Kilimuri populare româneşti

Stefano Ionescu, un iubitor al kilimurilor

ICR New York l-a invitat pe specialistul în covoare orientale Stefano Ionescu să deschidă o expoziţie de kilimuri şi să prezinte publicului american o conferinţă despre covoarele turceşti aflate în Transilvania într-un studiu comparat cu alte tipuri de scoarţe şi de exemple de artă a covoarelor orientale şi a celor ţesute în România, intitulat “Tracing the Ottoman Rugs in Transylvania”.

Cine a vizitat “Biserica Neagră” nu poate să nu-şi aducă aminte de şirul de covoare expuse de-a lungul zidurilor, o adevărată comoară. Memoria vizuală ne va readuce în faţa ochilor acele covoare vechi turceşti din Transilvania. Stefano Ionescu a dedicat peste 15 ani din viaţa lui studiului covoarelor anatoliene din Transilvania şi patrimoniului textil din România.

Stefano Ionescu va vorbi despre simbolismul şi geometria covoarelor, culori, fibre şi tehnici ale ţesutului, într-o conferinţă bogat ilustrată vizual, sub formă de slideshow, cu exemple de covoare de colecţie şi imagini care surprind locuri de neuitat din România unde există kilimuri şi încă se mai ţes. Se va face o paralelă între drumul mătăsii şi drumul covorului oriental în lume, cu accent pe România şi ţările sud-est europene.

Covor cu motive olteneşti

Cu prilejul expoziţiei de kilimuri din colecţii particulare ce se va deschide în sala “Auditorium”, pe scara principală a Institutului Cultural Român de la New York şi pe culoarul ce duce la “Auditorium Hall”, publicul va fi invitat să descopere splendidele îmbinări de culori şi desenul din covoare. Specialiştii ne ajută să vedem, în toate aceste desene ţesute în covoare, simboluri, dialogul omului cu Dumnezeu, cu universul. Stefano Ionescu va organiza, cu prilejul vizitei lui la New York, şi un workshop despre covoarele “Tuduc”, la “Metropolitan Museum of Art” din New York.

Împletirea perspectivei estetice în proiecte care parcurg rute turistice, pelerinaje la locuri unde există colecţii de seamă, este marcată prin acest “Tour to Lombardia”, care va avea loc între 10 şi 15 septembrie 2014, când vor fi vizitate localităţi precum Como, Pavia, Torino, Milano şi iubitorii de covoare vor vizita “Sartirana Textile Show”, organizată de Alberto Boralevi, o expoziţie-târg de covoare şi textile, considerată a fi una dintre cele mai importante din Europa.

Covor din expoziţia ICR New York

Cu prilejul expoziţiei de la Gdansk din 2013, s-a editat un catalog cu “Covoarele anatoliene de la Brukenthal”, catalog-album de 196 de pagini, însoţit de un studiu introductiv al lui Stefano Ionescu şi de un eseu scris de Alexandru Sonoc.

La evenimentul de la ICR de la New York va fi prezentat şi acest album, în care figurează pe 24 de pagini covoarele anatoliene expuse la Gdansk care fac parte din colecţia “Muzeului Brukenthal”, patru alte mari covoare din Transilvania, aflate în alte muzee, treizeci de imagini din biserici luterane din Transilvania, două picturi în care apar covoare din Anatolia. Evenimentul va fi însoţit de un fundal sonor alcătuit din muzica specifică locurilor unde s-au creat aceste kilimuri, drumul covoarelor fiind îmbinat cu drumul muzicii.

Conferinţa din 6 martie, de la sala Auditorium a ICR NY va avea un caracter istoric şi estetic şi va pune un accent deosebit pe rezultatele comparatiste la care au condus analize exhaustive ale artei tapiseriei în Europa şi în Orient, care depun mărturie despre dialogul civilizaţiilor şi artelor în Europa de Sud-Est, despre similitudini şi diferenţe de meşteşug, tehnici, culori şi modele decorative.

Biserica Sfânta Margareta din Mediaş

La această manifestare vor participa membrii “Hajji Baba Club” din New York şi vor fi expuse covoare din colecţii particulare.

În luna martie, Stefano Ionescu va participa de altfel la un micro-turneu de simpozioane şi prezentări dedicate covoarelor turceşti în relaţie cu civilizaţia şi patrimoniul cultural din Transilvania.

Spicuim, printre altele, “Workshop on Tuduc fakes”, în New York, la “MET” & “HBC”, cu Barbara Kaslow, Florica Zaharia, în 7 ianuarie, “Romanian Folk Kilims”, la Princeton, în 8 martie, “Tuduc fakes in European and American collections”, în 9 martie, la Washington DC , “IHBS”, “Viewing of Ballard «Transylvanians»”, în 10 martie, la “St Louis Museum of Art”, “18th century Turkish rugs and their relation to the «Transylvanian» group”, în 14 martie, la Chicago.

Covoare orientale la Braşov, secolul al XVII-lea

Va fi un adevărat tur de forţă, o demonstraţie despre modul în care Institutul Cultural de la New York ştie să organizeze evenimente culturale de mare audienţă, creând turnee, serii de conferinţe şi expoziţii nu doar la New York, ci în mai multe oraşe şi state americane.

Nu cu multă vreme în urmă, în luna noiembrie 2013, la Gdansk, “Muzeul Naţional de Artă Brukenthal” a avut o fructuoasă colaborare cu “Muzeul Naţional” din Gdansk şi a fost deschisă o expoziţie intitulată “Anatolian Carpets from Brukenthal Museum”, Sibiu. A fost cea de-a treia expoziţie care s-a deschis de-a lungul celor patru ani de parteneriat dintre cele două muzee. Într-o acţiune temerară, dar care a înregistrat evenimente culturale de valoare şi de mare vizibilitate, ICRNY a deschis numeroase parteneriate cu muzee şi universităţi americane de vârf. Conferinţa lui Stefano Ionescu se va referi la covoarele otomane şi kilimurile populare româneşti.

Covor anatolian de secol 17 din Transilvania

De trei secole, de la începuturile secolului al XVI-lea şi până târziu în secolul al XIX-lea, Principatele Române, Ţara Românească, Moldova şi Transilvania, precum şi regiunea de la Sud de Dunăre au cunoscut influenţa Imperiului Otoman, vizibilă la nivelul bunurilor de consum folosite, în designul interior, în circulaţia textilelor, incluzând haine, ţesături, materiale folosite la decoraţiunile interioare, carpete, covoare, draperii etc. În ceramică, obiectele din metal preţios sau nu. Au existat obiecte numeroase de import, o piaţă creată de schimburile comerciale către Europa Centrală şi Europa de Nord. Covoarele otomane au supravieţuit vicisitudinilor istoriei, incendiilor şi distrugerilor pe care le produce timpul în multe zone din Occident.

În bisericile luterane din Transilvania s-a creat un adevărat corpus şi patrimoniu alcătuit din piese excepţionale sau importante ori de interes minor. La împlinirea a o sută de ani de la marea expoziţie care a avut loc la Budapesta, “Turkish Rugs from Transylvania”, o nouă estimare a patrimoniului şi o reluare a discuţiilor despre producţia de textile şi de covoare realizată în spaţiul cuprins între Dunăre şi Ucraina, despre tehnici şi modele folosite în Transilvania, Moldova, Bucovina şi Basarabia devine de mare interes nu doar strict academic.

Pagină din albumul Covoare din secolele XVII şi XVIII din Transilvania

Conferinţa despre kilimuri şi expoziţia care o însoţeşte va sublinia caracterul distinctiv al covoarelor populare româneşti, cele ţesute de femeile de religie ortodoxă, dimpreună cu influenţele venite din Anatolia, din tradiţiile locale şi fuziunea acestora. Un film documentar şi o micro-expoziţie documentară vor completa acest eveniment cultural de o profundă reverberaţie.

Vor putea fi văzute pe film piese excepţionale din colecţia de covoare aflate la “Palatul Mogoşoaia”, la “Muzeul Ţăranului Român” şi în colecţiile aflate la “Muzeul Colecţiilor”. De altfel, expoziţia şi conferinţa pot fi considerate o parte importantă din seria de evenimente pe care ICRNY le pregăteşte pentru a marca tricentenarul martiriului lui Constantin Brâncoveanu, prin invitarea unor istorici, academicieni, specialişti în arta, arhitectura şi artefactele brâncoveneşti şi post-brâncoveneşti. E momentul ca acest mare ctitor şi martir al istoriei noastre să fie cunoscut în America, unde există un cult pentru părinţii Statelor Unite şi ai Constituţiei. America trebuie să afle cine a fost Constantin Brâncoveanu pentru a descoperi şi alte valori pe care mitologia vulgarizată sau de thriller legată de Dracula le eclipsează şi chiar deformează pentru moment.

“Între băteală şi urzeală”, la Sartirana

Kilim românesc

Sartirana este un loc straniu, într-un mic ţinut din Italia, în jurul unui castel. Un calm infinit, o linişte întreruptă doar de orăcăitul broaştelor. În acest loc fermecat, parcă şi timpul s-a oprit, deşi, din când în când, au loc evenimente neaşteptate. Unul dintre acestea este “Textile Show”, o expoziţie de covoare şi ţesături vechi, rezervată specialiştilor din acest domeniu. Timp de 10 zile, acest oraş uitat, Sartirana, devine un oraş global al textilelor vechi. Se reunesc aici oameni de afaceri, firme de licitaţie internaţionale şi mari expoziţii ale marilor oraşe ale Europei şi Americii. Se întâlnesc vechi şi noi prieteni, pentru a schimba opinii, a-şi povesti ultimele descoperiri, noile trenduri ale colecţionismului, pentru a-şi etala obiectele textile cele mai preţioase pe care fiecare dintre ei a reuşit să le strângă. Se naşte o expoziţie de un înalt nivel, dar rezervată unui număr mic de persoane care ştiu cu adevărat să preţuiască frumosul şi lucrul vechi, de calitate. Ceea ce se întâmplă este la jumătatea drumului între o expoziţie de piaţă şi una culturală.

Iniţiativa are deja 30 de ani, dar acţiunea propriu-zisă a demarat în 1990, când Giorgio Forni, patronul castelului şi al Fundaţiei “Sartirana Arte”, colecţionar de artă contemporană, dar fascinat de artele textile, a avut curajul de a investi într-o expoziţie analogă de un înalt nivel, denumită “Între băteală şi urzeală”, la care participă toţi importanţii producători italieni ai sectorului, împreună cu nume prestigioase din străinătate.

Covor italienesc din secolul al XVIII-lea din expoziţia lui Alberto Boralevi

Acum, expoziţia îl are curator pe Alberto Boralevi. Ea este găzduită în acelaşi loc, sub privirea atentă a lui Giorgio Forni, nu numai în castel, unde este organizată în paralel şi o expoziţie de anticariat, ci şi într-o localitate vecină, la Pila, un vechi edificiu agricol industrial în care se stoca pe vremuri orezul.

Alberto Boralevi a prezentat recent o colecţie de 20 de fragmente de vechi kilimuri anatoliene, toate în culori naturale, ce datează de la începutul secolului al XIX-lea, iar unele, chiar din secolul al XVII-lea.

Sartirana Textile Show

Ziya Bozoglu, un cunoscut negustor turc, rezident în Perugia de mai mult de 10 ani, va etala o serie de splendide “Suzani”, lucrate în mătase, din Asia Centrală, covoare iubite de colecţionarii italieni şi străini. Jacqueline de Bolle, din Anvers, o importantă comerciantă, care conduce şi câteva Ateliere de Restaurare, aduce o selecţie din cele mai splendide covoare din “Scialli Kashmir”. Va mai fi prezent şi David Sorgato, care se mândreşte cu o splendidă expoziţie de covoare “Baluchi” în galeria sa milaneză, dar şi covoare din Persia Orientală. Toţi colecţionarii îşi amintesc de o minunăţie de covor indian Moghul, prezentat de acesta, un exemplar de la 1600, ţesut dintr-o foarte fină lână pashmina cu urzeală de mătase, care, după ani, a figurat în cea mai mare expoziţie de covoare de la “Metropolitan Museum” din New York.

Covoare în Biserica Neagră din Braşov

Cunoscuta Casă de licitaţie “Nagel” din Stockholm, care în fiecare an are două mari expoziţii cu vânzare de artă orientală, a cerut de asemenea un spaţiu pentru a-şi etala comorile.

Cei care participă an de an s-au obişnuit să vadă numeroase covoare de origine turcă sau iraniană şi pare curios cum Bertram Frauenknecht este german din Nürnberg, dar lucrează în Turcia. Dar nu e un fapt izolat. Chiar şi englezul Richard Purdon s-a transferat în Turcia, Rupert Smith a ales să plece la Bangkok, unde comercializează vechi covoare chinezeşti, tibetane, în timp ce, James Cohen, deşi englez, trăieşte în Austria, având mari magazine de covoare de lux. Persanul Amir Etemad, care deţinea “Galerie Sofreh” din Paris, face afaceri din Monaco în Bavaria, în timp ce francezul Pascal Michaud s-a stabilit la Berlin… Nu lipsesc de la Sartirana austrieci de renume, precum Herbert Bieler şi Udo Langauer, sau tânărul Saeed Shalgouni, care vine din Teheran, specializat în covoare rare şi kilimuri tribale din Iran. Şi nu va lipsi, cu siguranţă, nici Stefano Ionescu. Ceea ce înseamnă că piaţa de covoare este una globalizată.

Din expoziţia de covoare rare de la Sartirana

Războaiele şi conflictele religioase nu au atins Sartirana şi nici comunitatea globală a covoarelor şi a textilelor vechi. Pentru că aici vin şi numeroşi anticari libanezi. Şi dacă mergi să observi participanţii, vei vedea că acolo sunt şi armeni, şi protestanţi, ortodocşi şi catolici, evrei atât sefarzi, cât şi aşkenazi, musulmani sunniţi şi şiiţi, budişti şi mulţi alţii care convieţuiesc în pace, fără niciun fel de probleme, uniţi în interesul comun pentru frumos şi pentru valoare. Se poate vorbi despre miracolul de la Sartirana.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.