Klaus Iohannis a anunţat decesul Tehnocraţiei ca soluţie pentru guvernarea ţării

„Cred că după alegeri nu putem discuta decît de un guvern politic”, a declarat, în mod surprinzător, însuşi preşedintele României, imediat după festivitatea de deschidere a noului an şcolar. Spun „surprinzător” pentru că această declaraţie nu vine de la un om din opoziţie, ci chiar de la cel care a generat soluţia „Guvernului tehnocrat”!

Aşa cum s-a pronunţat acum, Klaus Iohannis n-a făcut o spovedanie, o recunoaştere a eşecului său din toamna anului trecut, cînd l-a numit pe Dacian Cioloş, ci a făcut un anunţ oarecum triumfalist, ca şi cum atunci ar fi găsit singura soluţie pentru ieşirea dintr-o criză imaginară în care, chipurile, se afla ţara după tragedia de la „Colectiv”!

În realitate, sîntem în faţa unei răzgîndiri de tip „Băsescu”, generată de proasta imagine a acestui guvern tehnocrat, în care unii ca Prună, Ghinea, Tobă, Dâncu sau Palmer au fost tot atîtea pietre de moară la gîtul lui Dacian Cioloş şi, mai ales, al lui Klaus Iohannis! Cel puţin aşa spun sondajele de opinie.

Pentru a înţelege exact ce vrea Klaus Iohannis pentru perioada imediat următoare, e nevoie să vedem toată declaraţia sa pe tema viitorului guvern: „Eu pot să vă spun părerea mea foarte simplu și foarte clar: o ţară trebuie să aibă un guvern politic. Faptul că în această perioadă de criză am propus o persoană neafilitată politic (şi l-am rugat pe Dacian Cioloş să propună un guvern independent politic) a fost o soluţie pentru o perioadă limitată. Cred că după alegeri nu putem discuta decît de un guvern politic”.

Ce lipseşte de aici? În primul rînd simpla recunoaştere a eşecului acestei soluţii. Nu neapărat sub forma „vă rog să mă iertaţi că am greşit”, care ar însemna enorm pentru definirea unui caracter puternic, dar măcar o formulă prin care preşedintele să-şi asume acest eşec! În acest fel, avînd în vedere că după alegeri tot dumnealui va nominaliza viitorul premier, cetăţenii ar fi putut să aibă încredere că, după acest eşec, Klaus Iohannis se va gîndi mai bine atunci cînd va rosti numele norocos şi că va ţine cont de realitatea politică rezultată din votul popular!

Aşa, însă, ce ne spune Klaus Iohannis? Că a constatat existenţa unei crize politice la sfîrşitul anului 2014! Era însă „o criză politică” reală sau domnia sa a profitat de demisia lui Victor Ponta pentru a instala la Palatul Victoria mult doritul „Guvern al Meu”? Nu-mi amintesc ca vreuna dintre variantele propuse de partide să fi căzut în Parlament sau să se vorbească despre imposibilitatea construirii unei majorităţi parlamentare! Aşa cum s-a întîmplat în 2009, cînd Traian Băsescu a refuzat să-l numească chiar pe Klaus Iohannis ca premier propus de PSD-PNL! Atunci am fi putut vorbi de o adevărată „criză politică”. Dar, aşa, e o abureală care are un nume consacrat: Minciună!

Însă, vorba aceea: ce a fost a fost, mortul de la groapă nu se mai întoarce. Nu e, totuşi, rău că preşedintele Iohannis a înţeles – chiar şi acum – că într-o democraţie executivul este format dintr-un guvern politic, sprijinit de o majoritate parlamentară rezultată din votul cetăţenilor.

Analizînd însă evenimentele din ultima vreme, apar alte probleme. Prima: dacă nu cumva, în perioada de dinaintea alegerilor, nu se forţează un anumit rezultat cu ajutorul instituţiilor de forţă ale statului. A doua, în cazul în care prima va eşua: dacă după alegeri se va nominaliza un premier, după care va începe operaţiunea de racolare prin metodele consacrate (şantaj, cumpărare, promisiuni)!

Cineva ar putea să ne acuze de speculaţie ieftină, însă această concluzie are, totuşi, o explicaţie. Întrebat dacă îl va nominaliza tot pe Dacian Cioloş ca premier, Klaus Iohannis a refuzat să răspundă, aşa încît este cît se poate de clar că, deşi recunoaşte că soluţia guvernului politic este singura valabilă, Iohannis se gîndeşte la o nouă păcăleală a electoratului! Şi anume: fie Dacian Cioloş se înscrie în PNL şi atunci devine „Premier politic”, fie Dacian Cioloş rămîne tehnocrat şi o parte dintre miniştri se înscriu în PNL, iar atunci Dacian Cioloş va conduce un „Guvern politic” format din foştii tehnocraţi!

Ce este imposibil de înţeles în această serie de scenarii? De ce atîta zbatere pentru ca anumiţi oameni să ocupe nişte efemere funcţii în stat, ştiindu-se că legislaţia, Constituţia şi regulile democraţiei oferă varianta optimă: preşedintele să rămînă în afara aranjamentelor politice, bătălia politică s-o ducă exclusiv partidele şi, în final, în urma consultărilor, să se facă o nominalizare care să obţină votul în Parlament? Este aşa de simplu!

Orice altă variantă va crea tensiuni inutile atît în mediul politic, cît şi în societate, căci se va invoca faptul că preşedintele nu ţine cont de votul oamenilor, că se implică prea mult în viaţa partidelor şi că, în consecinţă, fentează Constituţia, aşa cum a făcut predecesorul său în 2009, cînd însuşi Iohannis ar fi trebuit să fie desemnat prim-ministru, conform negocierilor dintre partide.

Bagajul proverbial al poporului român are şi pentru această chestiune o vorbă înţeleaptă: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”, care, actualizat, s-ar traduce prin: „ce ţie nu ţi-a plăcut, nu lăsa să se repete”! Nu rimează, dar se potriveşte.

P.S. 1. În celebrul Comunicat despre Tony Blair, procurorii DNA ne dau lecţii de democraţie şi despre criteriile obligatorii după care cetăţenii să-i voteze pe cei din PNL. Aşa cum arată lucrurile, vom primi şi din partea Preşedinţiei astfel de reguli, pe care propaganda le va multiplica pînă în ziua alegerilor. Rămîne întrebarea: dacă Dacian Cioloş este musai să fie din nou prim-ministru, de ce mai facem alegeri parlamentare?

2. Tehnocraţia a murit! Trăiască Tehnocraţia politică!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.