Kiki n-are… chichirez

Căldură mare, mon şer! Stau la adăpost şi citesc presa. A început perioada vacanţelor… Sezon de castraveţi! În afară de gugumăniile prezidenţiale şi guvernamentale nu e mare lucru de citit. Dar sunt amuzante comentariile cititorilor deseori mai interesante decât articolele însele. Văd că am scăpat, momentan, de osanalele dedicate lui Patapievici de Buduca… Un nume nou a apărut pe coloana autorilor de comentarii: Kiki Munshi. O americancă în “Cotidianul”…

Pe vremea când eu lucram în presă la New York, Kiki era la Bucureşti şi conducea Biblioteca Americană. O instituţie unde se puteau informa oamenii de cultură… Din anii ’80 însă, acolo nu intrau decât securiştii şi informatorii lor. În timpul acela eu făceam desene împotriva lui Ceauşescu. Unele au fost publicate în săptămânalul “Time” ilustrând, de exemplu, articolul intitulat “A Surreal World” semnat de Kenneth W. Banta, corespondentul de la Bucureşti al publicaţiei americane, care a apărut în numărul din 22 august 1988. Căpăţâna lui Ceauşescu, sinistru bolovan, ilumina în chip de lună tragică un peisaj lugubru de şantiere şi ruine printre care se târăsc personaje copleşite de lipsuri şi tristeţe. În celălalt desen, bolovanul cu mutra tiranului zdrobeşte spinarea unui prizonier ce îl cară în cârcă în chip de ghiulea legată cu lanţ de picior… Curios, dar în exemplarul ce putea fi consultat atunci la Biblioteca Americană din Bucureşti, cele două pagini (30-31) au fost smulse, cenzurate nu de români…

În 1982, aceeaşi revistă a publicat un articol despre comunism semnat de Strobe Talbot, cel care a devenit apoi ministru adjunct al odioasei Secretare de Stat Madeleine Albright pe vremea lui Clinton şi a războiului din Iugoslavia… Nouă pagini ilustrate de mine. Departamentul de Stat, secţia de “propagandă”, a organizat o expoziţie itinerantă cu desenele mele care s-a plimbat pe la toate centrele culturale americane din lume. Numai la Bucureşti nu a ajuns. Şi niciun desen împotriva lui Ceauşescu sau a comunismului nu s-a strecurat nici în cele două articole pe care mi le-a dedicat revista “Sinteza”, publicaţia Ambasadei Americane. Se pare că partenerii noştri de azi de peste Ocean erau foarte grijulii să nu-l supere pe “To’arşul”!

În noiembrie 2000 am fost la New York ca să votez la alegerile prezidenţiale pentru Al Gore. De trei ori am introdus numele candidatului democrat în maşină şi de fiecare dată când apăsam tasta “Vote” apărea numele lui George W. Bush. Am ieşit din cabină şi am reclamat comisiei incidentul. Mi s-a spus că maşina aceea “s-o fi stricat” şi să încerc să votez în altă cabină, dar nimeni nu a sigilat-o pe cea care vota automat George W. Bush…

Citind articolul lui Kiki, nu m-am putut abţine să nu-mi amintesc o caricatură semnată de Pat Oliphant: Henry Kissinger era înfăţişat în vizită într-o ţară africană. Se împungea cu degetul în piept vorbind cam aşa: “Eu, bun, american! Democraţie adus! Papa bun!”. Interlocutorii, doi africani îmbrăcaţi în costum şi cravată, îl privesc oarecum surprinşi. Unul dintre ei îi spune celuilalt la ureche: “Auzi, nu ţi se pare că are un pronunţat accent deBrooklyn?”.

Kiki Munshi, cu o ironie specific americană numită “tongue in cheek”, ne ţine un curs despre alegerile prezidenţiale din STATELE considerate cea mai mare democraţie a lumii… Citind rândurile ei, te întrebi: noi suntem ca ei sau ei au ajuns ca noi?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda
Eugen Mihaescu 67 Articole
Author

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.