Justiţie în infern

Justiţia actuală riscă a fi redirecţionată fatalmente politicianist. Scoaterea din joc a unor personaje fabuloase ale corupţiei, care au construit statul român actual, este mai mult un spectacol de lumini. Corupţia este realitatea României, firele ei duc la structurarea legilor, la modul de funcţionare a instituţiilor şi societăţii. Justiţia însăşi este legată de acest monolit al corupţiei, care ar fi obligat la o reformă apropiată de curăţenia din planul economic. Mediul politic al României este mult prea poluat pentru a fi reformat în sensul aşteptărilor pe care societatea le are de la Justiţie. Blocajul intern este, deocamdată, unul de netrecut. Procurori, judecători, tot felul amploaiaţi reprezintă un segment, în esenţa lui, lipsit de control, actualele autoreglementări fiind de-a dreptul stupide, ineficiente. Sunt zeci de cauze în care soluţionarea strâmbă, din varii motive, nu mai poate fi contracarată. Avem o justiţie care nu funcţionează sub principii morale autentice, lucrând cu aproximaţii pentru a nu clătina cu adevărat sistemul. Principiile autoritarismului se regăsesc în interpretările abuzive, adevărul fiind, în continuare, deseori, secund în pronunţări. Autoritatea Justiţiei nu se poate baza decât pe competenţa morală implicită. Nu întâmplător, invocarea moralei, a bunului-simţ a ajuns un subiect comun, pentru toate părţile implicate în manifestarea actului de justiţie. Fisura care bântuie România de zeci de ani, după Justiţia cosmetizată a statului totalitar, se resimte dureros în regulile şi conduita publică. Limitarea posibilităţii exercitării abuzurilor, preîntâmpinarea lor, este departe de a fi subiectul-cheie al reformei publice. Reforma statului a fost concepută după modelul reuşitelor din comunism, prin care abuzurile erau camuflate perfect. Statul comunist nu s-a susţinut doar prin ideologia lui duplicitară, schizofrenizantă, a avut o componentă uriaşă în justiţie. Securitatea îşi rezolva problemele prin justiţie, reuşind, prin abuzuri, să dea credibilitate unui sistemului.

Justiţia în absenţa democraţiei este imposibilă. Mişcarea meritorie a momentului, de eradicare a spaţiului public şi politic de aceşti monştri, dacă nu va fi tezaurizată într-o mişcare politică de amploare, poate reconsolida corupţia. Lupta cu sistemul, din interiorul sistemului, reprezintă o utopie, cel puţin în democraţie. Justiţia actuală, reformată mai mult pe hârtie, şi nici acolo cum trebuie, este captivă unor reguli şi limite obiective pe care le poate depăşi doar spectacular, la comandă. Tocmai această figuraţie de marionetă îi arată fragilitatea, şi chiar autonomia întemeiată pe o iresponsabilitate alarmantă. Aceasta a creat corupţia, nimic altceva. Această autonomie fără reguli ultraprecise, a căror încălcare ar trebui să ducă în timp record la sancţiuni severe, a permis transformarea României în proprietatea privată a unor clanuri care s-au autogenerat drept mod de organizare publică.

Legalitatea neconstituţională, pe care o regăsim peste tot, a permis o perspectivă de abordare legislativă de tip dictatorial. Anumite poziţii publice au ajuns a întruchipa abuzul într-un mod explicit, didactic. Corupţia actuală este incriminată la limita legilor, odată ce fenomenul a fost atât de extins, posibil şi funcţional. Nu sunt cazuri izolate, este însăşi întreaga structură a României. În acest mod de organizare şi-au făcut loc toate componentele organizatorice, compromiţând orice reforme. S-au găsit destui amatori, precum oportuniştii anilor ’50, care să profite într-un dispreţ faţă de întreaga societate. Această clasă funcţionează astăzi, având în urma ei avantaje constante, invocând valoarea. Or, tocmai valoarea are un alt tip de condiţie, manifestare şi ofertă. Funcţionarea în abuz, această reţetă a succesului corupţiei, nu a fost deloc remarcată de justiţie drept o agravantă a atmosferei publice din România. Vizibilitatea din peisajul administrativ românesc seamănă cu fotografiile de grup ale unor personaje dispuse la orice, implicând o solidaritate în manifestarea răului, dovedită. Urmaşi fără dubiu ai celor care în anii terorii practicau un sadism care avea să-i propulseze până în relativa istoria artei, medicinei etc., cei de acum vor trebui blocaţi de o nouă justiţie, pentru că aceasta îi slujeşte.

Legătura între marii corupţi şi infrastructura pe care o au legal la dispoziţie, şi pe care vor să o perpetueze sub tot felul de formule legislative, acesta este punctul care va trebui blocat. Dreptatea într-o dictatură, oricum ar arăta, este imposibilă.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda 1
Ioan Vieru 1330 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.