Criza declanşată de tentativa unor nave de a sparge blocada maritimă impusă de Israel asupra Fâşiei Gaza, care a dus la degradarea relaţiilor dintre Ankara şi Tel Aviv, a fost însoţită şi de răbufnirea alteia, mai profundă şi cu implicaţii deosebite. Este vorba de problema kurdă, despre care analiştii susţin că a fost readusă în prim-plan de unda de şoc regională.
Astfel, la 1 iunie, gherila kurdă, ce acţionează în estul Turciei, sub comanda Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK), a anunţat că a pus capăt încetării unilaterale a focului pe care o decretase în urmă cu un an. Imediat, ea a declanşat atacuri de proporţii care au dus la decesul mai multor militari turci. De pildă, săptămâna trecută, în provincia Hakkari au fost ucişi şase dintre aceştia, după ce, la 19 iunie, alţi 11 soldaţi avuseseră aceeaşi soartă. În paralel, sunt avariate unele conducte de mare importanţă, aşa cum s-a întâmplat recent în cazul oleoductului turco-iranian.
La rândul ei, armata turcă reacţionează prompt şi foarte dur, bombardând taberele de antrenament ale PKK sau arestând lideri locali ai kurzilor. Cam acesta este scenariul din 1984 încoace, când PKK a declanşat lupta armată, conflict ce s-a soldat cu peste 40.000 de morţi, 4.000 de sate distruse, milioane de persoane strămutate. Împreună cu acţiunile armatei, ce a declanşat „lupta antiteroristă”, cum o califică oficial guvernul turc, toate acestea au presupus cheltuieli de 250 de miliarde de euro, în vreme ce în viaţa acestei ţări şi-a făcut loc obsesia securitară, care s-a amplificat cu timpul.
Comentând situaţia actuală, observatorii remarcă delicata situaţie în care se află Turcia, care, în 1996, încheiase un pact de colaborare militară cu Israelul şi avea relaţii privilegiate cu statul evreu. Pe de-o parte, ea a primit în 2006 o delegaţie a mişcării Hamas, pe care Israelul o consideră „organizaţie teroristă”, în vreme ce Ankara susţine că e vorba de o „mişcare de rezistenţă populară”. Pe de altă parte, ei nu i-a picat deloc bine reacţia Israelului, care s-a întrebat retoric: „Ce aţi zice dacă noi l-am primi pe Ocealan la Tel Aviv?”
Abdullah Ocealan este liderul istoric al PKK, el fiind condamnat la închisoare pe viaţă şi deţinut într-o închisoare de maximă securitate din Turcia. Pe scurt, PKK şi Hamas figurează pe lista neagră a organizaţiilor teroriste, dar, cel puţin din partea Turciei, intervin nuanţe semnificative când e vorba de aprecierea mizei securitare.
Pe acest fundal, schiţat doar, apare adesea – şi nu este deloc nouă – comparaţia dintre kurzi şi palestinieni. Sunt două popoare fără stat, acesta reprezentând unul dintre paradoxurile impardonabile moştenite de la secolul precedent. Keffiehul, copiii ce aruncă pietre înfruntând vehicule militare blindate, războiul de propagandă, teama de explozia demografică – kurzii şi palestinienii având un nivel ridicat al natalităţii etc.- nu sunt singurele puncte comune, pentru că, în realitate, acestea sunt numeroase.
După părerea celor ce ştiu bine situaţia din zonă, chiar dacă situaţiile sunt diferite, ele ridică aceeaşi problemă: cea a dreptului popoarelor la autodeterminare, stipulat de art.1 al Cartei ONU, ce afirmă respectarea principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi a dreptului lor de a dispune de ele însele. În acelaşi timp avem de-a face cu cele două principale puteri regionale – Turcia şi Israel – care sunt şi aliaţi de bază ai SUA.
Politologi de seamă opinează că problema kurdă reprezintă „celălalt front al Orientului Mijlociu”. La fel ca şi soarta palestinienilor, cea a celor 32 de milioane de kurzi răspândiţi în patru ţări – Turcia, Iran, Irak şi Siria – are o importanţă deosebită pentru stabilitatea zonei şi afectează adesea situaţia din ţările vecine. De pildă, în anii ’90, liderii PKK au fost izgoniţi din Liban şi Siria, ei găsind adăpost în munţii din nordul irakian, acolo unde sunt atacaţi mereu de aviaţia turcă. Se spune că sunt sprijiniţi de PJAK, branşa iraniană a gherilei kurde.
Pe de altă parte, operaţiunile armatei turceşti sunt ajutate pe plan informaţional de SUA, chiar dacă, uneori, ele ajung până în nordul irakian.Totuşi, există încă un paradox, unul dintre cele care se pot explica greu. În vreme ce Washingtonul ajută Ankara în conflictul cu gherila kurdă de pe teritoriul turc, kurzii din nordul Irakului, care, sub regimul Saddam Hussein, au fost constant reprimaţi, se bucură azi de o largă autonomie, au un fel de embrion de stat, cu drapel propriu, parlament şi preşedinte. Totul cu sprijinul nemijlocit al SUA!
Aşadar, în Turcia, unde kurzii reprezintă 20% din populaţie, PKK este considerat o grupare teroristă, iar unele state occidentale sunt acuzate de stradă că ar sprijini gherila kurdă pentru a slăbi… regimul iranian. Oricum, în Turcia, asimilarea kurzilor s-a izbit de o rezistenţă foarte mare, iar nici o soluţie, în afara celei militare, nu a fost avută în vedere de autorităţi pentru a se ieşi din impas. Recent, Murat Karayilan, şeful PKK, declara, la BBC, că „dacă problema kurdă este rezolvată pe cale democratică, prin dialog, atunci noi vom depune armele.
Dacă guvernul Turciei refuză să accepte acest lucru, noi trebuie să proclamăm independenţa sud-estului turc, unde operează PKK”. La cele de mai sus, guvernul Turciei a replicat ca de obicei, afirmând că „nu comentează declaraţiile teroriştilor”. Sigur, e o problemă veche, dar ce se va întâmpla dacă, după exemplul Kosovo, ca să nu mai vorbim de statutul actual al Kurdistanului irakian, kurzii din Turcia vor face paşii similari?
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.