Kelemen Hunor. Cronologia radicalizării unui lider moderat

Cei care au urmărit doar în diagonală fenomenul, ultimele declarații ale liderului UDMR Kelemen Hunor cu privire la relațiile româno-maghiare și sărbătorirea Centenarului Marii Uniri par șocante. Venite din partea unui lider maghiar perceput mult timp ca unul moderat (dat fiind faptul ca a fost urmașul lui Marko Bela), declarațiile făcute de Kelemen Hunor la începutul lunii august a.c. par a fi mai degrabă afirmațiile ale unui lider radical maghiar. Din păcate însă, ultimele declarații ale liderului UDMR fac parte dintr-un lung șir de afirmații stupefiante, neavenite, greu de înțeles și cu efecte negative la adresa imaginii minorității maghiare din România. Încet dar sigur, liderul UDMR s-a radicalizat și a umplut perfect locul lăsat liber de Partidul Civic Maghiar, cu care a semnat chiar un acord de colaborare, și de aproape anonimul Partid Popular Maghiar din Transilvania, condus de Szilagyi Zsolt.

Pentru a ilustra cu exemple concrete acest parcurs al radicalizării unui lider maghiar perceput în mod eronat ca moderat, ne putem opri pentru început la declarațiile liderului UDMR din februarie 2013, atunci când Kelemen Hunor i-a luat apărarea colegului de partid Ráduly Róbert, primarul municipiului Miercurea Ciuc, după ce acesta a fost amendat de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD), instituție condusă de un alt membru UDMR, pentru că, la organizarea concursului de ocupare a funcției de arhitect șef al primăriei, a introdus criteriul cunoașterii limbii maghiare. CNCD a emis în mod temeinic și legal o hotărâre prin care a constatat faptul că primarul UDMR din Miercurea Ciuc se face vinovat de o faptă de discriminare pe criterii etnice a românilor (primarul UDMR din Miercurea Ciuc are deja mai multe amenzi pentru discriminarea pe criterii etnice a românilor).

În loc să facă apel la căile legale pentru a contesta o hotărâre cu care nu era de acord, utilizând astfel forme legale și democratice, liderul UDMR Kelemen Hunor a apelat la retorica naționalistă, exprimându-și solidaritatea cu primarul UDMR sancționat pentru discriminarea pe criterii etnice a românilor. „Utilizarea limbii maghiare în administrația locală este un drept garantat de lege, nu constituie excepție de la acest caz nici arhitectul șef al primăriei Miercurea Ciuc, în a cărui fișă a postului s-a inclus și obligația de a acorda audiențe. La audiențe se prezintă cetățeni care au o serie de probleme curente. Între acești cetățeni se află și persoane a căror limbă maternă este limba maghiară, mai mult, în cazul municipiului Miercurea Ciuc, aceștia din urmă sunt majoritari. Din acest motiv, consider că introducerea condiției cunoașterii limbii maghiare este justificată și legală” – a declarat Kelemen Hunor (detalii aici).

„În ultimii 23 de ani, UDMR a lucrat și pentru a ne putea utiliza în mod liber limba maternă, iar în acest scop am creat un cadru legal. Nimeni nu poate fi exceptat de la respectarea acestor legi, nici la Miercurea Ciuc și nici în alte localități. Apărarea limbii materne și libera utilizare a acesteia este un subiect față de care nu suntem dispuși să facem nicio concesie. Acei membri ai Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care au adoptat această decizie ar trebui să conștientizeze că ei nu trebuie sa lupte împotriva maghiarilor și a legii, ci împotriva discriminării” – a declarat președintele UDMR.

Cuvinte foarte dure și categorice aruncate de liderul UDMR în acest caz. Poziția adoptată de acesta nu are nimic de-a face cu discursul unui lider moderat.

Un alt moment foarte important al parcusului spre radicalizarea liderului UDMR s-a derulat în 2014, atunci când formațiunea condusă de Kelemen Hunor a semnat un „parteneriat strategic de colaborare” cu Partidul Civic Maghiar (PCM), formațiune politică considerată nefrecventabilă la București. De menționat și faptul că este deja de notorietate faptul că PCM organizează anual evenimente publice de comemorare a Tratatului de la Trianon pe care îl consideră nedrept iar membrii săi militează activ pentru anularea efectelor acestui tratat și deci ruperea Transilvaniei de România.

Potrivit paginii oficiale de internet a UDMR, acest acord strategic, semnat între Kelemen Hunor, președintele UDMR, respectiv Bíró Zsolt, președintele Partidului Civic Maghiar, a luat naștere în urma unei serii de consultări între UDMR și PCM cu scopul de a spori capacitatea de reprezentare a intereselor comunității maghiare din România. Kelemen Hunor a declarat la acea dată că motivul polemicilor dintre cele părți nu a vizat niciodată dezideratele formațiunilor, ci au existat viziuni diferite doar în privința mijloacelor și metodelor de realizare a acestora.

Președintele UDMR a explicat atunci că vor fi urmate pe termen mediu și lung țelurile strategice care s-au dovedit a fi importante pentru maghiarii din Transilvania: „Cel mai important dintre acestea este rămânerea pe pământul natal ca indivizi, ca familie, ca și comunitate maghiară. Conform principiului subsidiarității, trebuie să lăsăm cât mai multe decizii în seama comunității noastre, pentru a fi noi cei care decidem în chestiunile care ne privesc”.

Președintele UDMR, Kelemen Hunor, a relatat, în continuare, detalii privind conținutul acordului: „Parteneriatul cu Partidul Civic Maghiar vizează aspecte legate de data alegerilor europarlamentare, însă am decis și în privința înființării unui grup de lucru comun pentru proiectele noastre privind autonomia culturală transilvană și autonomia teritorială a Ținutului Secuiesc. Proiectul nostru elaborat pe aceste teme l-am predat și Partidului Civic Maghiar, urmând să colaborăm și la nivel de administrații locale, deoarece PCM are numeroși reprezentanți în consiliile locale, iar astfel vom avea posibilitatea de a reprezenta împreună și interesele comunităților locale. Parteneriatul nostru are și o latură referitoare la situația din Bazinul Carpatic și ne propunem, astfel, să colaborăm nu doar la nivelul instituțiilor politice din România ci, deopotrivă, și la nivel internațional” (detalii aici).

Puțini sunt cei care au remarcat faptul că în discurul liderului UDMR a apărut încă din 2014 o altfel de autonomie, pe lângă autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc cu care ne-am obișnuit deja de câțiva ani: autonomia culturală a Transilvaniei. Și mai puțini își amintesc de faptul că, cu mult înainte să vorbească de autonomia teritorială a așa-zisului Ținut Secuiesc, UDMR a vorbit de autonomia „culturală” a acestui ținut, pentru ca mai apoi să dea cărțile pe față și să vorbească despre autonomia teritorială. Iată că între timp, în discurusul UDMR sunt introduse încet dar sigur și alte elemente care ne indică punctul terminus al ideologiei separatiste promovată de UDMR: autonomia Transilvaniei ca prim pas către independența acestei provincii istorice românești.

În urma acestui parteneriat, UDMR a facilitat intarea în Parlamentul României, în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2016, a unui lider PCM. Kulcsar Terza Jozsef este binecunoscut opiniei publice pentru viziunea și acțiunile sale radicale și profund antiromânești (detalii aici).

Alinierea discursului liderului UDMR Kelemen Hunor la retorica Budapestei nu mai este așadar o noutate. Că liderul UDMR este un demnitar al statului român care răspunde exclusiv la comenzile Budapestei s-a văzut foarte bine în decembrie anul trecut, atunci când ministrul de Externe de la Budapesta le-a interzis diplomaţilor maghiari să participe la festivităţile organizate de 1 decembrie, Ziua Națională a României, gest care a surprins cancelarile europene prin duritatea gratuită. Tot atunci, un vicepremier de la Budapesta a spus răspicat că Ungaria ar fi trebuit să dea cu pumnul în masă mult mai devreme în relaţia cu România.

„Dacă e să ne punem întrebarea dacă diplomaţia ungară are vreo responsabilitate în deteriorarea relaţiilor româno-ungare, trebuie să spun cu conştiinţa curată că nu are. Întodeauna am fost îngăduitori cu românii şi niciodată nu am exacerbat lucrurile. Dar acum am ajuns să fim puşi la zid. Eu cred că dacă ar fi să reproşăm ceva diplomaţiei ungare din orice punct de vedere, atunci ar fi că nu am dat cu pumnul în masă mai devreme”, a spus Zsolt Semjen, vicepremier ungar (detalii aici).

În mod surprinzător, deși este demnitar al statului român, președintele UDMR, Kelemen Hunor, a declarat într-o conferință de presă nici mai mult nici mai puțin decât că reacțiile oficialilor de la Budapesta din ultima vreme sunt corecte și de responsabilitate față de comunitatea maghiară din România.

„Tensiunile au plecat și în momentul în care au fost foarte multe decizii administrative și nu numai în România, care au lezat comunitatea maghiară și care, într-un fel, au atacat drepturile obținute și cunoașteți bine toate cazurile. Din acest punct de vedere, reacția oficialilor de la Budapesta a fost o reacție corectă, de responsabilitate față de maghiarii din România, așa cum și România ar trebuit să reacționeze când românii din Valea Timocului sunt intimidați, sunt atacați și drepturile lor nu sunt respectate. Sau în Ucraina sau în alte state. Eu cred că aceste reacții sunt reacții normale și la aceste fapte vin și au venit de foarte multe ori și reacții pe canale diplomatice, dar și reacții mai directe. Totuși, eu cred și sper în continuare în îmbunătățirea relațiilor între cele două state, între România și Ungaria, și sper că preocupările noastre vor fi comune pentru viitor în această regiune și în UE” a spus Kelemen Hunor.

„Eu nu vreau să comentez ce spun alții, mai ales demnitarii din Ungaria sau din alte state. Eu spun în felul următor: trecutul și evenimentele din trecut ne-au așezat pe baricade diferite. Nici un maghiar nu vede altfel cele întâmplate în 1918. (…) Trebuie să vorbim cinstit: ceea ce pentru unii este bucurie, pentru alții înseamnă pierdere. Din acest punct de vedere, eu cred că pentru a merge înainte — și pe mine mă interesează viitorul mai mult decât trecutul — trebuie să vorbim cinstit și corect și despre acest lucru vorbesc eu, despre acest lucru am vorbit noi și vom vorbi în continuare. Aceste aspecte din trecut nu înseamnă că nu putem proiecta un viitor împreună și de aceea noi am propus respectarea promisiunilor din 1918 față de toate minoritățile etnice din România. Cam acesta este punctul de pornire, cu inima curată, cu sufletul curat și foarte cinstit și eu cred că așa trebuie să vorbim despre ceea ce ne desparte sau ne-a despărțit cândva și ceea ce ne unește. Prezentul și viitorul va fi comun”, a menționat președintele UDMR (detalii aici).

Din nou, moderația lipsește din discursul liderului UDMR, care seamănă mai degrabă cu cel al unui lider radicalizat al maghiarimii din România. Încet dar sigur, acțiunile și discursul liderului UDMR îl întrec în virulență chiar și pe Laszlo Tokes, și el un binecunoscut lider radical maghiar. În loc să facă apel la dialog, respect, toleranță și lege, liderul UDMR vorbește de autonomii teritoriale și culturale și baricade. Așadar, comunitatea maghiară din România se află pe baricade diferite de cele ale românilor iar lui Kelemen Hunor îi convine acest fapt pentru că tocmai din acest război, pe care UDMR îl stimulează energic, Kelemen își trage capitalul politic fără de care el nu ar exista ca politician. Practic, Kelemen Hunor a vorbit în numele tuturor maghiarilor, condamnându-i la tăcere sau lipsa unor eventuale alternative.

Un nou moment care probează din nou viziunea radicală a liderului UDMR cu privire la relațiile româno-maghiare s-a produs în luna martie a.c., atunci când, în mod cu totul inexplicabil, Kelemen Hunor, deputat în Parlamentul României, s-a abținut la votul legii care a consfințit ca ziua de 27 martie, Ziua Unirii Basarabiei cu România, să fie declarată zi de sărbătoare naţională (detalii aici). Mai mult chiar, un alt deputat UDMR, coleg deci cu Kelemen Hunor a votat împotriva acestei legi (detalii aici).

Un gest complet gratuit al liderului UDMR care probează odată în plus radicalizarea acestuia și lipsa oricărei deschideri a acestuia către un respect reciproc cu românii. O chestiune extrem de importantă pentru români și complet lipsită de importanță, chiar politică, pentru comunitatea maghiară din România, a fost tratată cu dispreț de către liderul UDMR și formațiunea pe care o conduce (de menționat că un deputat UDMR a fost singurul parlamentar care s-a opus adoptării acestei legi).

A doua zi după ce s-a abținut de la votul acestei legi, Kelemen Hunor depunea la Parlament un proiect de lege prin care ziua de 15 martie ar urma să devină zi de sărbătoare națională. Gestul este sfidător dacă ne gândim la însemnătate istorică a momentului 15 martie 1848 pentru românii din Transilvania. Cu privire la declararea zilei de 15 martie zi de sărbătoare națională, la propunerea liderului UDMR, s-a pronunțat tranșant chiar și Academia Română (detalii aici).

Declarații extrem de surprinzătoare au fost făcute de liderul UDMR și în luna aprilie a.c. la Cluj-Napoca, la o reuniune a formațiunii maghiare. Din nou, liderul UDMR a subliniat în repetate rânduri faptul că situația problemei minorităților a rămas nesoluționată. „Scopul urmărit de Minority Safepack, o inițiativă demarată acum cinci ani, este crearea, în cadrul Uniunii Europene, a unui sistem normativ, a unui sistem de cerințe, de criterii. Într-o perspectivă îndelungată, este nesustenabil ca în Europa să existe o parte, cea vestică, unde problema minorităților a fost soluționată și să mai existe Europa Centrală și de Est, de care aparțin și fostele state comuniste, inclusiv România, unde problema minorităților rămâne nesoluționată”, a explicat președintele Kelemen Hunor (detalii aici).

Din nou, liderul UDMR Kelemen Hunor nu face absolut nicio remarcă pozitivă cu privire la beneficiile cadrului legislativ din România în privința apărării drepturilor minorităților ci se axează exclusiv pe remarci negative, foarte multe dintre ele bazate exclusiv pe neadevăruri.

În luna mai a.c., în deschiderea lucrărilor Congresului FUEN ce a avut loc la Cluj-Napoca, liderul UDMR face o nouă declarație negativă la adresa societății românești: „Diplomația română continuă să susțină că în România problema minorităților naționale este soluționată în mod exemplar. Noi, însă, spunem că, astăzi, această problemă este departe de a fi pe deplin rezolvată” (detalii aici).

Ultimele declarații ale liderului UDMR însă, cu privire la sărbătorirea Centenarului Marii Uniri, înlătură însă orice dubiu cu privire la radicalizarea unui lider al comunității maghiare care este considerat, în mod eronat, frecventabil de către clasa politică de la București.

În timp ce societatea românească se pregătește (din păcate nu așa cum s-ar cuveni) să marcheze Centenarul Marii Uniri, Kelemen Hunor toarnă gaz peste foc și face câteva declarații în care poziționează, din nou, comunitatea maghiară din România într-o tabără adversă față de cea a românilor.

„Romanii trebuie sa accepte ca noi nu vom putea si nici nu vrem sa sarbatorim 2018. Aceasta acceptare ar trebui sa fie parte a intelegerii si respectului reciproc.

”Periodic ma tem ca din cauza faptului ca in Romania nu prea avem ce rezultate sa prezentam in anul centenarului, acest an va fi trecut cu un nationalism de prost gust, directie in care a avut o tentativa deja rectorul Universitatii Babes Bolyai (UBB). Nu vor putea sa spuna ca am construit 1800 de km de autostrada, am legat dupa 100 de ani regiunile istorice prin infrastructura. Nu putem sa raportam ca daca ne urcam astazi in tren in Bucuresti, vom ajunge la Blaj mai repede decat acum 100 de ani. Vor putea sa spuna ca dureaza mai mult calatoria cu o ora si jumatate de la Blaj la Bucuresti decat acum 100 de ani. Deci, din acest punct de vedere pentru mine este o mare intrebare ce poate sa prezinta statul roman , in afara faptului ca exista si dupa 100 de ani. In astfel de situatii exista tendinta sa sarbatoreasc cu tot felul de retorici nationaliste cei 100 de ani”, a declarat Kelemen Hunor (detalii aici).

Din nou, nimic tolerant și nimic pozitiv în discurul public al liderului UDMR. Radicalizarea liderului UDMR nu mai poate fi mascată. Deși pare greu de crezut, Kelemen Hunor este nu doar un cetățean român, educat în România, dator să manifeste respect față de istoria acestui popor, ci și un demnitar al statului român. Afirmațiile plin de ură ale liderului UDMR l-au provocat chiar și pe scriitorul Andrei Pleșu să reacționeze.

După ce societatea românească a reacționat (timid, în opinia mea) la aceste declarații, Kelemen Hunor a simțit nevoia să facă alte precizări prin care să contureze și mai mult cele două tabere aflate în opoziție, românii și maghiarii.

„Noi am spus că nu avem nicio problemă cu Centenarul. Noi cu Centenarul putem ajunge într-o altă relație dacă, pe de o parte, societatea românească acceptă că noi le respectăm sărbătorile, dar nu putem sărbători alături de ei și vor înțelege de ce și vor accepta că va trebui să privim viitorul împreună, că viitorul ar trebui să fie comun în această țară. Poate că imaginea de viitor diferă, dar nu diferă într-o măsură în care să nu se poată cădea la un acord”, a mai afirmat Kelemen Hunor la sfârșitul lunii august a.c. la Tabăra de vară a UDMR din localitatea Subcetate, comuna Zetea (detalii aici).

Ultimele declarații ale liderului UDMR Kelemen Hunor nu surprind câtuși de puțin prin virulența lor. Liderul UDMR s-a radicalizat în ultimii ani pentru a putea umple astfel locul lăsat liber de celelalte formațiuni politice maghiare, considerate nefrecventabile de către București. În același timp, radicalizarea lui Kelemen Hunor pare oarecum firească dacă ne gândim la faptul că Ungaria alocă sume de bani din ce în ce mai importante pentru păstrarea identității maghiarilor din Transilvania, sume de bani care trebuie dirijate de către cineva de la fața locului, din Transilvania. Radicalizarea liderului UDMR se înscrie așadar în logica politicii de la Budapesta, iar cooperarea dintre conducerea UMDR si oficialii ungari vizeaza afectarea oricăror inițiative de cooperare bilaterală dintre România și Ungaria. În fine, de reconciliere nu cred că se poate face vorbire.

Rămâne de văzut cât va mai tolera clasa politică de la București această radicalizare a liderului minoritatii maghiare din România, care seamănă din punct de vedere al discursului cu un grof maghiar din Evul Mediu sau cu un locotenent al amiralului Miklos Horthy.

http://www.dantanasa.ro/kelemen-hunor-cronologia-radicalizarii-unui-lider-moderat-ii/

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.