Ultima ispravă a lui Klaus Iohannis în folosirea limbii române: el a spus „lacună cutumară”, în loc de „lacună cutumiară”! Şi asta pe un ton îngîmfat, cu un aer superior, explicînd de ce a făcut invitaţiile la Ziua Naţională în afara protocolului, tăind de pe listă persoanele pe care, pur şi simplu, nu le-a vrut alături de dînsul!
Priviţi mai întîi discursul său pe site-ul TVR, în special de la min. 0:19: „La noi această cutumă încă nu este bine cunoscută și nu este bine respectată. Pentru a acoperi această lacună cutumarăam hotărât să fac invitațiile așa cum bine știți”.
Pe site-ul TVR, cel care a redactat ştirea a corectat tacit eroarea preşedintelui, scriind corect „lacuna cutumiară”, deşi pe înregistrarea audio-video se aude foarte clar că Iohannis spune „lacuna cutumară”, silabisind cuvintele în aşa fel încît se observă că ele nu fac parte din limbajul său obişnuit şi le rosteşte ca şi cînd ar spune: „vedeţi ce deştept sînt?”.
Cuvîntul „CUTUMIAR” nu este unul foarte dificil, chiar dacă nu este extem de uzual. În DEX, putem citi: „CUTUMIÁR, -Ă, cutumiari, -e, adj. Care ține de cutumă, privitor la cutumă; tradițional. [Pr.: -mi-ar] – Din fr. coutumier”. În limbaj juridic, cu acelaşi sens se foloseşte şi cuvîntul „consuetudinar”, definit ca „Nescris, dar consacrat prin uz, prin datină; cutumiar”, acesta provenind din latinescul „consuetudinarius”, fiind preluat în limba română din franţuzescul „consuétudinaire”.
Ne complicăm, însă, aşa încît, pentru a nu-l încurca şi mai mult pe preşedinte, să revenim la cuvîntul „cutumiar”. Uitaţi-vă bine la imagini şi veţi vedea că atunci cînd rosteşte propoziţia cu pricina, Iohannis zîmbeşte larg, ca şi cum ar fi încîntat de expresia aceasta sofisticată! Nu are nici o ezitare, nici o intenţie de corectare, fiind convins că „a nimerit-o”!
Întrucît este posibil ca şi copiii să fi văzut declaraţia preşedintelui şi ar putea crede că în limba română există cuvîntul „cutumară”, fiind tentaţi să-l folosească, oferim mai jos cîteva citate din Cursul de „Teoria generală a dreptului” al lui Băran Nicolae, mai exact din cap. 1, „Obiceiul juridic (cutuma)”, în care vom găsi şi splendidul cuvînt românesc „obişnuielnic”, echivalentul cuvîntului „cutumiar”:
„Pentru a se constata continuitatea normelor cutumiare, s-a impus codificarea cutumelor… În sistemul de drept anglo-saxon, dreptul cutumiareste un important izvor al dreptului… În România, poziţia dreptului obişnuielnic (cutumiar) s-a păstrat puternică pînă la începutul veacului al XIX-lea, alcătuind obiceiul pamîntului sau legea românească: JUS VALAHICUM sau IUS VALACHORUM. Primele legi româneşti ale lui Alexandru cel Bun, Vasile Lupu, Matei Basarab, Codurile lui Calimach şi Caragea lăsau loc de manifestare forţei obiceiului şi făceau referire expresă la dreptul cutumiar… În Evul Mediu, doctrina a jucat, de asemenea, un rol important, datorită obscurităţii şi nesiguranţei dreptului cutumiar”.
Chiar şi pe Wikipedia se putea găsi o folosire corectă a cuvîntlui „cutumiar”, de pildă, la articolul „Organizarea statală a Imperiului Otoman”, se poate citi: „Suveranii otomani au folosit în reglementările lor dreptul cutumiarsau dreptul vechi al popoarelor balcanice și, pentru Egipt, legile promulgate de mameluci”.
Deci, să fie clar: totdeauna se foloseşte cuvîntul „CUTUMIAR” şi niciodată nu vom folosi cuvîntul „CUTUMAR”, aşa cum a făcut preşedintele Iohannis!
Cu limba română nu este de glumit, căci, în Constituţia României, cînd, la art. 13, este scris că „În România, limba oficială este limba română” se subînţelege că „Limba oficială este limba română CORECTĂ”, nu după ureche! Acesta este şi un semn de respect pentru ceea înseamnă România.
P.S. Am observat că unii dintre candidaţii de la aceste alegeri, mai ales de la USR, aproape se fălesc cu faptul că, deşi sînt cetăţeni români, pocesc îngrozitor limba română, sub pretextul că au stat mulţi ani în străinătate! Le atrag atenţia că uitarea nu este o explicaţie, căci nu poţi uita ceea ce nu ai ştiut niciodată!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.