Văd că a ieșit nu un zumzet în mass-media, ci un adevărat megascandal pe tema dispariției lui Klaus Iohannis. Ba că e în Germania la părinți, ba undeva pe o plajă însorită. Într-o zi pur și simplu președintele a dispărut de la Cotroceni ca-n filmele cu James Bond. Ca un avion de pe ecranele radar. Ce thriller senzațional s-ar putea scrie plecând din acest punct! Normal, lumea s-a panicat și s-a simțit frustrată. Unde e președintele nostru!? Chiar așa!?… Să dispară ditamai cap al statului!? Nu se poate! au strigat unii indignați.
Nu se poate într-o țară civilizată, modernă, updatată, care trăiește cu ochii pe un ceas potrivit după GMT. La București – capitala unei țări cam de lumea a treia, vădit subdezvoltată, rămasă mult în urma altor țări europene – ei bine, se poate. E o țară cu un strat subțire de civilizație peste o întreagă mizerie. Bucureștiul imită instituțiile europene, dar e departe de a fi pe aceeași lungime de undă cu Bruxelles-ul. Pare a fi la zi, în rândul lumii, ca Praga, Berlin etc., dar uite ce se întâmplă într-o bună zi! Președintele țării pur și simplu dispare! De ce nu! mă întreb.
Lui Iohannis i s-a cam urât de România, de funcția de președinte (de ponoase, nu de foloase), așa că și-a luat nevasta și a plecat unde a văzut cu ochii. A vrut să nu mai audă vorbindu-se românește. Îi plac plajele, bronzatul, joaca, relaxarea. Pe ideea – pauzele lungi și dese cheia marilor succese! De ce trebuie să raporteze opiniei publice unde se duce!? Răspunsul e simplu – pentru că este într-o funcție publică, cea mai înaltă în stat, ales de 6,4 milioane de voturi (și al meu). Să fi dezertat!? Sentimentul public acesta e. Existența lui la vedere este în fișa postului. Nu poți – la fel cu o persoană privată – să-ți iei jucăriile și să te duci acasă pentru că așa ți-a venit cheful. Trebuie să informezi unde te afli 24 din 24 de ore pentru ca lumea să se simtă în siguranță.
Pe de altă parte când se află la București – trei zile pe săptămână – își face cumva simțită prezența!? Bifează strict niște activități obligatorii, formal, și dispare la Sibiu. Mai iese uneori în fața presei și citește dintr-o foaie. Nu prea îi duce nimeni dorul în afară de câțiva ziariști în pană de subiecte și cu sămânță de scandal. Se vede bine în sondaje. Iohannis are jumătate din simpatiile pe care le avea anul trecut. Lumea va sancționa la alegeri (în decembrie 2016 pe liberali, în 2019 pe el personal ) pentru acest dezinteres vădit pentru treburile publice.
Am impresia că de la o vreme Klaus Iohannis trăiește o dramă. A descoperit la aproape doi ani după ce a fost ales că nu îi place deloc să fie președintele unei țări de rahat, prea mică pentru el, nebăgată în seamă de liderii europeni. În afară de prilejul de a călători, nimic nu îi surâde la Cotroceni. Așa să fie!? Pare un om agasat și mai ales plictisit. O vacanță cu soția în mările calde i-a fost de folos, e de înțeles.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.