvegia, evidenţiind numărul atentatelor comise de islamişti în Europa. Excluderea deputatului a fost anunţată chiar de liderul partidului FPO, Heinz Christian Strache, care a adăugat că felul în care acesta s-a comportat „a dăunat imaginii partidului", drept care trebuia „să primească imediat cartonaş roşu". În legătură cu cele de mai sus, cunoscutul ziar parizian LE MONDE scria, joi, că, „după arestarea lui Anders Behring Breivik, vineri, 22 iulie, partidele de extremă dreapta europene AU CONDAMNAT LA UNISON dublul atentat ucigaş de la Oslo". Repet, este vorba de reacţii imediate ale unor partide de extremă dreapta, care n-au ezitat să ia măsuri prompte în cazul unor derapaje consemnate la unii membri ai lor, unii dintre ei, cum este parlamentarul austriac, având statut asemănător cu cel al lui Iuliu Urban.

Despre afirmaţiile nesăbuite ale acestuia din urmă există şi reacţii ale unor lideri marcanţi de pe continent, cum este Hannes Swoboda, preşedintele grupului socialiştilor şi democraţilor din Parlamentul European. Într-o declaraţie dată la RFI, el arăta că „Urban trebuie dat afară din PDL şi din grupul parlamentar al acestui partid. Este absolut imposibil şi imoral pentru PDL să-l mai accepte pe acest om un minut în plus". „Potrivit standardelor europene, acest om ar trebui să-şi dea demisia, iar PDL să tragă o linie şi să-l dea afară din partid, cel puţin din grupul lor politic din Parlamentul dela Bucureşti", spunea Hannes Swoboda. Repet, nu e nevoie neapărat ca un politician de rang european să spună ce reacţie să aibă PDL, ci însăşi conducerea acestui partid ar fi trebuit să ţină seama că există valori morale, politice şi filosofice cu care nu se joacă nimeni în Europa de azi, desigur dacă acela are atare pretenţii şi angajamente. Dar, să susţii, aşa cum face un coleg al lui Urban, vicepreşedinte al Senatului
României (!?) că cea a scris acesta „este o declaraţie CAM îndrăzneaţă, dar cred că ar trebui să o luăm cu paşi mărunţi“-,  arată orice altceva şi mai ales nu promovează  o ideologie politică raţională, ghidată de înţelepciune, ci de primitivism uman şi iresponsabilitate.Apoi, ulterior, chiar Voinescu a dat un amplu  interviu la ziare.com în care n-a suflat o vorbă despre cazul colegului  său Urban, făcând, în schimb, predicţii politice despre anii ce vin. Aşa ceva nu trebuie tolerat ori ignorat, întrucât recentele lecţii ale istoriei sunt prea dureroase şi mari!