Kelemen Hunor a acoperit „din pix” un monument ridicat nelegal în centrul istoric al Devei

Piatra funerară a grofului Acaţiu Barcsay (principe al Transilvaniei pentru doi ani) a fost „plantată”, în urmă cu trei ani, fără forme legale în zona monumentală a Devei, la iniţiativa liderului UDMR Attila Dezsi, pe atunci prefect al judeţului Hunedoara.

Recent, un complet de judecată de la Curtea de Apel Albă Iulia a obţinut probele care arată fără drept de tăgadă că avizul ministrului Culturii, Kelemen Hunor, nu are acoperire legală. Obeliscul aşa-zisului proprietar al Cetăţii Deva a fost înălţat pe un lung şir de abuzuri şi ilegalităţi

Dezvelirea obeliscului din faţa Prefecturii Hunedoara, în 12 noiembrie 2011, a fost o sărbătoare a comunităţii maghiare la care au participat lideri UDMR din Transilvania în frunte cu preşedintele Kelemen Hunor, ministrul Culturii şi atunci ca acum. Monumentul fusese amplasat în spaţiul public cu două zile mai devreme şi încă de atunci existau dubii cu privire la legalitatea construcţiei.

Cuvântul ministrului nu ţine loc de acte

Autorităţile locale au folosit toate tertipurile birocratice ca să ţină departe de ochii curioşilor documentele obeliscului. (mai apoi aveam să aflăm că nici nu aveau ce arăta pentru că avizul Ministerului Culturii a ajuns la Primăria Deva cu două zile după inaugurarea festivă, astfel că şi autorizaţia de construcţie a fost ticluită retroactiv).

Ministrul Kelemen Hunor admitea că au existat unele „disfuncţionalităţi de comunicare între instituţii”, însă ne asigura, liniştitor, că amplasarea obeliscului respectă întru totul legislaţia. După aproape trei ani, un complet de judecată – singurul care s-a aplecat cu seriozitate asupra dosarului, deşi cauza trecuse prin mai multe instanţe, a obţinut probe de la Ministerul Culturii care arată că lucrurile nu erau chiar atât de „cusere” cum pretindea ministrul UDMR.

Cine a fost Acaţiu Barcsay?

Obeliscul evocă un principe minor din istoria Transilvaniei (7 octombrie 1658 – 31 decembrie 1660).

Liderii UDMR pretind că Acaţiu Barcsay ar fi proprietarul Cetăţii Devei (după cum apare şi pe inscripţia obeliscului) în virtutea faptului că a condus principatul vreme de doi ani. Acaţiu Barcsay fusese numit (pentru meritele sale diplomatice la Istanbul) ban al Lugojului şi Caransebeşului, iar mai târziu comite suprem al Hunedoarei.

După eşecul expediţiei militare din Polonia a lui Gheorghe Rakoczi al ÎI-lea, Acaţiu a fost numit de Înalta Poartă ca principe al Transilvaniei şi şi-a plătit datoria faţă de sultan cedându-i Banatul de Lugoj-Caransebeş, care a fost alipit Paşalâcului Timişoara. Acaţiu Barcsay abdică la 31 decembrie 1660, este luat apoi prizonier şi condamnat la închisoare în fortăreaţa Chioar. A fost ucis de secui în timpul escortării spre locul de detenţie, la începutul anului 1661.

Acte fără acoperire şi fals în înscrisuri

Aprobarea semnată de ministrul Kelemen Hunor pentru amplasarea obeliscului dedicat lui Acaţiu Barcsay în faţa Palatului Administrativ din Deva (zona înscrisă ca fiind monument istoric) invocă un aviz favorabil dat de Comisia Naţională pentru Monumente de For Public (CNMFP) în şedinţa din 17. 10.2011.

Cu toate acestea, obeliscul nu figurează nici pe ordinea de zi a şedinţei CNMFP, nici în anexă de observaţii şi analiză. Faptic, monumentul de la Deva nu a intrat în dezbatere. Şi nici nu avea cum pentru că beneficiarul (Primăria Deva) şi Direcţia pentru Cultură Hunedoara au emis câte o cerere pentru obţinerea avizelor abia în dată de 19.10.2011, la două zile după şedinţa Comisiei. Mai mult, documentaţia ticluită la primărie de viceprimarul Marcel Morar şi juristul Augustin Socol a fost incompletă şi incorectă. Astfel, solicitanţii se bazează în cerea lor pe un certificat de urbanism emis de Consiliul Local Deva, act inexistent, după cum avea să confirme ulterior actuala conducere a primăriei. Apoi, lipsesc de la dosar avize privind utilităţile urbane, planşele sunt incomplete, lipseşte PUZ-ul aprobat şi lista neregulilor este lungă. În ciuda tuturor neregulilor, obeliscul stă şi acum în centrul oraşului.

Cum e când buturugă mică răstoarnă UDMR-ul mare

Obeliscul a apărut în spaţiul public ca moft al prefectului de atunci Attila Dezsi (UDMR). Demnitarul a dispus să fie ridicată piatra funerară din cimitirul conacului lui Andrei Barcsay din satul Bârcea Mare, aflat la câţiva kilometri de municipiul Deva. Monumentul funerar a fost construit în secolele XVIII – XIX şi este element anexă la conacul monument istoric înscris în Lista Monumentelor Istorice (conform Monitorului Oficial nr. 670 Bis/1.10.2010 – 1333). E adevărat că ansamblul monumental e în paragină, iar în ultimii ani ţăranii au pus porumb în jurul pietrelor funerare, motiv pentru care fostul prefect l-a „recuperat” cu de la sine putere, apoi a cerut să fie şlefuite fostele inscripţii pe care le-a acoperit cu ceea ce apare acum pe obeliscul de la prefectură.
Gestul udemeristului Attila Dezsi a fost perceput ca o ofensă adusă comunităţii, atât de către locuitorii Devei, cât şi de ceangăii maghiari de la Bârcea Mare care păstrează respect familiei nobiliare Barcsay pentru că i-a împroprietărit cu pământ de-a lungul istoriei.

Adevărul despre obelisc a ieşit la iveală datorită insistenţelor cu care Costache Aoanei – un bucovinean ardelenizat, s-a ţinut de capul autorităţilor publice timp de trei ani. O lecţie de civism cum n-a mai existat în moţăiala cotidiană a judeţului Hunedoara.

Marcel Bot

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.