La ora cînd redactăm acest articol, Klaus Iohannis se întîlneşte cu Victoria Nuland şi discută despre corupţie. Ce coincidenţă: exact azi Agerpres a anunţat că Preşedintele a depus o Cerere de strămutare a procesului privind CONTESTAŢIA ÎN ANULARE în procesul casei pierdute, despre care instanţa a decis că a fost luată prin acte false!

Motivul invocat de familia prezidenţială pentru strămutarea judecării cauzei este unul aiuritor: „faptul că judecătorii din Braşov nu îndeplinesc condiţia de independenţă şi imparţialitate, ca urmare a presiunii exercitate de mass-media asupra lor, în cei 10 ani cât a durat procesul”! Din articolul apărut azi în cotidianul.ro, aflăm că familia Carmen şi Klaus Iohannis „susţine că pe plan local s-a creat un curent nefavorabil lor, aspect de natură a afecta, cel puţin la nivel de aparenţă, imparţialitatea judecătorilor”!

Iohannis atacă în mod incalificabil şi presa

Citind, ne frecăm la ochi şi ne întrebăm: cum adică, Preşedintele ţării invocă faptul că instanţa Curţii de Apel Braşov, cea care a decis că familia sa a luat casa din Sibiu prin acte false, nu îndeplineşte condiţia de independenţă şi imparţialitate? Este stupefiant să auzim că tocmai dumnealui, care ar trebui să fie garantul acestei imparţialităţi, constată că o instanţă din România nu este nici independentă şi nici imparţială!

Sau această opinie a lui Klaus Iohannis este valabilă doar în procesul său, despre care a mai declarat că sentinţa finală „nu este bună”? Venită din partea Preşedintelui României, o asemenea declaraţie reprezintă forma clasică de presiune pe care una dintre puterile statului o exercită asupra celeilalte, ceea ce este un grav derapaj de la prevederile Constituţiei, lucru nemaiîntîlnit pînă acum decît la Traian Băsescu, care avea aceeaşi părere cînd era vorba despre dosarele apropiaţilor săi, nu şi cînd era vorba despre adversari, precum Adrian Năstase sau Dan Voiculescu!

Culmea acestor aserţiuni invocate într-un document oficial depus de Preşedinte la dosar o reprezintă acuzaţia sa la adresa presei, a mass-mediei care ar fi făcut PRESIUNI PE JUSTIŢIE în cei 10 ani cît a durat procesul! La ce presiuni s-o fi gîndit Preşedintele cînd a invocat aceste aberaţii, la faptul că ziariştii au îndrăznit să scrie despre falsurile din dosarul prin care a dobîndit mai multe case din Sibiu? Dar aceste falsuri au fost dovedite în instanţă, unul dintre autorii lor, Munteanu Liviu, secretarul Primăriei Porumbacu de Jos, judeţul Sibiu, fiind chiar condamnat definitiv la închisoare tocmai pentru acele falsuri în acte publice din dosarul său!

Şi ce ar fi vrut Klaus Iohannis, ca presa să nu îndrăznească să scrie despre aceste lucruri, ci să se limiteze la cronicile turneului de tenis de la Sibiu, organizate pe banii Primăriei din Sibiu de către finul său american, care-i asigură anual sejurul de Crăciun la Palm Beach? Trebuie să amintim că Iohannis a primit prima sentinţă cînd era Primarul Sibiului, iar pe cea finală, de la Curtea de Apel Braşov, cînd era chiar Preşedintele României! Deci, cum crede domnia sa că instanţele ar fi fost timorate de presă, cînd îl aveau în faţă pe cel care deţinea cea mai înaltă funcţie în stat?

Iohannis aşteaptă decizia de la Livia Stanciu, pe care a refuzat s-o demită în cazul Mariana Rarinca

Conform legii, Cererea de revizuire depusă de familia Iohannis a fost adresată Curţii de Apel Braşov, cea care a dat sentinţa definitivă, şi s-a stabilit ca termen de judecată data de 4 ianuarie 2016, numai că, la acest termen, s-a dat o amînare pentru data de 25 ianuarie 2016!

Între timp, familia Iohannis a depus la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) o Cerere de strămutare a procesului, invocînd motivele citate mai sus. Depusă pe data de 17 decembrie 2015, Cererea de strămutare are termen de soluţionare pe 17 februarie 2016!

Este cît se poate de evident că amînarea judecării Cererii de reviziuire de către Curtea de Apel Braşov are legătură cu depunerea Cererii de strămutare depusă la ÎCCJ, întrucît dacă instanţa Curţii de Apel Braşov ar fi respins Revizuirea, ar fi făcut inutilă judecarea Strămutării, iar dacă, totuşi, la ÎCCJ, s-ar fi admis ulterior Strămutarea, ar fi golit de conţinut Sentinţa Curţii de Apel Braşov! Aşa încît s-a luat decizia amînării soluţionării Cererii de revizuire pentru 25 ianuarie 2016, însă este greu de crezut că acum va fi soluţionată şi, probabil, vom avea o nouă amînare, din moment ce termenul pentru Strămutare va fi pe 17 februarie 2016!

Cu alte cuvinte, totul duce spre aşteptarea unei soluţii din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, condusă tocmai de Livia Stanciu, cea care obţinuse revizuirea şi în procesul său cu Mariana Rarinca! Opinia publică îşi aminteşte că atunci mai multe asociaţii ale magistraţilor, precum şi Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, îi ceruseră lui Klaus Iohannis să iniţieze procedurile de demitere ale Liviei Stanciu şi Laurei Codruţa Kovesi pentru abuz, iar Preşedintele şi-a declinat competenţele, astfel încît sentinţa definitivă prin care Mariana Rarinca fusese achitată a fost casată, femeia fiind apoi condamnată la 3 ani cu suspendare!

Iată că acum soarta Dosarului casei lui Iohannis depinde tocmai de instanţa condusă de Livia Stanciu, urmînd să constatăm dacă preşedinta ÎCCJ îi va da satisfacţie Preşedintelui României, acceptîndu-i Cererea de strămutare, ceea ce va duce la casarea sentinţei Curţii de Apel Braşov, în cazul în care aceasta se va pronunţa, totuşi, pe 25 ianuarie 2016!

Situaţia celor doi, Klaus Iohannis şi Livia Stanciu, este cît se poate de ingrată în ambele situaţii posibile:

– dacă ÎCCJ va admite Cererea de strămutare, deci şi casarea eventualei Sentinţe a Curţii de Apel Braşov, se va spune că Livia Stanciu răspunde la comanda lui Iohannis prin întoarcerea serviciului făcut de acesta atunci cînd a refuzat s-o demită la cererea unei bune părţi a societăţii civile şi a mai multor asociaţii ale magistraţilor

– dacă ÎCCJ va respinge Cererea de strămutare, supărarea lui Iohannis va fi maximă, căci atunci ar putea fi cercetat penal pentru fals şi uz de fals în acel dosar. Aici trebuie să facem cîteva scurte precizări. Procesul de la ÎCCJ are obiect numai dacă la Curtea de Apel Braşov este respinsă Contestaţia în anulare, altfel Iohannis nu nu mai are de ce să solicite strămutarea! Putem spune, aşadar, că această Cerere de strămutare depusă la ÎCCJ este soluţia de rezervă în cazul în care Curtea de Apel Braşov va respinge Contestaţia în anulare, situaţie în care Iohannis ar pierde definitiv casa din Sibiu! Deci, ultima speranţă a familiei Iohannis stă în pixul Liviei Stanciu, cea care ar putea casa sentinţa de la Braşov, trimiţînd cauza spre rejudecare, după aceeaşi procedură prin care Mariana Rarinca a putut fi condamnată, deşi fusese iniţial achitată printr-o sentinţă definitivă!

Semenele de întrebare deja au apărut tocmai prin amînarea din 4 ianuarie 2016 decisă de Curtea de Apel Braşov pentru data de 25 ianuarie 2016. Dacă şi acum se va amîna soluţionarea Cererii de strămutare, atunci va fi clar pentru toată lumea că se doreşte ca soluţia să fie lăsată la îndemîna ÎCCJ condusă de Livia Stanciu!

Înainte de a analiza condiţiile STRĂMUTĂRII procesului în care se va judeca această Contestaţie în anulare, să revedem sentinţa Curţii de Apel Braşov, cea care acum este atacată pe cale extraordinară de către familia Iohannis:

Se vede cît se poate de clar că radierea dreptului de proprietate al casei lui Klaus Iohannis a fost decisă pentru că ea a fost dobîndită prin „FRAUDAREA LEGII”! Aşa scrie în Sentinţa definitivă a Curţii de Apel Braşov, sentinţă pe care acum Klaus Iohannis o atacă pe motiv că această instanţă n-a fost independentă şi imparţială pentru că a fost timorată de… PRESĂ!

Ce spune noul Cod de procedură civilă despre strămutarea unui proces?

Art. 140 din Noul Cod de procedură civilă are titlul „Temeiul strămutării”:

Observăm că STRĂMUTAREA poate avea două motive care pot fi invocate: bănuiala legitimă şi siguranţa publică. Citind cu atenţie textul legii, este clar că Iohannis nu s-a gîndit la „siguranţa publică”, întrucît, potrivit art. 141, al 2, aceasta poate fi invocată doar de către „procurorul general de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie”, ci doar la prevederile art. 140, al. 2, referitoare la „bănuiala legitimă”. Pe aceste motive se bazează Cererea de strămutare depusă de familia Iohannis, adică:

– îndoiala cu privire la imparţialitatea judecătorilor din cauza circumstanţelor procesului

– calităţii părţilor

– relaţii conflictuale locale.

Deci, numai pentru a se încadra în prevederile legii, familia Iohannis invocă LIPSA DE IMPARŢIALITATE A JUDECĂTORILOR şi influenţa nefastă a presei, interpretate ca fiind motive „conflictuale locale”!

Dar este, oare posibil, ca numai din interese personale, tocmai Preşedintele României să arunce cu noroi pe instanţele de judecată şi pe presă? Atît de mult să conteze propriul interes, încît să nu mai conteze apărarea imaginii unor instituţii fundamentale ale democraţiei chiar de către şeful statului?

Să vedem acum care sînt „efectele admiterii cererii de strămutare”, aşa cum sînt prevăzute de art. 145 din Noul Cod de procedură civilă:

Cele două aliniate reproduse mai sus sînt extrem de importante pentru a înţelge de ce a apelat Iohannis la această strategie, riscînd să acuze într-un mod incalificabil atît instanţele de judecată, cît şi presa! Din acest motiv, încercăm o analiză temeinică a prevederilor acestora.

Art. 145, al. 2 prevede foarte clar că, „în cazul în care instanţa de la care s-a dispus strămutarea a procedat între timp la judecarea procesului, hotărârea pronunţată este desfiinţată de drept prin efectul admiterii cererii de strămutare”! Deci, sîntem în faţa situaţie în care pe 25 ianuarie 2016, la termenul stabilit, Curtea de Apel ar decide respingerea Contestaţiei în anulare. În acest caz, ÎCCJ condusă de Livia Stanciu poate să accepte STRĂMUTAREA cauzei şi, pe cale de consecinţă, SENTINŢA CURŢII DE APEL BRAŞOV VA FI DESFIINŢATĂ! Acum înţelegeţi de ce Klaus Iohannis a apelat la această STRĂMUTARE, în care a invocat lipsa de independenţă şi imparţialitate a judecătorilor, bazîndu-se, ca soluţie de rezervă, pe loialitatea Liviei Stanciu, căreia ar putea oricînd să-i spună: „păi, cum, cucoană, cînd a fost vorba despre procesul tău cu Mariana Rarinca ai acceptat contestaţia în anulare, iar acum pe mine mă laşi fără casă”?

Dacă ÎCCJ va accepta STRĂMUTAREA cerută de Iohannis, art. 145, al. 1 din Noul Cod de procedură civilă spune şi unde va fi repartizat dosarul pentru rejudecarea lui: „la una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa de la care se cere strămutarea”.

Iată harta Curţilor de Apel din România, din care aflăm cu cine se învecinează Curtea de Apel din Braşov, cea care a judecat procesul casei lui Iohannis, de la care se cere acum STRĂMUTAREA:

Deci, Curtea de Apel Braşov se învecinează cu următoarele Curţi de Apel unde, potrivit art. 145, al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, citat mai sus, poate fi repartizată rejudecarea dosarului casei lui Iohannis:

– – Curtea de Apel Alba Iulia, în jurisdicţia căreia se află toate instanţele din Sibiu, judeţul de domiciliu al familiei Iohannis!

– Curtea de Apel Piteşti

– Curtea de Apel Ploieşti

– Curtea de Apel Galaţi

– Curtea de Apel Bacău

– Curtea de Apel Tîrgu Mureş.

Cu alte cuvinte, dosarul casei familiei Iohannis ar putea fi repartizat Curţii de Apel Alba Iulia, care are în jurisdicţie şi Sibiul! Chiar atît de departe să se ajungă cu intenţiile, încît, după ce familia Iohannis acuză judecătorii Curţii de Apel Braşov de lipsa de independenţă şi imparţialitate, să tragă sforile pentru ca dosarul lor să fie judecat de Curtea de Apel care are Sibiul în jurisdicţie? Parcă este prea mult!

Totuşi, văzînd cu cîtă grijă a pregătit familia Iohannis strategia prin care arată că vrea cu orice preţ rejudecarea procesului pierdut la Curtea de Apel Braşov, ne putem gîndi absolut la orice, din moment ce, fără cea mai mică prudenţă, i-a acuzat pe judecători că nu sînt nici imparţiali şi nici independenţi, aplecînd urechea la ce scrie presa!

Ce spune noul Cod de procedură civilă despre contestaţia în anulare?

Pentru completa înţelegere a strategiei, vă prezentăm şi prevederile Noului Cod de procedură civilă referitoare la CONTESTAŢIA ÎN ANULARE. Există două tipuri de contestaţie în anulare:

– 1. Contestaţia în anulare obişnuită

– 2. Contestaţia în anulare specială.

Pentru Contestaţia în anulare obişnuită, potrivit art. 503, al. 1 din Noul Cod de procedură civilă, unicul motiv pentru exercitarea acesteia reclamă îndeplinirea cumulativă a două condiţii, respectiv:

– titularul acesteia (contestatorul) să nu fi fost legal citat pentru termenul la care a avut loc judecata şi

– partea să nici nu fi fost prezentă la respectivul termen (pentru că altminteri s-ar fi acoperit lipsa de procedură).

Este limpede că această formă a Contestaţiei în anulare nu s-a putut invoca de către familia Iohannis întrucît nici unul dintre motivele care, oricum, trebuiau îndeplinite cumulativ, nu au fost încălcate, după cum rezultă din Sentinţa Curţii de Apel Braşov.

În aceste condiţii, este clar că familia Iohannis a invocat CONTESTAŢIA ÎN ANULARE SPECIALĂ, care se poate exercita, conform art. 503, al. 2 din Noul Cod de procedură civilă, pentru următoarele motive:

„1) hotărîrea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolută sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia;

2) dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale;

3) instanţa de recurs, respingînd recursul sau admiţîndu-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen;

4) instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză”.

Simpla lectură a acestor prevederi arată că familia Iohannis a avut în vedere şi atunci cînd a cerut STRĂMUTAREA cauzei tot o acuzaţie la adresa instanţelor, căci pct. 1 al motivelor ce pot fi invocate vizează „necompetenţa instanţei”, iar toate celelalte n-au legătură cu cauza familiei prezidenţiale!

Şi, uite-aşa, se închide cercul care defineşte acest atac incalificabil al Preşedintelui Klaus Iohannis la adresa Justiţiei şi a presei din dorinţa de a cîştiga cu orice preţ procesul prin care a pierdut o casă în Sibiu!

Cînd a prezentat în faţa Parlamentului Strategia Naţională de Apărare a Ţării, însuşi Klaus Iohannis a spus: „Marele păcat al ultimilor 25 de ani a fost confuzia între persoane şi funcţii. Parlamentul trebuie să lase Justiţia să îşi facă treaba”! Dar Preşedintele ţării nu ar trebui să facă acelaşi lucru chiar cînd e vorba despre propriul dosar?

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.