K1 politic: Klaus „Roua cerului” versus Liviu von Münchhausen

Războiul total Iohannis – Dragnea, la care asistăm cu toţii în aceste zile, părea de neconceput acum vreo două luni. Klaus se mulţumea cu rolul decorativ al funcţiei prezidenţiale, în timp ce Liviu părea preocupat de convingerea românilor că ambiţiosul său program de guvernare le va aduce liniştea şi prosperitatea mult dorite. A fost suficientă o mică scânteie şi explozia declanşată a dezvăluit doi politicieni total schimbaţi. Alegătorii au rămas şocaţi de transformarea spectaculoasă a doi oameni ce păreau să întruchipeze normalitatea în doi luptători de full contact.

Poreclit „Ficusul de la Cotroceni“, din cauza aspectului decorativ şi a lipsei totale de activitate politică, Iohannis a trecut de la statutul de plantă ornamentală la cea de plantă carnivoră („Roua cerului“ este singura de la noi). Iar Dragnea, din liniştit baron de Teleorman s-a transformat în baron de Münchhausen, dovedindu-se că strategia sa de accedere la guvernare a fost creată și pentru a scăpa atât el cât şi prietenii săi politici de condamnările penale, actuale și viitoare, lucru foarte bine ascuns alegătorilor în campania electorală. Când a tăcut mâlc în privința grațierilor.

A început deci în forţă campania pentru prezidenţialele din 2019. De ce seamănă cu cea din 1990, nu este foarte clar. Ce e mai grav este că nici unuia dintre luptători nu-i pasă de rezolvarea problemei în litigiu, respectiv soarta amărâţilor torturaţi prin puşcării, şi nici a gardienilor, aproape la fel de chinuiţi ca şi cei pe care îi păzesc. Totul se rezumă la o mână de politicieni şi afacerişti care vor să scape basma curată. Soluţii există, puşcării noi se pot construi, iar cele existente se pot moderniza. Se pot graţia micii infractori care de foame şi de nevoie au devenit condamnaţi.

Dar nu este cinstit ca o mână de îmbuibaţi să scape de orice pedeapsă pentru că au vrut să-şi înmulţească averile şi aşa prea nesimţite. Nu este corect nici să ieşi în stradă pentru a solicita chinuirea în continuare a unor amărâţi, dar nici să dai legi pentru a-i spăla penal pe îmbuibați. Şi atunci, care ar fi soluţia, ca să nu ajungem să ne omorâm între noi, cei care suntem într-o tabără sau în cealaltă? Să nu se graţieze politicienii şi afaceriştii – ar spune unii. Bine, dar nu ar fi prea constituţional şi această prevedere va pica lejer.
Curtea Constituţională va putea bloca graţierea pe motiv de discriminare a cetățenilor în funcție de ocupație, iar în Constituţie se statuează că toţi românii sunt egali în faţa legii. Soluţia este simplă, graţierea fiind un act de clemenţă: pentru persoanele care au făcut mici găinării ca să supraviețuiască – şi aici se poate spune că este şi vina statului, pentru că în aceeaşi Constituţie se spune că acesta trebuie să asigure un trai decent tuturor cetăţenilor –, s-ar putea adăuga un mic alineat în ordonanţa sau legea graţierii.

Acest alineat ar suna aşa: „Nu se grațiază în nici un fel faptele penale dacă, la momentul săvârșirii acestora, respectivele persoane și rudele lor de gradul I aveau o avere personală mai mare de 200.000 de lei“. Deci nu erau bogătaşi sau politicieni care voiau să huzurească pe bani publici. Bineînţeles, suma este discutabilă, iar enunțul se poate negocia în aşa fel încât ordonanţa să fie cât mai favorabilă săracilor, oamenilor simpli, doar Liviu se declară socialist convins. Numai aşa ar dovedi cei doi că nu se bat pentru viitorul mandat prezidenţial, ci pentru români. Vor face ei acest lucru, sau vor târî ţara în haos? Să vedem care dintre ei este cu adevărat cinstit față de România.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.