KO în UK?

În plină fervoare electorală în Franța, a trecut pe plan secund faptul că peste Canalul Mânecii se joacă un meci dur. Un box englezesc tot mai dezlănțuit, în care arbitrii au dispărut, iar loviturile sub centură sunt la ordinea zilei. Se joacă patru competiții simultane, în Anglia, Regatul Irlandei, Irlanda de Nord, Scoția și Țara Galilor.

Pusă în colț la nivelul credibilității pe plan intern și extern, premierul Theresa May încearcă să riposteze propunând alegeri generale în 8 iunie, pentru cele 650 de fotolii parlamentare din Camera comunelor. Vorbim despre alegeri anticipate, fiindcă cele normale ar fi trebuit să aibă loc în mai 2020. E surprinzătoare decizia de a risca victoria Partidului Conservator, obținută, la ultimele alegeri, sub conducerea lui David Cameron. Să precizăm, totuși, că decizia nu a fost a Theresei May, fiindcă, din 2011, premierul britanic nu mai are dreptul de a convoca alegeri generale, decât în cazul în care guvernul își pierde încrederea în Camera comunelor sau aprobă convocarea alegerior cu două treimi din membri. Ca să nu ajungă la lipsa de credibilitate a Camerei, Theresa May preferă să adune două treimi din Cameră (adică membrii partidului laburist, partidului scoțian și ai celui liberal-democrat) și să treacă povara Brexitului pe umerii noilor aleși.
Iată, deci, că situația e gravă și urgentă în UK, fiindcă votul la referendumul pentru Brexit pare să aducă mai mult ghinioane decât bucurii pentru britanici. Alegerile parlamentare sunt plasate imediat după cele locale, care vor avea loc în Anglia, Scoția și Țara Galilor, pe 4 mai. În acest moment, alegerile anticipate par a fi singura soluție democratică de a ieși dintr-un impas mai greu decât englezii s-au gândit votând Brexitul. O altă Cameră a comunelor își va asuma, poate, alte decizii decât cea formată de conservatori. Deocamdată, construcția numită Marea Britanie pare să se destrame.

La cererea premierului Republicii Irlanda, Enda Kenny, liderii europeni au acceptat aderarea automată a Irlandei de Nord, dacă provincia britanică se unește cu Republica, revenind la Irlanda istorică. Reunificarea insulei, divizată în 1921, ar urma, consideră premierul irandez, modelul unirii Germaniei de Est cu cea de Vest după Al Doilea Război Mondial.

Problema este pusă în mod legal, căci acordul din 1998 cu UK prevede că dacă un referendum al populației din nord decide reunificarea, aceasta poate avea loc. Cât despre Brexit, să nu uităm că 56 la sută din irlandezi au votat pentru rămânerea în cadrul UE.

La rândul ei, Nicola Sturgeon, premierul Scoției, susținută de Partidul Naţional Scoţian (SNP), propune urgent un referendum în care scoțienii să decidă dacă merg pe mâna englezilor (ceea ce e puțin probabil) sau vor să rămână în UE.

Imaginea Theresei May nu arată prea bine nici în interior, nici în exterior, mai ales după afirmația președintelui Comisiei Europene, Jean Claude Junker, care observă că premierul britanic „este din altă galaxie“. Se referea, desigur, la rigiditatea cu care premierul britanic pune în aplicare planul de ieșire din UE, fără a mai negocia nimic pe plan intern și având un dialog restrâns pe plan extern. Situația ei este vulnerabilă și pentru că noile alegeri pot întoarce votul asupra Brexit. În opinia președintelui Parlamentului European, Antonio Tajani, Brexitul poate fi oprit cu ușurință dacă în UK se va instala, după alegeri, un nou guvern care poate schimba radical situația. Există, aici, o polemică dură între Theresa May și toți liderii europeni care văd șansa anulării Brexitului și a continuării construcției europene. May are un singur argument: articolul 50 din Tratatul cu UE, privind posibilitatea ieșirii din Uniune. Europenii îi răspund, direct sau indirect, că există considerente mai serioase decât articolul 50, în actuala situație geopolitică, economică, socială și cu actualele riscuri de securitate.

Dar May pare a dori să ajungă o nouă „doamnă de fier“ a Angliei, după modelul lui Margaret Thatcher, scăpând din vedere uriașele diferențe de maturitate politică și capacitate de dialog. Sub conducerea Theresei May, Brexitul a început să fie pus în aplicare urgent, fără calcule prealabile, fără o consultare atentă a elitei politice și a diverselor medii profesionale și sociale. Și totuși, procentul de unu la sută cu care a ieșit rezultatul Brexit ar fi trebuit să îi dea de gândit. Ca și reacțiile țărilor și provinciilor vecine.

La fel, „cecul de ieșire“. Acesta din urmă poate deveni o prioritate dacă Brexitul își continuă ruperea de poduri cu UE. Condițiile „cecului“ încep să se contureze și au toate șansele să obțină unanimitatea celor 27. În primul rând, niciun acord comercial nu mai este formulat între cele două părți, până când capitolele majore ale Brexitului nu se încheie. Asta înseamnă, deja, o întârziere greu de calculat în schimburile UK cu UE. Angajamentele semnate de Marea Britanie în raporturile ei comerciale cu Europa trebuie respectate până la data ieșirii din UE, iar cifra neoficială care circulă este între 50 și 60 miliarde de euro. Sunt contracte care trebuie să cuprindă și o cotă-parte din toate avansurile trimise deja de UE în diverse țări (Turcia, spre exemplu). Poziția în această materie este comună și a fost subliniată și de președintele Klaus Iohannis, la ultima reuniune specială de la Bruxelles.

O linie comună în cadrul instituțiilor UE e ceva neașteptat și arată că situația generată de Brexit nu destramă, ci unește cele 27 de state. După ani de ușoare tensiuni și elegante dezacorduri, dar, uneori, și de lipsa de viziune și de strategie, UE pare a-și regăsi forța şi determinarea. „Proba Brexit“ este prima, după mulți ani de derivă, care poate fi câștigată detașat de UE. Condițiile sunt favorabile, lupta și-a schimbat echilibrul. Mai e nevoie doar de un KO.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.