Klaus Johannis, mulţumim

Odată cu intrarea lui Johannis în politica mare, busola României face stânga-mprejur către acel Vest la care visăm de vreo 50 de ani şi mai bine şi care, paradoxal, cu cât era mai aproape cu atât era mai inaccesibil. Sau, mai correct, accesibil doar elitei din Republica Cotroceni, unde aerul de vest era adus de Băsescu sub palton. Gata oameni buni, nimic nu mai poate întoarce istoria. Este momentul în care trebuie să-i mulţumim, în primul rând chiar celebrului primar al Sibiului.

Omul ăsta nu avea nevoie să mai dovedească nimic. Absolut nimic. Cu o cota uriaşă de popularitate, atât în Ardeal cât şi în restul ţării, Klaus Johannis este un om împlinit din toate punctele de vedere. Dar cred că el a înţeles foarte bine celebra frază din discursul de inaugurare a preşedintelui Kennedy: Nu întreba ce poate face ţara ta pentru tine, întreabă-te ce poţi face tu pentru ţara ta.

Eu nu cred că Johannis a cerut sau şi-a negociat postul de vicepreşedinte. Eu cred că, în mod onorabil, Crin Antonescu, acest surprinzător de abil politician, ascuns de obicei sub o masca de nevroză perpetuă, a fost onorat să i-l propună, sprijinit, sper, de toţi fruntaşii liberali. Iar la rândul lui, Johannis a fost onorat să facă parte din istoria unui partid care a scris istorie. Şi, vă asigur, va mai scrie.

Acum să vorbim puţin despre istorie. În 1946, ruşii adunau cu arcanul etnici germani să-i duca în Siberia, unde sa-şi ispăşească vina de-a fi etnici germani. Din satul meu, aflat în creierii Apusenilor, trebuiau deportaţi peste 100 de etnici, bărbaţi, femei, copii, tineri şi bătrani.Ce s-a întamplat mai departe? Toţi românii din sat, făra nici o deosebire, i-au îmbrăcat pe vecinii lor nemţi în costume naţionale şi i-au trecut în scripte drept români, cu ajutorul unui notar ungur.

Iată că acum primarul Johannis ne ajută pe noi sa scăpăm de o posibilă “deportare”. Suntem o ţară saracă şi aproape pusă pe butuci de luptele politice interne şi de nenorocul de-a avea aproape cea mai mare rată a corupţiei din Europa. Suntem vecinii urâţi, răi si nedoriţi ai europenilor. Şi, ca să pună capac, însusi mândrul Albion a făcut alergie la noi.

Suntem acuzaţii de serviciu şi, în general, toţi s-ar lipsi cu plăcere de “serviciile” noastre dacă legile europene le-ar îngădui. Nu e nevoie să mai scriu despre greutaţile pe care le întâmpină românii emigranţi. Se pot scrie romane de groază. Iar după “lovitura de stat” din vară, mulţi s-au întrebat dacă nu ar fi mai bine să fim puşi în formol şi expuşi într-un muzeu al looserilor.

Ei bine, nu. Am primit o gură de aer proaspat odată cu intrarea în scenă a acestui primar de doi metri, disciplinat, calm, croit dintr-o singură bucată.

Mulţumim, Klaus Johannis.

PS: Le mulţumim şi celor care, într-o iarna geroasă, în 2006, au gândit această mişcare politică şi şi-au dedicat timpul si energia să o faca posibilă.

La Cobra

elcobrador.info

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.
Recomanda

Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.