Colegii din CSM ai Liviei Stanciu au decis că judecătoarea Daniela Panioglu, de la Curtea de Apel Bucureşti, a încălcat codul deontologic când a numit-o pe şefa Inaltei Curţi „tovarăşa procuror”, pe data de 8 martie 2012, într-un esue publicat de cotidianul.ro.Judecătorul Mircea Aron, transformat în avocatul preşedintei Înalte Curţi de Casaţie şi Justiţie, a pus-o la zid pe Panioglu: “Şi eu am fost procuror pe vremea comunismului, însă mi se spunea domn… Ar fi bine să vă mai uitaţi în oglindă din când în când!”, conform LumeaJustiţiei.
Daniela Panioglu nu s-a lăsat intimidată şi a ripostat: “E valabil pentru toţi!”
A devenit „o crimă” să spui despre şefa Înaltei Curţi că a fost procuror comunist şi că i s-a spus „tovarăşa procuror”!
Secţia pentru judecători a CSM s-a transformat marti intr-un “pluton de executie”, atitudinea membrilor Consiliului fata de judecatoarea Daniela Panioglu, de la Curtea de Apel Bucuresti, fiind nu doar ostila, ci si ironica si umilitoare, in cazul in care aceasta este cercetata sub aspect deontologic pentru un editorial publicat pe un site, in care a numit-o pe presedinta ICCJ Livia Stanciu (membru de drept in CSM) “tovarasa procuror”. Magistrata a fost incoltita in sedinta de membrii CSM, judecatorii Mircea Aron (foto) Alina Ghica si Horatius Dumbrava. Ultimii doi i-au pus intrebari mai normale, insa judecatorul ICCJ, Mircea Aron, s-a transformat intr-un veritabil avocat al presedintei instantei supreme Livia Stanciu – colega lui. Magistrata Daniela Panioglu a ajuns in fata acestui “pluton de executie” deoarece, potrivit CSM, si-a permis sa scrie un articol cu tinta spre judecatoarea Livia Stanciu.
Lumeajustitiei.ro publica o parte din stenogramele discutiei dintre judecatorea CAB, Daniela Panioglu, si membrii CSM.
Judecatorii CSM au decis: “Doamna judecator Daniela Panioglu a incalcat anumite norme de conduita”
Sectia pentru judecatori a CSM a decis in data de 16 octombrie 2012: “Prin articolul publicat, doamna judecator Daniela Panioglu a incalcat anumite norme de conduita prevazute de art 18 alin.2 din Codul Deontologic al magistratilor, si anume: Judecatorii si procurorii nu isi pot exprima parerea cu privire la probitatea profesionala si morala a colegilor lor”.
Ca urmare a acestei constatari, Daniela Panioglu va fi depunctata la calificativul profesional anual, cu consecinta blocarii unei eventuale promovari la Inalta Curte. Aceasta sanctiune, survenita dupa 15 ani de activitate ireprosabila in Magistratura, doar pentru ca a spus un adevar (n.n. – Livia Stanciu a fost cu adevarat procuror in regimul comunist si i s-a spus tovaras) – releva ca in CSM conteaza mai mult solidaritatea de grup, decat adevarul.
Dar si faptul ca s-a urmarit pedepsirea celui care a avut curajul sa spuna adevarul!
Initial, Inspectia Judiciara demarase in acest caz cercetari disciplinare in ceea ce o priveste pe judecatoarea CAB Daniela Panioglu, dar cazul a fost clasat si transformat intr-un dosar deontologic.
Inaintea verdictului dat de Sectie, judecatoarea de la Curtea de Apel Bucuresti Daniela Panioglu s-a prezentat, marti, 16 octombrie 2012, la sedinta Sectie pentru judecatori a CSM pentru a fi anchetata deontologic, in legatura cu un editorial literar pe care l-a scris cu cateva luni in urma, pe un site juridic cu titlul „Nimic despre cum un tovaras procuror a devenit presedintele tuturor judecatorilor”.
Cotidianul.roreia eseul doamnei judecător Panioglu:
Străbunicului meu, Nică Oprea, omorât de comunişti
În anul 1980, când lagărul comunist devenea tot mai cumplit, actualul preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era numit procuror în oraşul în care m-am născut. Oraşul avea industrie metalurgică şi şantier naval, prin urmare colcăia de securişti, de la micii turnători până la cei mai abili şi privilegiaţi torţionari.
Eu aveam 12 ani şi eram în clasa a VI-a. Pentru că era mai mereu la serviciu şi ca să stea cât mai mult timp cu noi, mama ne lua, pe mine şi pe fratele meu mai mic, la defilarea de 23 august. Odată am fost scoşi să-l vedem, pe un stadion, pe Nicolae Ceauşescu, care venea în oraşul nostru cu elicopterul. Îmi amintesc că am stat ore nesfârşite în picioare, sub un soare ucigător. Erau oameni mulţi şi ponosiţi. Cu toţii stăteam drepţi şi repetam lozincile. Lângă mine o femeie, care, de-atâta oboseală, doar mima uralele. Atunci, întorcând capul sub soarele năucitor, am văzut că un bărbat a apucat-o de braţ şi i-a spus, discret, să-l urmeze. Doar pentru că vorbise fără glas. Nu am mai avut curiozitatea să-l văd pe marele conducător. Am plecat şi, după ce ne-am îndepărtat bine de stadion, o tot întrebam pe mama: De ce? În tot acest timp, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie era procuror, în plină ascensiune. Cum o fi luptat tovarăşa procuror pentru stârpirea duşmanului orânduirii socialiste şi înfăptuirea omului nou? Desigur, cu arma sa, dosarele.
Începusem să-mi imaginez ce se poate întâmpla în beciuri, de unde unii ieşeau fără de onoare, îngenunchiaţi şi-nfricoşaţi, iar mulţi nu mai ieşeau vii. Cine îi lovea? Cum arătau loviţii şi cei care loveau? Unde sunt urmele? Nici acum nu se vrea să se ştie.
Pe urmă, în clasa a VII-a, la practica agricolă, pe câmp, unde culegeam roşii, am văzut deţinutele. Purtau costum gros, cu fustă în dungi, şi batic pe cap. Doream să reţin un chip. Mi se părea incompatibilă calitatea de femeie cu statutul de deţinut. Ne chemau la ele, plângând, ca pe copiii lor. Apăreau, autoritar, alte femei, îmbrăcate în uniforme brăzdate de curele din piele. Mama mi-a spus că multe dintre ele erau condamnate pentru avort. Femeile alegeau să-şi ucidă nenăscuţii, pentru că n-aveau cu ce să-i crească. Pe lângă această tragedie interioară, erau hăituite de miliţie şi de procurori. Cum s-o fi descurcat, atunci, tovarăşa procuror, bineînţeles tot întru formarea omului nou?
Pentru mine, lumea, care deja se conturase, era compusă din sărăcia cruntă, tăcerea şi teroarea de la suprafaţa pământului şi iadul necunoscut din beciuri, de unde niciodată nu se auzeau strigătele. Procurorii erau undeva deasupra, într-o lume sclipitoare, intangibilă, de sub care nimeni din lumea mea nu putea să zărească cerul. Toţi aceşti tovarăşi, uzurpatori ai Lui Hristos şi ai Legii Lui, au păzit, cu străşnicie, temniţa comunistă. Şi tovarăşa procuror a plutit deasupra noastră, omniprezentă, timp de 14 ani, până în anul 1994, când s-a metamorfozat în judecător. Adică până când eu am împlinit vârsta de 26 de ani. În tot acest timp, mi-am făcut lecţiile la lumânarea lipită de marginea borcanului, hrana era raţionalizată, apa rece curgea două ore pe zi, nu mai era demult apă caldă, am tremurat de frig în casă, stăteam în staţiile de autobuz până încremeneam, apoi eram norocoşi dacă mai prindeam un loc pe scară, să mergem la şcoală.
Acum îmi dau seama că tot acest timp, cât toată copilăria şi adolescenţa mea, nu a fost irosit, pentru că tovarăşa procuror a înfăptuit atâtea, cât să devină însuşi preşedintele tuturor judecătorilor. Preşedintele ţării a numit-o, în anul 2010, într-un stat european, în care se tot reformează la justiţie. Adică, la omul vechi, sub chip nou. De aceea, rezultatul este şi va fi un veşnic eşec.
Daniela Panioglu
judecător, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a I-a penală
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.