Milioane de români (cel puţin 7, cel mult 15) răsuflă uşuraţi. Au scăpat de regimul Traian Băsescu. Obosiţi, sărăciţi, mai europenizaţi, dar şi dezamăgiţi de fostul preşedinte şi de râsul său sardonic, ei se bucură că au scăpat de actorul cinic şi imprevizibil din fruntea ţării lor. Ei răsuflă uşuraţi şi pentru că despărţirea de Traian Băsescu este marcată de o relansare a speranţei, de o iluminare a identităţii româneşti în Europa.
Discursul lui Klaus Iohannis în faţa Parlamentului României poate fi socotit un document de referinţă. În mod normal, după depunerea jurământului, preşedintele învestit ar fi putut să se rezume la o prestaţie protocolară. Iohannis a mizat enorm pe această carte citită la o oră de maxim interes. A purces la un angajament politic cuprinzător, la un inventar al priorităţilor. Şi nimeni nu poate spune că el ar fi incomplet sau ar fi fost făcut de formă. Dimpotrivă, cei care l-au urmărit mi-au spus că exact aşa au gândit şi ei şi că s-au regăsit în discursul noului preşedinte.
În fapt, duminică, după rostirea jurământului, am asistat la un adevărat crez, la o veritabilă ars politica, la chiar programul prezidenţial pentru următorii cinci ani. Cine a avut liniştea să urmărească întregul discurs al noului preşedinte nu a putut scăpa din vedere faptul că solitarul combatant politic pornit dintr-un burg ardelean a ajuns în cea mai înaltă funcţie a statului român cu un inventar corect, aş zice chiar impecabil, al problemelor societăţii româneşti de azi. Mărturisesc că m-a surprins tonul pragmatic al acestui program, presărat pe alocuri cu accente de un patriotism pe care cetăţenii României nu l-au auzit niciodată din gura românilor, nici a nemţilor sau a ungurilor de pe aceste meleaguri. Nici exagerat, nici declarativ, nici ironic, ci atât cât şade bine unui cetăţean român devotat ţării sale. Cel acuzat de muţenie, de lipsă de comunicare în toată campania electorală (uneori batjocorit prosteşte) a izbutit să-şi formuleze programul într-un mod care a atins coarda sensibilă a poporului român. De ce a ţinut Klaus Iohannis să îşi expună programul în chiar ceremonia de depunere a jurământului? Probabil pentru a ajunge la cât mai multă lume, pentru a relua câteva din dorinţele sale. Pe alocuri, acest discurs mi s-a părut a fi un soi de legământ, ca să nu spun tot jurământ, în faţa Parlamentului şi a poporului român. În acelaşi timp, încărcătura enormă din acest program politic este de natură a ne îngrijora. Singur, susţinut doar de acest dicotiledonat Partid Naţional Liberal (încă departe de o fuziune organică), Klaus Iohannis a anunţat că se angajează în reconstrucţia instituţiilor politice, spunând că anul 2015 va fi dedicat schimbării legislaţiei electorale, schimbării legislaţiei partidelor politice şi a celei legate de finanţarea acestora. Dar cel mai important lucru, formulat expres în discursul său, se referă la anticorupţie: ”Nu există altă cale pentru România decât aceea a unei ţări eliberate de corupţie”.
Cu cine va izbuti să îndeplinească toate aceste promisiuni? În sala Parlamentului defilau prin cadru figuri nepăsătoare, plictisite, unele tâmpe, altele viclene, care şi-ar fi găsit locul şi în albume de lombrozieni sau de daţi în urmărire. Şi aceştia vor fi la un moment dat parteneri în opera de schimbare a societăţii. Cum? Dumnezeu ştie cum va reuşi Klaus Iohannis să mobilizeze resursele pozitive din zona instituţiilor publice! Şi cum va izbuti să ţină la respect foamea politicienilor de pe toate palierele? Cum îi va metamorfoza Klaus Iohannis pe vânătorii de oportunităţi într-o clasă de devotaţi intereselor societăţii româneşti?
Nu ştiu dacă unii colegi de breaslă vor fi reţinut încă un enunţ important, rostit de la tribuna Parlamentului. Este vorba de o ”Românie scoasă din sfera senzaţionalului devenit cotidian” şi de chemarea la reţinere faţă de declaraţiile de complezenţă.
Poate că nici preşedintele României nu are încă răspuns la aceste întrebări. Şi nici nu le poate găsi singur. În aceste zile, important este să aflăm în ce măsura România este capabilă să se schimbe în mare viteză.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.