Are doar 39 de ani, este fondatorul Wikileaks, a bulversat o lume întreagă şi evident ceva nu este în regulă cu el de vreme ce îşi vopseşte părul. Dacă ne gândim mai bine, Julian Assange nu poate fi considerat un om normal: are părul alb ca zăpada la doar 39 de ani.
Nu-i aşa că nu e normal?
Aşa începe povestea de discreditare a celui care a iniţiat Wikileaks, dând în vileag guvernul american prin publicarea a peste sfert de milion de telegrame din care aflăm ce zic şi fac în privat, feriţi de ochii presei, oficialii de la Washington şi nu numai. Wikileaks a pus pe jar guvernele mapamondului, care tremură gândindu-se la posibilele consecinţe.
Cel mai ciudat este că unul dintre duşmanii cei mai puternici ai australianuluicu părul alb (uneori vopsit) este presa, mai ales aşa-numita presă de dreapta, sau mai bine zis, "presa care are o relaţie mult prea apropiată cu cei care guvernează".
Eu ştiu că presa ar trebui să fie câinele de pază al societăţii, nu amanta de ocazie a guvernelor. Dar în loc să se minuneze, să se revolte, să cerceteze ce fac guvernele lor în ţările mai apropiate şi mai îndepărtate, presa pune tunurile pe Julian Assange şi pe susţinatorii lui, mai ales pe cei care îl sprijină financiar.
Ziarul „The Daily Mail" a publicat vreo 7 articole despre (adică împotriva lui) Julian Assange într-o singura zi. Am aflat că Julian Assange a lăsat însărcinată o fată când avea doar 16 ani, iar fata ieşea cu copilul în cărucior fără ca tatăl să fie văzut prea des. Doamne Dumnezeule, ce oroare!
Ce nu menţionează ziarul, sau ceea ce strecoară eventual într-o notiţă de subsol, este că Assange avea doar 18 ani când prietena lui urma să nască - adică erau doi părinţi adolescenţi -, iar el a luptat 9 ani pentru custodia copilului.
Deci nu poate fi acuzat de neglijenţă sau că a ignorat soarta acestui copil (care îi seamăna leit şi lucrează în IT). Dar publicul nu trebuie să afle asta. Nu de la presă, oricum.
Presa a mai "descoperit" că Assange a trimis nişte e-mailuri unei fete pe care o curta. „Daily Mail" a scris că aceste epistole electronice sunt dovezi clare că el este "creepy", adică un ciudăţel. Citind e-mailurile, m-am gândit că multe fete nu ar înţelege acele texte, destul de criptice, dar şi foarte poetice, scrise într-un limbaj elevat. În lumea mediocrităţii generalizate, poate asta e considerat "creepy": unul care are un vocabular de peste 2.000 de cuvinte.
Ştim că Assange este căutat pentru viol în Suedia, de fapt este acuzat de „overraskningssex" (sex prin surprindere).
A fost arestat în Anglia şi eliberat pe cauţiune pentru 200.000 lire sterline. Locuieşte în conacul unui fost ofiţer de armată.
Pentru că unii zic că este o poveste cusută cu aţă albă, cel puţin forţată şi exagerată cu scopul de a-l discredita pe Julian Assange, ziarele au găsit noi amănunte picante despre el. Chipurile a avut o aventură cu iubita unui jurnalist american şi povestioara a început când americanul era deja în peisaj. Adică este şi un afemeiat.
Am înţeles că Assange e dificil şi s-a certat cu numărul doi de la Wikileaks, care vrea să-şi facă propria Wikileaks.
Nimic extraordinar. Este ceva ce s-ar putea întâmpla aproape oricui, oricând. Mai ştim că Assange nu-şi cunoaşte tatăl, că nu prea s-a dus la şcoală, fiind educat acasă, că a fost un hacker şi că a schimbat 37 de locuinţe până la vârsta de 14 ani.
Se zice că a pus în pericol vieţi omeneşti. Dar dacă presa s-ar gândi că nu trebuie să afecteze pe nimeni, niciodată, ar înceta să mai existe. Iar articolele cele mai puternice şi mai relevante, cum ar fi cele despre închisorile secrete CIA sau despre traficul de organe sau de oameni, nu ar mai fi scrise niociodată.
În afară de faptul că îşi vopseşte părul, ce ştim şi contează este că Julian Assange, fără a fi jurnalist el însuşi, a declanşat o revoluţie nesângeroasă - până acum - în anul 2010. Iar şansele ca această revoluţie să schimbe faţa presei pentru totdeauna au depăşit deja 100%.

Am scris acest comentariu în calitatea mea de preşedinte al Asociaţiei Presei Străine din România.